Author: No One
•miercuri, aprilie 05, 2017
Imi mint colegul de la serviciu de ingheata apele. Ma rog, trebuie nuantata putin. I-am zis ca am iubita, ca e din alt oras, ca ma duc in weekend la ea (ma intreaba in fiecare luni daca m-am dus in Bucuresti; da domnule m-am dus), si mai recent ca e berbec (e prima zodie care mi-a venit in minte cand m-a intrebat; banuiesc ca e ziua ei in curand). Nu sunt genul sa dau detalii despre viata mea daca nu sunt intrebat. Si atunci zic doar strictul necesar. Ma gandeam mai devreme ca e un lucru bun cand minti, ptr ca nu tb sa te incurci in prea multe detalii inventate. Plus ca oamenii au tendinta sa umple golurile, usurandu-ti tie "munca".

Fac asta ptr ca nu vreau sa explic lipsa unei iubite. As vrea sa fie una si sa nu trebuiasca sa mint, dar daca asa sta treaba, asa e. Cand vine vorba de mine mai usor cu iluziile din partea mea.

Colegu e indragostit zic eu. A divortat recent, si acum a gasit pe cineva dupa cateva relatii pasagere. Din ce am prins cu urechea (e greu sa nu asculti cand cineva vb la telefon) parerea mea e ca nu se vor intelege la un punct mai incolo. Ea e prea nesigura (trecuta prin relatii care nu au mers; fac astea dintr-o femeie o nesigura si jumatate), el cu dorinta de a se impune, mai specific de a se face ca el. Daca e sa mearga (mai stii) ea va trebui sa accepte sa fie dominata (am inteles ca ea i-a zis ca ii plac barbatii care se impun; o dambla la femei, desi in unele circumstante o inteleg, pe care o vad destul de nociva cand barbatul se dovedeste a fi un nemernic).

Mie sincer nu mi-ar merge cu ea. Nu imi plac femeile nesigure, si nici cele care vor sa fie dominate (ca sa simta si ele ca sunt femei). Prefer una care nu se complica prea mult, spune ce are de spus (nu imi plac nici mutulachele), si nici nu e girly girly (astea le au pe cele de mai sus din plin, plus modul ala old fashan de a vedea relatia barbat-femeie, care pe mine sa zgarie pe creieri). Daca ultima e mai rezonabila, la primele doua, good luck with that. Daca sunt asa, sunt rare rau de tot. Eh, nasol ptr mine.

El e taur, ea fecioara. Zodiacal sunt super mega compatibili. Cine stie, poate le iese. Eu zic ca nu. Imi sar in ochi niste chestii, si la sesizat lucruri eu zic ca sunt destul de bun.

Eu cica as fi cel mai compatibil cu fecioara (cine e fecioara, dar peste 18 ani, sa ridice mana sus :P). Totusi nu am intalnit o fecioara la nivelul acela incat sa imi dau seama daca e pe bune compatibilitatea asta. Pana acum am ajuns la concluzia ca ma inteleg cu scorpioancele cel mai bine (dar sunt dificile in sensul ca nu se deschid; au ele o chestie a lor, de imi dispar din viata pe muteste). Dar la vorba cu ele e o placere ptr mine. Cu leoaicele e o alta dambla. In principiu ma inteleg bine cu egle, dar au genul de personalitate, fire, mod de a vedea lucrurile care nu se pupa deloc cu mine. Cu astea in berbec e cam iffy. Si bine, si rau. Iar cu sagetatoarele nu ma inteleg (aici sunt si subiectiv ptr ca taica-miu a fost sagetator, si prin extensie nu inghit zodia).

In rest toate proaste si banale, dar cu astea nu va mai plictisesc.

Author: No One
•duminică, martie 26, 2017
Nu sunt prea bine acum si mi-as dori sa-mi zica cineva, asa din senin, "Buna, ce faci?". Not gonna happen, I know.

Ma gandeam sa intru de vorba cu cineva din lista de fb, dar nu vreau sa par aiurea, scriind asa din senin si bagandu-ma seama.

Femeile nu sunt prea vorbarete. Si cand sunt, nu sunt eu. Adevarul e ca, si cand vreau ceva (ele), n-au curaj.

In rest, ori tristete (I've been thinking about relationships lately, mostly how I feel that I am not fit to have one), ori furie (cand ma deranjeaza ceva si ma gandesc asa de mult la asta incat incepe sa ma enerveze).

It's boring and lonely out here.

Author: No One
•marți, februarie 21, 2017
Zilele astea gandesc cu penisul*. Si nu am chef de munca ca urmare :))

* si cum ar sta ea infipta in el :P

Author: No One
•luni, februarie 06, 2017
Because you feel alone and you want someone by your side.

Stiu ca eu sunt responsabil ptr viata mea de acum dar asta nu ma impiedica sa simt ce am scris mai sus.

Trec si printr-o perioada in care vreau sa ma fut, si ca intotdeauna, asta adanceste si mai mult lucrurile. Da, cand vreau sa ma fut, ma simt (si mai) singur si imi doresc sa am pe cineva in viata mea.

Cu care sa vorbesc vrute si nevrute, cu care sa merg la un film sau concert, cu care sa dorm, si langa care sa ma trezesc dimineata.

Eh

Author: No One
•duminică, februarie 05, 2017
When you wonder if you should think about it or not, if it is real or just your mind playing games, if you should try.

When you are in doubt, because doubt is all you know and doubt about yourself is all you can think about.

|
Author: No One
•marți, ianuarie 31, 2017
Ce? Text? You must've stumbled in the wrong blog.
Author: No One
•vineri, noiembrie 11, 2016
Din pacate azi am avut a treia moarte in familie. Intai bunicul meu, tatal meu si acum bunica mea. E trist dar cum v-am zis sunt mai detasat de felul meu fata de moartea altora. O sa-mi lipseasca toti trei.

A fost un an prost. Trei morti in familie, asta primavara am avut din nou probleme cu atacurile de panica, palpitatii, insomnie (iau tratament din nou - si din pacate dupa multe luni am avut din nou acum o sapt. palpitatii de la un atac de panica probabil), iar maica-mea nu e nici ea bine (plus ca tb sa se opereze la ochi in curand).

Varului meu cred ca i-au murit toti 4 intr-un an, din 2015 (inca 2 din partea tatalui lui).

Abia astept sa se termine anul. Ptr ca ma astept la orice pana atunci. Sper sa nu mai fie nimic.

Author: No One
•joi, septembrie 29, 2016
Promises promises promises.

That's what I tell myself, that's what I fail to do. Sunt asa de exact ca un ceas :)) Promisiunea si failul :P. Uite, dau un exemplu mic si simplu ca sa se inteleaga. Mi-am promis ca ma culc seara devreme (pana in max. 23, de preferinta pana in 22:30). Ptr o perioada respect asta si apoi... bam. Bag cateva zile cand ma culc (f) tarziu. Ca in ultimele doua nopti. Sunt destul de somnoros si obosit in dimineata asta. Sau imi zic sa fac exercitii. Fac o perioada, apoi... bam. Dupa un timp cand nu le mai fac, uit sa le mai fac (nu am chef, prea obosit, ori ma apuca o anxietate in legatura cu inima si renunt). Sunt si chestii mai mari care intra aici, astea au fost doar cu titlu explicativ

Deci ce-i de facut? Nimic. Imi promit din nou, si ma delas din nou. Si tot asa. Singurul lucru pe care poti sa il faci e sa fii perseverent. Poate nu poti fi constant (cum sunt eu nu sunt) dar poti fi perseverent. Un soi de "te ridici de jos si o iei de la capat". Da, e frustrant, mai ales la nivel de moral, dar ori perseverezi pana iti intra in sange, ori... perseverezi si mergi prin "try and error" la infinit. Alta solutie nu vad. Si nici nu cred ca este.

***
Intre Da si Nu.

Sigur ati fost in situatia asta. Cand ai zice si "da" si "nu". Cum e in comicul The Awkward Yeti. Inima iti zice "da, fa-o" (ptr ca inima e mai maleabila, mai impacaciosa), iar creierul iti zice "nu fa aia" (ptr ca el isi aduce aminte de nu stiu ce de nu stiu cand, si in general trateaza chestiunea mai realist).

Si eu am momente de astea, cand o parte din mine zice "da, fa-o" (in general e partea spontana, ca imi vine asa dintr-o data sa o fac), iar alta zice "stai asa... remember that time... or that thing...". Si apoi sunt intre ele, si trebuie sa aleg una. Daca nu aleg nici una, de fapt il aleg pe "nu".

"Da"-ul asta e si optimist, ptr ca viseaza. Iti zice "dar daca de data asta iese bine?". Si apoi "nu" vine si zice "realist vorbind....". And you want and you don't want.

But sometimes "da" castiga, si visezi putin si de fapt vezi ca "nu" avea dreptate (dupa ce te-ai luat dupa "da" iti zici ca mai bine te luai dupa "nu"). Dar visul fiecaruia e ca "da" sa castige de colo pana colo. Ca ce* visezi sa devina realitate. And there is "hope". Because you hope. Every time. Even a little bit.

Dar de cele mai multe ori "nu" castiga. Cand treci de acel moment de avant, spontan, energiile se calmeaza si "nu" devine default once again.

But, vb despre mine, I'm an optimist deep deep down in my heart (nu stiu daca se vede). I always dream of "da", even hope, chiar si cand il iau pe "nu" in brate (era o poezie cu asta, nu? desi sensul ei era dif de ce zic aici)

Azi am avut un moment de "da" si apoi a venit seful meu si mi-a luat gandul de la asta :))

De ce? Pentru ca ma prind visand cand poate nu mai e nimic de visat (in sensul de realist). Probabil ptr ca sunt om, si oamenii isi doresc anumite lucruri, oricat de stupide, egoiste si superficiale ar fi.

Well, there goes a bit of my soul, like dust settling between this tiny letters.

* nu o sa-mi cer scuze ptr asta

ps (si l.e.): btw gagicilor, in felul meu inteleg cum e sa fiti intre "da" si "nu". we are not that stupid you know. cel putin unii dintre noi. there is no mystery there, even if you say you are complicated and shit. bine, la mine devine enervant (probabil si la altii) cand nu exprimati ce-i cu voi sau o dati in criptice pe care nici voi nu le intelegeti. you know this shit doesn't work but still do it (in ideea ca poate merge). anyway, unele asa zise chestii complicate la voi sunt mult mai simple de fapt de inteles daca te gandesti putin si faci conexiunea cu ce se intampla si cu tine ca om. parerea mea (hac!). cel putin in ceea ce simtim si cum sa facem unele chestii / alegeri in viata asta a noastra alambicata suntem in aceeasi curte. trecem toti prin asta intr-un fel sau un altul. poate in altele ne deosebim (ca tot e un tronson masculin si feminin caruia ii place sa bata moneda pe diferente) dar nu in asta (sau nu asa de mult incat sa nu gasim ganduri, sentimente, nesigurante, temeri, etc comune)

***

Si acum o informatie pe care stiu ca toata lumea moare de nerabdare sa o auda. M-a durut azi burta de mi-au sarit capacele :)) Bine, nu m-am mai gandit la prostii, ptr ca de data asta sunt prea obosit sa mai gandesc prea mult.

I'm sleepy. And a little fantasy just goes "Please please take me into your arms so I can sleep, in your warmth, with a smile on my face (and a gun in my pocket :P - eh, nu ma dezic niciodata)". Nu, nu va entuziasmati cotitori, genul asta de mici fantezii nu sunt genul sa se implineasca, din pacate doar sa fie visate (pana se linistesc energiile si seful imi zice din nou sa trec la treaba :)) ).

Author: No One
•luni, septembrie 26, 2016
Ideea e ca ai multe sanse in viata sa iti faci viata mai buna. Nu exista viata perfecta si nici cum sa ti-o faci perfecta, de asta zic "mai buna". Mai buna pentru tine, nu mai buna ca-n carti si filme (sau ce visezi tu acolo).

Sansele apar, unele care nu par asa, altele care sunt foarte evidente. Ce depinde de tine nu e ca nu apar, ptr ca apar, ci sa le folosesti cand o fac. Si daca pierzi startul o sa mai vina sanse (aceleasi sau altele).

De multe ori noi nu ne mai dam sanse cand de fapt ele sunt acolo.

Am citit un articol destul de deprimant ptr mine (ptr ca era un subiect care ma afecteaza) si stateam eu si ma gandeam dupa ca sanse sunt, doar ca noi credem ca nu mai sunt. Uneori chestiile mai bune care le putem face ptr noi sunt altele decat cele care credem ca sunt (si nu le putem avea/face).

Ar tb sa il caut pe australianul ala fara maini si picioare (stiati ca a fost in ro in 2011?) si sa ii ascult un discurs intreg. E foarte motivational discursul sau. Daca el fara maini, fara picioare, poate sa fie fericit cu ce are si ce poate face, de ce noi nu putem fi? Nici viata sa n-o fi perfecta dar e mai fericit ca noi cu ce are.

Author: No One
•luni, septembrie 19, 2016
A venit toamna. Nu-mi place perioada asta, de tranzit, cand stau in tricou si incet incet incep sa ma imbrac mai gros de frig. Macar iarna si vara stii cu ce te alegi. Invers imi place cand se incalzeste primavara.

Pfiuu, am scris si eu niste randuri normale. Iar am o relatie ambivalenta cu blogul meu. Imi vine sa-l sterg sau sa nu mai scriu pe el, ever ever.

Iarna e naspa la mine ca nu putem incalzi toata casa (money, money, money), asa ca daca vrem sa trecem din dormitor in dormitor ori sa coboram jos, trebuie sa trecem prin frig. Nu stiu daca am scris, dar jos peretii sunt grosi (ciment, beton, ce o fi), asa ca iarna e frig frig (se incalzeste greu, se raceste repede) si vara e racoare si bine, iar sus sunt din lemn si vata de aia galbena intre, asa ca aici e cald cald vara (insuportabil uneori) si mai bine iarna (ptr ca retine caldura).

Cautam niste poze cu taica-miu sa le trimitem la cineva si am dat peste niste poze de ale mele de acum 7 ani. Doamne ce slab eram. Cred ca aveam vreo 10 kile mai putin. Acum imi dau seama cat de slab eram. Ca un bat. Parca eram nehranit. Si acolo nu eram la minimul meu istoric. Care a fost 51 de kile. Pana atunci n-am avut mai mult de 60 de kile. Nu stiu cum ma putea place o fata asa, ma intreb acum.

Sunt obosit, si nu dorm bine (din cauza mea, ca nu ma culc cand trebuie si m-am dat peste cap). Si pe fondul asta si anxietatea mea/gandurile mele incep sa se simta ici colo.

Tare m-am mai necajit cu un lucru zilele trecute, dar asta e. Incep sa imi revin si sa accept ca asta e.