Ne raman in cap cele mai obscure chestii. De exemplu acum cand scriam pe twitter mi-am adus aminte ca John Mayer zicea intr-un alt mesaj pe twitter ca daca astepti mai mult de un x timp atunci nu mai e mesaj twitter, adica el trebuie sa fie spontan nu gandit. Cu asta am ramas in cap de fiecare cand scriu pe twitter. Nu ca as respecta ce zice el, eu tot stau si rotunjesc fiecare cuvant :))
Fiind dimineata am stat si m-am uitat la altii pe facebook. Uite unde shade stalkeru' :P 35, transsexual, New England :)) (gluma cu inteles numai pentru mine). Da, unele glume trebuie sa le ai numai pentru tine. Ascult The Bangles, Something that you said.
O sa ma culc peste 5 minute la 6:30, acum fiind 6:25 :D Nu vroiam sa dorm (am dormit pana acum) si am trecut pe aici sa mai ascult o melodie. Aceasta postare e una clasica "insemnari pe marginea chiuvetei" :)) As vrea sa scriu depsre lucrurile obscure care ne vin in minte, dar nu mai am ce sa zic. Doar ca ele shad acolo, lucruri fara importanta aparent pe care le-am prins undeva pe drum
Gata, ma duc. Va multumesc ca ati fost cu mine la ora asta devreme din dimineata. Bye Bye!
Am visat o fata azi. Eram in vechiul bloc unde am stat inainte sa ma mut la casa si ea statea la o masa la parter. M-am dus la masa aia si i-am zis sa imi zica ceva, orice. La inceput s fost surpinsa dar apoi a povestit ceva despre un sofer de taxi. Mi-a placut asta la ea, ca a fost pe faza, ca a intrat in joc. Avea parul blond-roscat (care se inchidea la culoare cu cat inaintam in vis) si ce m-a fascinat la visul asta a fost faptul ca puteam sa-i vad chipul. Si nu numai sa-l vad dar sa ramana asa tot visul. Am dansat (cred) si apoi am urcat scarile pana la ultimul etaj unde am intrebat-o unde e umbra ei si ea mi-a zis ca e atasata de mine. Apoi a fugit in apartament. Eu am zis ceva ca ma voi casatori cu ea si m-am dus dupa ea. Visul s-a terminat cand am dat de taica-miu acolo, in vis, si mi-a stricat tot visul :))
De obicei nu vad chipul celor pe care ii visez, dar de data asta chipul ei l-am vazut cat se poate de clar. Si s-a pastrat asa tot visul cat ea a fost in el. In general in vis nu vad chipurile asa ca ma miram, in timp ce visam, ca pe al ei il puteam vedea. Chiar nu-mi puteam lua ochii de la ea ca sa nu-i pierd chipul.
Acum mai am o chestie. Nu ma pricep la culoare parului, la nuante. Stiu ca parul ei era la baza roscat poate dadea putin spre blond. Era ca spicul de grau dar spre roscat. Nu roscat rosu ci roscat galbui. :))) Vedeti, nu pricep :P Stiu doar ca tin sa zic nuanta corecta de culoare ptr ca in vis imi placea parul.
L.E: dupa ce am citit comentariile, in care mi se cerea sa zic cum arata, trebuie sa o cautam pe fata asta :)) Facem un portret robot si o dam in cautare :P Doar sa imi aduc aminte cum arata...
Exista oare viagra pentru scris? :)) Sa intareasca inspiratia sau asa ceva :)) Parca nu mai pot sa scriu. Tot astept aici sa-mi revina erectia literara si sa improsc ecranul cu un text :)) Incerc sa ascult o melodie afrodisiaca. Astea de obicei dau ceva intarituri in zonele de creatie. Dar ce ma fac cand nici asta nu mai merge? De la prea mult uz probabil :)) Atunci impotenta ma paste. "Saracu', asa de tanar", parca aud :D
Dar ufff, ahhh si ufff din nou, azi am avut putinica inspiratie. Atat cat sa ma tina vreun 1 minut juma. Dar ce ma fac pe viitor, ca nu mai merge? Ce substante nocive mai pot folosi? Cum imi mai iau eu fix-ul de atentie? Cum, si cand, mai scriu eu?
Pic, pic, pic. Apa picura in chiuveta. Lumina palpaie in camera goala. Cartea isi deschide copertile si foile sale se misca in bataia vantului. Scaunul cade. Poc. Si se imprastie pe podea. Peretele se scorojeste iar tabloul isi modifica unghiul pe perete. Geamuri nu-s, si nici patul. Unde am dormit noi doi acum mai mult de 2 ani. Unde am facut dragoste si am asistat la povestile tale. Masa plina praf... bate vantul peste el. Si peste ea. Usa de la baie scartaie usor si manerul dusului aluneca in cada. Ai disparut din aceasta casa. Am disparut amandoi. Copii nu se mai joaca in ea, iar cainele e de mult mort. Ce singuratate incearca acesti pereti crapati. Ce tristete apasa aceste podele care scartaie la cea mai mica atingere. Canapaua veche si rupta zace intr-un colt cu un arc iesit in afara. Ma cutremur. Aici am locuit. Aici ne-am trait fericirea si necazul. Aici ne-am nascut si am murit. Relatia noastra a parasit acesta casa si apoi ea la randul ei si-a pierdut sufletul. Aceasta e casa noastra acum. Casa noastra fara suflet.
Azi am visat o idee de carte. Un om traieste pana la, sa zicem, 60 de ani si apoi incepe sa se intoarca in timp. Si o face zi cu zi, luna de luna, an de an, pana ajunge inapoi bebelus. Cand zic se intoarce in timp nu e ca in Benjamin Button cand intinereste ci retraieste trecutul sau inapoi inspre copilarie. Si el la inceput nu isi da seama dar apoi incerca scape din capcana asta si sa revina la varsta sa normala. Mi se pare o idee bunicica de o carte daca e scrisa cum trebuie :) Daca cineva o preia, impartim profiturile :))
Am observat in ultimul timp ca visele mele sunt mai mult ca niste filme sau seriale. Plus ca se continua chiar daca ma trezesc peste noapte.
Apa curge in suvoaie peste capul meu. Si gandurile se aduna in mintea mea. Toata nimicia si toata disperarea. Plec capul sub dus si le las sa curga odata cu apa. In suvoie. Peste gat si peste umeri. Le las sa curga de-a lungul bratelor pana-n varful degetelor. Si stropi sa se desprinda de pe antebratele mele. Curge apa peste mine, pe spate si pe piept. Si gandurile se duc. Apasarea se duce. Vreau sa scap de ele, vreau sa fiu ca nou. Apa aluneca peste picioarele mele si se scurge pe fibra de sticla a cazii. Totul se concentreaza si curge in jos pana ma simt altfel. Mai nou, mai curat. Sufletul meu tresalta si mintea se linisteste. Apa curge prin scurgere spre un teritoriu negru, al durerii si disperarii, loc unde se aduna toate energiile negre si grele de la noi toti.
Dar oare pana cat voi ramane asa? Totul e trecator. Chiar si starea de bine. Te poti agata de ea dar ea se duce si apoi te incarci din nou. Ca o baterie. Devii din nou murdar, te consumi din nou, arzi din nou. Nimic nu dureaza pentru totdeauna. Si noi alternam intre alb si negru, intre curatenie si murdarie, intre liniste si agitatie toata viata.
Suntem suflete singuratice. Toti vrem sa fim prietenii altora. Dar unde sa-i gasim?
Asist pe bloguri la oameni care citesc blogul respectiv si isi doresc sa ia legatura si sa se imprieteneasca cu autorul. E bine sa faci asta? Nu e oare o iluzie? Asta imi arata cat de singuri suntem daca ne cautam prietenii pe blogurile pe care le citit. Eu insumi am simtit nevoia sa iau legatura cu anumite persoane. Nu zic ca e rau dar cat de mult ne arata asta singuratatea interioara.
Ne atasam de si comunicam mai bine cu niste necunoscuti.
M-am surprins zilele astea ca am stat pe un blog si am vorbit cu autoarea. E prea mult spus am vorbit. Eu puneam in joaca niste intrebari penibile si ea raspundea. Vroiam, simteam nevoia sa vorbesc cu cineva. Nu e ea persoana cu care sa legi prietenii dar un fel de fascinatie ma face sa tot ma bag pe acolo :))
Chiar si cand scriu aici eu de fapt vorbesc cu voi. De fapt la concluzia asta am ajuns, scriu ca sa tin legatura si sa vorbesc pe aici cu oameni. Asta motorul care ma face sa scriu.
As vrea sa scriu fara oprire pana maine dimineata. Sa umplu pagini si pagini. Sa zic nimicuri peste nimicuri dar sa simt ca iau plictiseala asta apasatoare de la mine.
Maine incepe oficial sesiunea (primul examen e mai incolo). Iar eu nici nu vreau sa aud de ea. O luna de stres si ganduri la altele si la altele. Asta e pentru mine.
Parca sunt un mare copil :)
Cause I’ve started falling apart I’m not savouring life
I’ve forgotten how good it could be to feel alive
Am visat cum se facea un reportaj cu un om al strazilor. Avea un caine numit Martinica si statea intr-un cort facut din folii de plastic. Luase bataie de la baietii din cartier dar nu se revolta. Considera ca asa a fost sa fie. Avea o nepotica de cateva luni care murise. Se bucura ca macar a putut sa o vada cat timp traise.
