Acum, pentru mine timpul parca are doua viteze: foarte repede ori foarte incet. Dimineata, cand motai prin pat, e foarte repede, iar seara, cand nu am ce face si stau cu ochii pe tavan, e foarte incet. Si culmea ambele ma deranjeaza. Mi-as dori sa fie invers, seara foarte repede si dimineata foarte incet. Ahhh... timpul asta :)
As vrea acum sa stau cu capul, asa cum stau in spatele ei, pe umarul unei ele. Si sa nu zic nimic, dar sa mai scot un "offff" din cand in cand. Ahhh... singuratatea asta :)
Noaptea stau de veghe. Sticla de spirt e plina si semintele sunt inclinate spre dreapta in fata monitorului. Ascult o melodie si ma gandesc ca asa ar trebui sa sune o relatie. Sau macar iubirea dintre doi oameni. Dar ce stiu eu. La televizor e un film obscur. Dau replay la melodie.
And the world spins madly on
Muzica e acolo, ea nu trebuie sa fie cucerita sau curtata. Ea este for free, pentru tine si pentru mine. Sa o asculti cand esti pe ganduri, trist ori singur. Te alina, te bucura, te face sa visezi si sa simti. Asta e calitatea ei. Ca e accesibila oricand, la orice ora din zi sau din noapte. Si ca nu iti cere nici un efort pentru a o avea, ci doar iti cere sa o asculti si sa fii transportat de sunetul ei. Putine lucruri sunt cu adevarat gratis pe lumea asta. Muzica este unul dintre ele.
Ce ramane dupa noi? Poze pe net? Scris?
Cred ca aici sunt vazut, si ma pot prezenta, asa cum sunt. Cred. As vrea ca oamenii sa ma vada asa cum sunt, nu cum par pentru ei. Asta, in speranta ca sunt totusi un om bun :))
Vreau sa citesc, dar postarile sunt asa de lungi. Lumea scrie prea mult :P
Mai nou daca zici ca esti crestin lumea te judeca ca esti religios :)) Ce greu e ptr unii sa nu mai amestece religia cu credinta. Le iau si le amesteca si nici ei nu mai stiu ce zic acolo. Ma dezgusta mintile inguste.
N-ar fi frumos ca de fiecare data cand cineva se gandeste la tine sa-ti apara o notificare? :) Un fel de "You've got mail", numai ca de data asta sa zica "Someone is thinking about you". Nu trebuie neaparat sa-ti zica si cine, ci doar sa stii ca cineva se gandeste atunci la tine.
Mai nou i-a venit cuiva (not me) in minte sa ma angajez psiholog la un spital de psihiatrie din judet. Asta si cu faptul ca trebuie sa-mi caut eu insumi un psiholog. Ma si amuza ideea, un psiholog cauta sa se duca la un psiholog :D Mi-a zis psihiatra la care ma duc, cea din Constanta, ca ar fi bine sa ma duc la un psiholog. Nici nu stiu cum o sa-l gasesc, nu am nici o recomandare si nu stiu la cine sa intreb sa imi dea una. Vreau unu sa-si faca treaba, nu cum am mai gasit eu. Asa ca daca stiti unul bun sa-mi recomandati si mie :))
In rest, o sa dau sesiunea din vara acum in aprilie. Cum? Mda, asa e :) Facultatea particulara la care sunt vrea sa desfiinteze centrul din oras inainte sa vina astia de la minister si sa-i penalizeze. Se impun, mai nou, noi conditii, mai drastice, in alcatuirea si functionarea unei facultati. Asta afecteaza toate facultatile particulare si am auzit si pe cele de stat. Universitatea mama la care sunt e acreditata dar centrul din orasul meu o sa-l desfiinteze dupa anul asta, asa ca dau acum sesiunea in aprilie ca sa se acopere astia. Iar la anu cred ca ma duc prin alte orase sa imi fac ultimul an. Vom vedea ce va fi, pana acum numai asta stiu.
Si la sfarsit va las cu o melodie (ascult acum tot albumul)
Incet incet vine primavara peste noi. Si eu nu ma pricep sa ma dezbrac de toate hainele astea. Sa ma imbrac da, dar cu dezbracatul stau mai prost. Si totusi, cred, astept sa se faca mai cald. Sunt ca un ghiocel care inca mai sta sub stratul de zapada asteptandu-si momentul.
In rest, dorm mult, visez mult. Si uneori nu mai stiu care sunt visele si care e realitatea.
Stau pe o canapea la coltul lui 6 cu 7. Si astept autobuzul de 5. Privesc oamenii cum trec, dar ei nu ma vad. Mai e pana la 5 asa ca ma intind pe canapea, cu capul pe un spatar. Privesc in lungul strazii si incerc sa adorm. Doi oameni se saruta, o batrana trece strada, o mamica isi duce copilul la gradinita probabil. Fiecare cu vietile lor, fiecare in trecere pe langa canapeaua mea. Zgomotul nu ajunge la mine, iar eu nu am somn. As vrea sa fac altceva, dar nu am ce, asa ca stau asa intins asteptand sa ma fure somnul. Imi iau patura si o intind peste mine si caldura imi face bine. Imi place. Inchid ochii si ma las in ritmul zgomotului strazii. Adorm. In plina strada. Nevazut de nimeni. Pe canapeaua mea.
***
Iese de la dus. Numai cu un halat pe ea, care e strans "neglijent", asa incat i se vede decolteul mai mult decat trebuie. Zambesc, probabil putin tamp :)), si o chem din priviri la mine. Ea vine ca si cum nimic nu ar fi neobisnuit. Cand e aproape de canapea, se apleaca si vine cu decolteul exact in fata mea. Il largesc si ii cuprind un san cu mana. Dupa care il ling usor, ii sug si musc sfarcul, il strang in mana mea. Ii desfac si mai mult halatul pana ce acesta aluneca de pe ea. Apoi o iau in brate si o pun sub mine in timp ce o sarut pe gat. Si facem dragoste. In plina zi. Nevazuti de nimeni. Pe canapeaua mea.
Vad oameni fericiti in poze. Vad alte lumi, alte realitati. Tanar si fara nicio grija. Tanar si visator. Ascult o melodie si vreau si eu. Aventura si o alta viata. Doar de m-as trezi maine in alta viata...
Am visat azi ca mi s-a dat posibilitatea ca sufletul meu sa isi paraseasca trupul. N-am ezitat, m-am dus in sus direct. Dar in drum cred ca m-am gandit la ceva pamantesc, ceva ce inca nu am avut sau facut, si m-am trezit de dimineata in corpul meu.
Mi s-a spus ca poza aceasta (de mai jos) arata atmosfera data de blogul meu. Voi ce ziceti? Credeti ca reda atmosfera blogului meu? Sau credeti ca e o alta imagine? Voi cum va imaginati atmosfera data de blogul meu? Hai, anonimilor, raspundeti :)
Ultima oara cand am vazut soarele mi-ai zis ca nu o sa dispara. Ultima oara cand am vazut luna mi-ai spus ca va fi acolo pentru totdeauna. Ultima oara... nici nu mia stiu cand a fost ultima oara. Parca au trecut secole. Mi-am adus aminte cum ne jucam printre spicele de grau. Cum eram odata bucuros cand te atingeam, cand te tineam in brate. Dar azi... nu mai esti aici. Asa ca deodata mi-am dat seama ca lipsesti cu desarvarsire. A trecut atata timp incat am uitat ca nu mai esti aici. Incerc sa-mi aduc aminte dar totul e prea departe si tu nu mai vii inapoi in mintea mea.
Lumea mea e atat de mica. O sfera, pe care locuiesc. Fara tine sa-mi spui ce e bine nu mai e la fel. Fara tine ultima melodie e chiar este ultima. O ascult si imi dau seama ca e sfarsitul unei perioade. In care am trait chiar fericit. Si de acum nu mai stiu ce ma asteapta. Singuratatea e ceva ce traiesti, nu e ceva ce afisezi. Si cand lumea o sa ma intrebe "si... unde e jumatatea ta?" eu am sa le zic ca am pierdut-o pe drum, ca poate nici nu a existat, ca cine stie, poate de fapt e a altuia.
Traiesc la marginea universului, printre lanuri de grau. Si privesc la centrul universului incercand sa-mi spun ca va fi bine. Ca lumea se invarte si ca eu o fac odata cu ea. Dar aici, pe sfera mea, nimic nu mai e sigur. De unde sa stiu eu ca ea se invarte cu universul? Poate sta pe loc. Poate aici la margine toata lumea e singura. Poate ca asa e regula. Incerc sa-mi ocup timpul cu ganduri pozitive, cu sperante si vise. Dar negrul cerului nu iarta. Numai stelele imi mai sunt prietene acum. Imi mai fac cu ochiul din cand in cand. Dar fara nici o vorba. E prea liniste in sufletul meu. Liniste care se transforma in zgomot si agitatie interioara. Numai o melodie ma mai tine intr-o stare de bine. O fredonez uitand ca am uitat versurile. Imi aduc aminte doar de sunete. Atat.
Ultima oara credeam ca va fi bine. Visam cu tine si sper ca si tu cu mine. Dar ultima oara a fost ultima oara.
M-am tuns :) Si ma simt bine tuns :)) (parca sunt o oaie :)) )
Ahhh... atat? Atat aveai de zis? Ca te-ai tuns? HAhaha. Paaai, nu...
In rest am ajuns la concluzia... Care? La concluzia ca s-ar putea sa n-am nicio iubita sau doar una in viata asta. Nu vad mai mult de atat, de fapt nu pot sa vad mai mult de atat. Nu e vorba de povesti de romanta in care ma pastrez ptr iubita vietii mele, ci nu sunt cine stie ce leu social (mai mult un ierpuras fricos si anti social). Asa ca daca nu am nici un social skill whatsoever, nici nu pot sa pretind ca voi avea multe gagici in viata. If I'm lucky I'll get one :)) Si acum...
din categoria "poveste": imi gasesc sufletul pereche, the one and only, am asteptam toata viata pentru ea, ne iubim, ne casatorim, traim happily ever after pana moartea ne va desparti :D Pam-pam
din categoria "realitate": imi gasesc prima tipa pe care o prind (pe principiul "nu vei mai gasi o alta"), ne iubim (la inceput, ptr ca apoi imi va manca ficatii) apoi ne casatorim, ea se face ca vaca (eu ma fac ca boul), facem copii care sa ne manance ficatii, se raceste relatia (ptr ca e o vaca care-mi mananca ficatii si pt ca eu sunt un bou) si ajungem sa traim in dormitoare separate pana moartea ne va desparti (if I'm lucky). Saaau... nu-mi gasesc pe nimeni (cel mai probabil) si voi ajunge sa traiesc singur (sau cu parintii) fara dinti in gura la 40 si ceva si cu a shitty job care sa-mi manance ficatii. Pam-pararam-pam-pam :D
Cam la asta se rezuma totul.
In rest, mananc putin si dorm mult. Astea sunt semne de depresie, mi-a zis maica-mea mai demult. Holy shit, hai ca nu stiam asta. Acum sunt si depresiv? Cu o viata ca asta? Nici ca nu-mi puteam inchipui. De necrezut. Hai ca-mi dau doua palme sa ma scol din ea :D Acum really, n-are nicio vina maica-mea, cred ca isi face griji si ea. Dar asta e. This is it, cum zicea raposatul Michael. Mai mult de atat nu (stiu sa) am parte.
In rest totul e bine. Recunosc ca nu am chef de nimic dar nu e ceva neobisnuit la mine. Dar e bine. Atat se poate intelege din tot ce am scris. Restul sunt povesti.