Author: No One
•joi, decembrie 31, 2009
(Mai las un ultim articol, dorind ca acest an sa-l inchei intr-un mod placut si jucaus :P )

Am strabatut corpul ei in lung si-n lat. Am cucerit si supus parti din ea, am cotropit zone pe care numai mainile ei le-a atins, am cedat si m-am retras in fata atacului ei. Acest taram, presarat cu victorii si infrangeri, unde am gasit bucuria si alinarea, placerea si puterea.

Am gustat din sanul ei stang si mi-am odihnit mana obosita pe sanul ei drept.
Am sarutat buze fierbinti, uitate de cei dinaintea mea.
Am mangaiat obraji ce tanjeau dupa o atingere.
Mi-am petrecut mana prin parul ei ondulat de valuri si suspine.
Am simtit cum ii pulsa gatul la atingerea respiratiei mele.
Am auzit respiratia ei sacadata cum ma chema inspre ea.
Am trecut incet peste umerii ei, privind in zare la soarele ce rasare.
I-am arcuit spatele in chinurile orgasmului.
Mi-am lipit obrazul si am sarutat abdomenul sculptat in piatra.
Am alunecat pe curbura corpului ei.
Mi-am impreunat mana cu mana ei, dorind o legatura, oricat de slaba, cu sufletul ei.
I-am simtit picioarele in timp ce se incolaceau in jurul trunchiului meu.
Am fost luat prin surprindere de incordarea feselor ei atunci cand le strangeam, dornic de a poseda.
Am simtit cum ma impinge de la ea si cum cu maini ferme, cunoscatoare ma aduce inapoi.
Am fost strivit intre coapsele ei, si totusi am scapat nevatamat.
I-am simtit greutatea in timp ce ma punea la pamant.
Am auzit gemete venite de departe, strigate razboinice ale amazoanelor.
Am ascultat cantecul sirenei, ce atrage calatorul inspre stanci.
Am vazut picaturi de roua peste fruntea ei intunecata de placere.
Am simtit fiorii reci si calzi ce i-au strabatut corpul, creand un suflet posedat de placere.

Nu am crezut niciodata ca am sa gasesc egalul si opusul meu in ea, ca aceasta calatorie ma va schimba intratat de profund.

Si acolo jos, cand am coborat la sfarsitul calatoriei mele, am simtit bucuria eterna, nestavilita de nici o forta umana, ce curge in afara si te atrage inauntru. L-am descoperit pe Dumnezeu , undeva intre miracol si revelatie. Si prin soapte nerostite am fost chemat si poftit sa raman acolo, sa am grija de acea vale si sa ma hranesc din fructul ei dulce.

Si am ramas... mangaind incet acea intindere, sarutand dulce acel pamant.
Mangaiat de lumina lunii si inflorind sub razele soarelui.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, decembrie 30, 2009
Cele mai frumoase revelioane le-am petrecut la bunici, in orasul unde m-am nascut, cand eram copil. Inca mai tin minte cu placere cum stateam noaptea si ma uitam la revelioanele alea (din prima jumatate a anilor '90, fara manele si alte isterii) de pe TVR, pline de scenete cu glume (imi placeau mai ales Nae Lazarescu si Vasile Muraru), cum mancam tort la miezul noptii, cum asteptam sa se scurga secundele pana in Noul An. Intotdeauna incercam sa stau pana dimineata, uneori adormeam (si imi era ciuda a doua zi ca n-am rezistat), dar de cele mai multe ori ramaneam ultimul care se culca (totusi nu prea rezistam mai mult de ora 5-6 dimineata), cam cum o fac si acum :)). Au fost vremuri frumoase cu varul meu si bunicii mei dinspre mama (caci de ei mi-au placut mai mult fata de rudele dinspre tata), cu sora mamei, adica matusa mea. Intotdeauna cand plecam de acolo, acasa, la Constanta (nu mai stau acolo acum) eram foarte trist, iar cand ma reintorceam acolo vara sau iarna eram in culmea fericirii. Cam de la 10 ani incolo am rarit ocaziile in care ne intalneam si chiar si asa, nu mai era la fel. Desi tin mult la varul meu (e cu o luna si ceva mai mic decat mine) ne vedem f rar, pentru ca am luat-o pe cai diferite si desi in copilarie eram cam la fel, mai tarziu vietile nostre au devenit diferite. Stiti, in copilarie ai acea senzatie de bine cum numai atunci o ai, cand nu te gandesti la viitor, nu ai griji si pur si simplu te bucuri fara sa (te) gandesti prea mult. Sincer as vrea sa mai am un revelion ca acelea, intim, in familie, cu persoanele la care tin asa mult.

Va doresc un An Nou Fericit, mai bun ca acesta, in care sa iubiti si sa fiti iubiti, sa scoateti tot cei mai bun din voi si sa dati la o parte toate relele care au fost si care poate vor veni (eu sper sa nu) si sa nu va mai ganditi la ele. Sa fiti dulci si fericiti, sa nu uitati de sanatatea voastra si sa tindeti intotdeuna inspre mai bine si inspre noi si minunate zari. La Multi Ani !

Tin sa va multumesc, pentru ca mi-ati citit blogul anul asta si pentru frumoasele comentarii pe care mi le-ati lasat aici.

Ce imi doresc pentru Noul An?... Nimic. Si nu spun asta din nihilism sau ca vreau eu sa fiu, asa, cu mot. Ci doar vreau ca anul urmator sa il iau pas cu pas, asa cum vine, sa merg pe ideea lui "vom vedea". 2009 a fost un an ceva mai bun ca cel trecut, in care am simtit ca lucrurile s-au stabilizat putin, si tot ce pot sa sper de la anul 2010, e ca acesta sa fie macar putin mai bun decat 2009.


Celine Dion - A new day has come


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, decembrie 29, 2009
Nu stiu exact cum gandesc toti tipii din lume, dar eu cred ca in mintea unui barbat heterosexual corpul unui barbat e ceva "urat", neslefuit, ca un bolovan, fara gratie si fara forme pe cand corpul unei femei este exact opusul, gratios, plin de forme si curbe, firav. Intr-un cuvant: frumos. Probabil de aici femeile sunt numite sexul frumos. Probabil tot de aici se trage si dezgustul din punct de vedere sexual a barbatului heterosexual fata de gay (dar nu si fata de lesbiene), repugnandu-i actul sexual intre 2 barbati dar curgandu-i balele dupa 2 femei care se ating. Si tot de aici se trage si faptul ca vedem peste tot (reviste, tv) multe femei dezbracate si foarte putini barbati dezbracati. As avansa cu ideea zicand ca pentru o femeie ii e mai usor (fizic, psihic) sa fie (sau sa devina) bisexuala (in contextul actual) decat unui barbat.

Precizez ca pentru mine a fi bisexual inseamna sa fi atras fizic, sexual de ambele sexe, chiar daca nu ai avut o relatie sexuala cu o persoana de acelasi sex cu tine.

Stiti, se zice ca in fiecare exista un sambure de bisexualitate. Nu stiu ce sa zic despre asta, eu gandind despre corpul unui barbat asa cum am scris mai sus (desi, imi dau seama ca un tip arata bine si ce anume il face atragator din pct de vedere fizic fata de o femeie). A nu se intelege ca detest sau imi repugna corpul unui barbat, doar ca nu gasesc ceva atractiv, "frumos" la el.

Si desi nu pot sa zic ca fantezia de a fi cu 2 femei ma da pe spate si nu ma lasa sa dorm noaptea, totusi gasesc foarte excitant si senzual un sarut intre 2 femei (ma rog, in general, imi place din punct de vedere vizual, ca imagine, un sarut intre un el si o ea).

Dar voi cum gasiti corpul masculin si cel feminin? Aveti si o alta parerea fata de a mea?

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, decembrie 29, 2009
Cand ascult aceasta melodie (e un solo de pian cu tobe si chitari) imi imaginez o urmarire pe o autostrada, cu o masina ce merge cu viteza, curgand, alunecand usor printre masini, creand haos in urma ei, cu masini ce pun frana si se invart oprindu-se in loc, in fumul ce l-au creat. Ce mai, un Michael Bay sau un Paul Greengrass :P dar imi place imaginea asta.

Imi plac melodiile care incep usor si apoi cresc in intensitate pana la un climax, dupa care apoi, ori scad intr-un timp scurt ajungandu-se la linistea initiala (cum e aceasta), ori se opresc brusc scotandu-te din atmosfera in care erai. Au un fel de aer razboinic, inaltator, care degaja forta, si care ma implica imediat.

Ce imi vine acum in minte, asemanator ca traire, dar poate cu un alt sunet, este "Bolero" a lui Ravel sau "Fix You" a celor de la Coldplay. Mai sunt si altele, dar nu imi mai bat capul sa-mi dau seama care sunt. Apropo melodia asta e de pe colona sonora a serialului Battlestar Galactica.


Bear McCreary -  Kara Remembers


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, decembrie 29, 2009
Cum pana la anul sunt decis sa pun postari mai lejere, va las cu o secventa care-mi place, din filmul Crazy/Beautiful



Melodia este David Gray - This year's love

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, decembrie 24, 2009
Va urez un Craciun fericit, sa va bucurati de cei de langa voi, sa-i tineti in brate si sa-i iubiti. Va urez ca maine, si nu numai, sa va bucurati de viata si de cadourile primite de la Mosul. Va doresc sa alungati gandurile multe si pesimiste (daca aveti) si sa incercati sa zambiti. Sa fiti fericiti, nebunilor :)

Off topic: Eu am un caine (Rusinica) si un motan (Pisu sau daca vrem sa o dam pe frantuzisme Pisou). Cateodata cainele se ia de motan si-l fugareste de colo-colo. Dar cand sunt impreuna intr-o camera si sunt obositi, adorm impreuna, unul peste altul. Sunt asa draguti sa-i vad asa. Si azi erau impreuna pe un scaun, cuibariti acolo. Se parea ca dorm. Dar i-am sculat tot plimbandu-ma pe acolo si uitandu-ma la ei. Si in timp ce ma chinuiam sa le fac o poza, pisoiul a inceput sa-l linga pe cap pe Rusinica. Avea o fata cainele :)) Cateodata se lua de pisoi, cateodata il lasa in pace. Era ca un copil caruia ii era rusine si nu stia ce sa faca. Nu l-am vazut pana acum pe motan sa-l linga pe Rusinica, probabil si cainele era uimit de asta. Pana la urma s-au foit pe scaunul ala, pana Rusinica l-a dat jos (in general pisoiul sta si doarme pe scaun, pe cand cainele sta si doarme pe vreun covoras din casa). Mi-au placut cum i-am vazut azi pe scaun, cum erau asa, impreuna, si am incercat sa fac cateva poze. O sa pun aici 2 poze care-mi plac.



 


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, decembrie 23, 2009
Exista un mic conflict in mine intre dorinta de a avea o viata sexuala variata, cu multe experiente si dorinta de a avea o viata sentimentala, de cuplu, stabila. Daca prima parte apartine partii mele masculine, cea de-a doua s-ar putea sa tina de partea mea feminina (daca gandim ca un om are in el ambele parti).

Imi dau seama la mine ca nu am acel cinism, acea detasare, specifica, pe care o ai intr-o relatie sexuala fara atasamente, intr-o aventura scurta de o noapte. Nu am sange rece pentru asta, nu sunt un vanator. Nu am acea viziune/detasare pur fizica, fara complicatii. Sa vii si sa iesi, fara sa iti pese ce lasi in urma, fara sa te mai gandesti la ce a fost. Peste partea sexuala, fizica, simt nevoia sa-mi placa si altceva la o femeie, poate chiar si niste nimicuri. Nu zic ca n-as putea avea o aventura, dar stiu ca dupa, nu m-as simti in apele mele, stiu ca s-ar putea sa nu ma pot detasa. As incepe sa ma gandesc si in cazuri ca astea sa gandesti e cel mai prost lucru pe care poti sa-l faci.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, decembrie 23, 2009
Oare cat de mult e permis sa scrii pe blog? Cat? Ce anume? Pana unde sa ajungi cu detaliile? Si altfel spus: pentru ce exista acest blog?

Am simtit de ieri pana azi dimineata nevoia sa scriu despre un lucru care are greutate in mintea mea. Un lucru care ma deranjeaza in viata asta. De fapt erau doua chestii, 2 idei care combinate imi cam dau batai de cap. Eram foarte pornit si nervos, citisem undeva niste articole, si desi persoana le-a scris bine si nu am nimic sa-i reprosez, ideile la care faceau referire articolele m-au intors pe dos, desi eram perfect constient inainte sa le citesc ca s-ar putea sa patesc asta. Si dupa asta pur si simplu simplu am simtit nevoia de a scrie. Va zic ca daca ma apucam, scriam un articol lung cat o zi de post negru si dadeam multe chestii pe afara. Astazi m-am mai relaxat. Dar ma intreb daca era bine daca scriam sau nu si, nu pentru asta e blogul asta ? (nu vreau sa fac un altul in care sa imi vars strict nemultumirile). Cred ca daca mi-as pune mintea as scrie multe chestii in care sa ma plang de una sau de alta, dar nu vreau sa imi para rau mai tarziu ca le-am scris. Si ma gandesc: de ce sa va bat la cap, sau pe oricine altcineva, cu prostiile mele? Dar banalitatile astea sunt totusi realitatea mea, zice cealalta parte din mine. Deci cat de mult sa scrii pe un blog? Pana unde poti sa ajungi? Daca e unul voit personal, e bine ce faci? I don't know...

Dar pentru ca vreau sa exprim totusi ceva de ieri am sa las aici cateva cuvinte: ma gandesc ca daca e sa fiu realist, cu viata mea de acum, la momentul asta din viata, nu pot sa am pretentii sa am o prietena, iar despre o viata sexuala, nici sa nu mai vorbim. Cam asta e realitatea mea. (in momentul asta, si printre altele)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, decembrie 22, 2009
Am auzit/vazut mai demult ca o psiholoaga s-a dus in tarile din Africa, afectate de genocid si razboaie, sa consilieze pe acei oameni din taberele de refugiati, gandindu-se ca au nevoie de ajutor sa treaca peste traumele acumulate. Si acolo a constatat cu surprindere ca oamenii aceia vroiau sa vb despre relatiile lor sentimentale, despre iubire si alte nebunii.

Intrebarea este de ce? De ce sa vorbeasca despre barbati si femei cand au suferit si au vazut atatea? De ce dupa atatea, tot la asta se gandesc?

Relatia barbat-femeie, uite un subiect despre care sa tot vb. Dar de ce? De ce e asa de speciala aceasta relatie? De ce ne afecteaza asa de mult? De ce ne trezeste atatea emotii si sentimente, atatea bucurii si suparari?

E clar ca e o chestie pe care nu o putem ignora. Relatia asta intre doi oameni are ceva, ceva mai mult decat credem. Are o putere a ei, un ceva ce nu mai intalnim in alta parte. Oricum ai lua-o, parca e o forta care ne ciocneste unii de ceilalti si se pare ca nu ai cum sa o ocolesti. E unul din lucrurile acelea din viata de care nu poti sa scapi, si e bine asa, caci daca ar fi numai dupa mintea noastra, s-ar duce naibii totul.

Scot comentarile pentru ca nu caut raspunsuri, ci pentru ca vreau sa va fac sa va ganditi la acest lucru. La impactul ei (relatiei) asupra noastra, a tuturor.

De ce facem filme romantice si ascultam cantece despre iubire? :)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, decembrie 20, 2009
In timp ce cautam o poza am gasit aceasta "poza" si mi-a placut foarte mult atat ea cat si ce a zis cel care a creat-o, mai ales ca asa simt si eu cateodata.



 "I need that intimacy, not just sex, this isn't about that, but the intrinsic feeling of i have someone. someone has me. the basic, primitive knowledge, that another person has your well being above all else, and you know when you've got that, because you feel the exact same way about them. i miss that connection."


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, decembrie 20, 2009
Ce-mi amintesc din visul de azi dimineata e faptul ca alergam in jos pe scari (intr-un bloc, posibil in blocul in care am stat) si la un moment imi pierd incaltarile, dar continui sa aleg, pe cimentul rece, parca in varful picioarelor (asa era senzatia mea). Cand ajung la parter ma opresc si am un moment de ezitare gandindu-ma cum sa ies din bloc in picioarele goale. Ma duc pe scari incet dupa incaltari, si gasesc la un etaj niste papuci gri din plastic (in capul meu credeam ca am in picioare niste adidasi sau asa ceva). Ezit sa ii iau pentru ca la etajul acela vad multi oameni stand grupati pe acolo (colegi? sau poate nu).

Mi-a placut sa alerg in picioarele goale pe scari. Mi-a placut senzatia aceea.


Sursa foto

PS: ar tb sa imi notez de fiecare data visele undeva, dupa ce ma trezesc, cum fac si altii. Dar, deh, sunt cam inconstant cand tb sa ma tin de ceva.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, decembrie 17, 2009
Mi-am uitat prioritatile. Iar m-am abatut de la cale. Sau sa-i zic inca o data? De 2 saptamani ma culc dimineata de la 4 incolo si dorm juma din zi, gandul imi zboara peste tot, numai la ce tb sa fac nu, acumulez si ma consum aiurea fara o baza reala de la care sa porneasca asta.

Iar azi noapte obosit si cu gandul in alta parte, zicandu-mi ca nu e bine ce fac, mi-am zis ca e nevoie de un reset mental. Si apoi m-am gandit la Ama vreo cateva ore, excitat si innebunit de ganduri, ghemuit in plapuma (era frig in camera atunci) si cu nasul in perna. Am facut o fantezie cat sa creeze un film porno :)))

Dar am avut dreptate cu reset-ul mental. Am acumulat prea mult si e nevoie sa revin la baza, la prioritatile stabilite de mine. Asa ca o sa incerc un reset, si sper sa ma mai linistesc.

Cam asa e viata mea, daca nu s-a inteles pana acum. Azi sus, maine jos. Zile bune, zile rele. Acumulari si reset-uri. Tot timpul cand ma gandesc la asta imi imaginez un grafic unde linia coboara si se ridica precum cea de la bursa. Cotatia lui J :))) Unde mai e loc de altceva aici? Tb sa aduc linia la un echilibru cat de cat si apoi ma pot gandi si la altceva in afara de prioritati.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, decembrie 16, 2009
M-am uitat la un episod dintr-un documentar despre al II-lea razboi mondial si ma gandesc ca daca am sti si am fi constienti de oroarea care s-a petrecut atunci, ne-ar crapa capul. Tocmai omul, care ar tb sa pretuiasca viata ptr ca e baza universului asta, ptr ca e asa de pretioasa, o reduce la ceva mic, nesemnificativ, o cifra intr-o statistica si imparte moartea de parca ar fi paine. Nici nu mai avem timp sa ne fie rusine ptr ca si uitam.

Imagineaza-ti ca fiecare om din lumea asta este ca tine, traieste si simte cum o faci si tu. Ai vrea sa moara un altu, cand tu nu vrei sa mori? Selectie naturala my ass. E usor sa faci pe desteptul si sa bati cu pumnul in masa cand esti in siguranta. Toti asa zisii "curajosi" ce se cred mai buni ca tine si ca mine si se bat in piept ca uite ce tari sunt ei, s-ar rupe in doua daca maine le-ar disparea salteaua de sub ei, daca ar simti cum e sa fii de partea cealalta a zidului.

Cateodata suntem asa de prosti ca e o minune ca nu a venit inca Apocalipsa peste noi. Inseamna ca e un potential "de bine", in permanenta, acolo in neant, care ne tine la suprafata.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, decembrie 16, 2009
Bate vantul. Nu stiu de unde vine si unde se duce.

Am o carte. O deschid la prima pagina. Sau poate a deschis-o altcineva, nu mai stiu.

Vantul bate peste cartea mea. Da paginile, foaie cu foaie. Le inalta usor in sus si le lasa pe partea cealalta. Una cate una. Pana la ultima pagina.

Am avut o carte. O inchid la ultima pagina. Sau poate a inchis-o altcineva, nu mai stiu.

Nu mai bate vantul. Nu stiu de unde a venit si unde s-a dus.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, decembrie 15, 2009
Spun asta la modul general: de ce ne facem atata rau noua insine? Parca ne batem cuie in picioare. Ne crucificam pe crucea propriei noastre nebunii. Suntem niste Iisusi intorsi cu capul in jos.

De ce incercam sa ne distrugem in asa hal doar ca sa uitam, sa nu mai simtim, sa ne pacalim ca asa va fi mai bine. Suntem copiii super teribilisti a lui Dumnezeu, niste muritori care se cred nemuritori. Incercam sa ajungem la soare si in cadere ne ingropam in pamantul de pe care am plecat in zbor.

Eu tin la viata, pentru ca stiu ca asta e una din putinele lucruri, reale, tangibile, pe care le am. Stiu ca undeva in adancul meu exista acea samanta de distrugere, si daca ar fi fost alte conditii in viata mea, mai grele, mai aiurea, cred ca m-as fi aruncat in aer. Mi-am facut o cantitate de rau pana acum, dar nu fizic, eu nu actionez asupra mea fizic, ci psihic, prin decizii, ganduri, alegeri, frica, tot ce tine de minte. Am acest fel de a ma submina cateodata, de a ma sabota.

Dar multumesc lui Dumnezeu ca mi-a asezat viata in asa fel incat sa nu ajung in punctul cel mai de jos, ca m-a ocrotit si ca imi da ce este nevoie de a schimba ceea ce eu numesc "viata mea". Ca desi mintea mea are sensibilitatea ei, totusi culmea, gandind, ea ma face sa imi dau seama de anumite chestii, sa nu fac anumite chestii. Asta e unul din motivele pentru care de exemplu nu am vicii ca bautul, fumatul, mancatul in exces si altele. Imi dau seama ca nu merita sa ma arunc la gunoi, ca am niste chestii in care cred, si ca incerc sa le respect si sa le urmez. E tare pretioasa chestia asta mica si insignifianta numita viata. E o virgula intr-o statistica universala, dar e viata mea. Pot sa zic chiar ca sunt un norocos, ca primesc un ajutor la nevoie si ca imi dau seama de mine chiar si in momentele proaste. Tin ca mintea mea sa fie lucida, ptr ca tin sa stiu ce-i cu mine. Simt nevoia de abandon, dar nu prin lucruri care sa ma distruga.

Sunt oameni care sunt in deplinatatea fortelor lor (fizice si psihice) si as vrea sa fiu in locul lor, si ii vad cum se irosesc cu prostii. Dar sunt constient ca mai sunt si alti oameni care o duc rau, ca ceea ce simt eu e un stranut pe langa ce au ei, si ca ei ar schimba oricand viata lor cu a mea.

In momente ca astea imi dau seama cat de multa rezerva de "bine" mai am si ca nu tb sa o irosesc. Ca oricate coborari in jos as face, tot vreau sa reusesc sa ies din cerc. Iarna asta se pare ca va fi mai buna decat iarna trecuta si asta ma bucura, desi nu tot timpul e bine, mai e mult loc de imbunatatire. Dar sper si incerc sa am rabdare. Cred ca va dura un numar de ani pana sa zic ca sunt intr-un punct in care nu voi mai putea sa ma intorc inapoi. Sunt ca Romania cu un nr de ani in urma tarilor din Vest. Ani pierduti.

Eu cred ca cel mai mare dusman a unui om este el insusi. 

Nu va irositi viata cu prostii, pentru ca anii pierduti raman pierduti.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, decembrie 14, 2009
Am aflat asta informatie de la Ciresica, cireasa, vad, bine informata.

E pe 21 decembrie la 17:47 GMT (vedeti mai multe detalii pe site-ul lor), la noi la 19:47, daca nu gresesc. Sau puteti sa apelati la el (orgasmul) intr-o perioada de 24 ore in jurul orei asteia, cred. Gata, ati fost informati si voi, nu puteti spune ca n-ati stiut. Si puneti-va pe treaba, dedati-va la nebunii. Pana la urma tb sa salvam lumea asta cumva, nu? :P :)))

ta hand om dig cititorule

|
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, decembrie 14, 2009
Cateodata am acest sentiment ca vreau neparat sa scriu ceva, sa arunc ceva din mine. Sa zic ce se acumuleaza in mine, ce simt prin interiorul gandurilor mele. Nu, nu neaparat sa scriu, ci sa spun. Simt o neliniste, ceva ma agita. E ca si cum sufletul meu vrea sa iasa afara, e ceva ce-l misca, ce-l agita si nu stiu, apare acesta stare de tristete, acumulare, suparare, de gol, ca si cum nu mi-as gasi locul. Tine un timp si apoi dispare, ca sa revina inca o data undeva in viitor, si tot asa.

Un sentiment legat de asta e cel de singuratate. Un altul e nevoia sa ma abandonez complet, sa ma rup in bucatele mici, mici. Stau intins si gandesc, si gandesc, si gandesc, si acumulez si simt ceva, intens, si in momentul ala vreau ceva, nu stiu ce, poate pe cineva, dar chiar nu stiu. Observ ca nu sunt genul de persoana care sa treaca usor cu gandul, nu am intrerupator ptr asa ceva. Cand ceva ma patrunde, ricoseaza in mine, creste in mine, in intensitate. Cum poti sa te abandonezi, fara sa te faci scrum, fara sa fii lovit cu duritate de ceva ori cineva? Eu unul nu stiu.

Ma gandesc ce ironic e ca simtim atata intensitate in noi, fiecare dintre noi, dar nu e nimeni care sa ne auda complet. Izolati... de catre noi si de catre altii. Pot sa zic ca ne negam pe noi insine? Ca inchidem ochii la ce suntem? Poate ne e frica? Poate nu credem ca suntem in stare de asta? Am uitat cine suntem. Iar poate ce simtim noi e acel ceva ce vrea sa ne arate cine suntem noi cu adevarat: Te negi? Simte! Eviti sa simti? Simte si mai mult!. Pana nu vei mai putea. Tot te incapatanezi? Nu-i nimic, vom gasi o cale sa te facem sa asculti.

Putem sa negam pana nu mai putem. Dar negarea e primul stadiu al acceptarii. Iar Acceptarea are obiceiul de a fi rabdatoare cu noi. Pentru ca stie ca mai devreme sau mai tarziu va reusi. Noi doar ne zbatem ca pestele pe uscat. Fara sens.

Cand simt, cand sunt tulburat ori ma bucur la o intensitate anume, oftez. Cica prin oftat scoti ceva din tine, elimini ceva. Si acest sentiment pe care-l am si de care vb mai sus pot sa-l aseman cu un oftat. Oare sufletul meu ofteaza? Probabil ca el stie mai multe decat mine.

Scriu si ma eliberez. Imi satisfac nevoia de a ma exprima. Poate intelegeti (mai mult sau mai putin) sau poate nu. De cand ma stiu am simtit nevoia asta de a scrie, de a exprima ceva din mine. Oare de a ma intelege? Sau de a ma impaca cu mine? Oricum, acesta e unul din articolele pe care le scriu din mers si sincer sunt cele mai adanci si mai aproape de natura mea intima, desi nu zic nimic concret, tangibil (precum o amintire sau o poveste). As scrie fara oprire ce imi vine in minte. Abandon prin scris??? "...vom gasi o cale..." :))) Dar nu sunt multumit, pentru ca o fac in parte, pentru ca ma opresc inainte. Imi scria Ama ca nu sunt genul "care sa sara cu capul inainte", hihi :). Cred ca asa e. Si acum in momentul cand am scris ce mi-a zis ea, cred ca imi dau seama de ce vreau sa ma abandonez. Puteti sa-i ziceti "sa ma pierd". Oare de ce consider ca femeile sunt cele in fata carora ma pot pierde? Pentru ca in fata lor simt nevoia sa fac asta. E oare o slabiciune? Unui tip nu i-as zice despre mine. Imi vine sa rad de mine :)))

Puteti sa ziceti ca aberez, dar eu zic ca ma exprim, ceva mai haotic si nu pe o tema anume, pentru ca asa e si mintea. Oricum, articolul asta si-a facut datoria. Am asezat niste cuvinte aici, si peste un timp cand voi vrea sa citesc, voi intelege mai bine ce am scris si ce am gandit acum. Si voi invata ceva in legatura cu mine. Acum daca citesc nu pot fi obiectiv vis-a-vis (imi place sa scriu acest cuv) de mine. Poate voi puteti fi, fiind in afara cutiei ce imi poarte numele. Poate puteti vedea nuantele ce s-au creat si asezat, mai bine ca mine.

PS: in timp ce scriam asta (la ore tarzii din noapte), taica-miu trece prin camera (eu dau pe alta pagina si ma fac ca citesc) si imi zice: "Mai bine ai invata". Ce ma face sa rad e contextul in care l-a zis :))) Intentia era buna dar a inteles gresit motivul pentru care stateam la calculator. Cum sa ii explic ce scriam? N-ar intelege cu adevarat. Si cand te gandesti ca m-am referit la asta mai sus (izolare). Apreciez o situatie ironica cand intalnesc una :)))

PS: ascult o melodie unde un vers e cantat asa frumos: "I said all night long". Ironic, nu? :P

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, decembrie 12, 2009
In primul rand am renuntat la cifre. Dupa ce am citit un articol mai demult, am ajuns la concluzia ca nu are rost sa trec cifre aici. Asa ca acum statisticile au un caracter mai placut si mai prietenos, zic eu.

In al doilea rand scriu acest articol pe 17 ian 2010. Cam tarzior, stiu :P. Comoditate. Dar data lui va fi in decembrie 2009.

Iata statisticele in perioada 05 noiembrie - 04 decembrie:

- cele mai multe vizite din Romania le-am avut din Bucuresti, apoi Iasi, Cluj-Napoca, Timisoara, Craiova... (primele 5 orase in ordine descrescatoare)
- orase din afara tarii: Mountain View si Modesto (st. California), Everett (st. Massachusetts), Chicago (st. Illinois), Valdivia, Providencia si Temuco (Chile), Londra, Coventry, Carbonara Di Bari, Mandaluyong (Filipine), Eindhoven, St-Leonard (Canada), Chisinau, Solna (Suedia)
- primele 5 pagini vizitate: Main page, Look what you've done to me (datorita melodiei), O luna noua, Brumarel spre Brumar, si la egalitate (trisez putin): De ce ma gandesc la ea in unele nopti si Tensiunea asta e dorinta
- cautari pe google:
  • john constantine
  • iko "look what you've done to me"; iko look what you've done to me mp3 download; look what you've done to me i am in pieces around your feet; look what you've done to me i'm pieces around your feet and no don;t take back what she said she's on an aeroplane
  • joan of arcadia; joan of arcadia cat
  • a doua sana modulul 1
  • brumar; rapciune,brumarel si brumar poezii; rapciune,brumarel, brumar
  • coffee and cigarettes 2003
  • efect 30 melodia din reclama
  • fall in love with someone lyrics orange reclama; fall in love with someone reclama orange; melodia de la orange i'm falling in love with someone; melodie reclama orange 2009 fall in love with someone; reclama orange melodia i in love with someone
  • father and son cat stevens + tata si fiu; father and son fak
  • in chiuveta someone no one
  • melodia someone response to me
  • my desire come away with me you and me; mydesire
  • prada si vanatori
  • versuri empty streets radio pro b
PS: Datele sunt luate de pe Google Analytics

ta hand om dig cititorule

|
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, decembrie 11, 2009
Ma uitam pe un blog si am vazut mentionata trupa Hooverphonic. Si mi-am adus aminte de o melodie de a lor de la sf anilor '90, care-mi place f mult. Suna trist, prelung, creand o atmosfera care te bantuie. E mai mult o melodie ce se bazeaza pe atmosfera pe care o creaza si mai putin pe versuri sau pe felul cum canta solista.

Nu am mai ascultat-o de mult. Si acesta a fost un prilej sa o reascult. Pentru mine face parte din acele melodii pe care oricand le-as asculta, niciodata nu voi simti ca m-am saturat de ele. Dar gata, termin cu trancaneala si va las sa o ascultati. Enjoy!


Hooverphonic - Eden

Did you ever think of me
As your best friend

Did I ever think of you
I'm not complaining

I never tried to feel
I never tried to feel this vibration
I never tried to reach
I never tried to reach your eden

Did I ever think of you
As my enemy

Did you ever think of me
I'm complaining

I never tried to feel
I never tried to feel this vibration
I never tried to reach
I never tried to reach your eden


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, decembrie 11, 2009
In cotloanele mintii mele scenaristice, observ cateodata ca mi se contureaza ideea, ca o poveste, ca tb sa demonstrez ceva, cuiva. Nu resimt constient nevoia de a demonstra ceva, catre o persoana reala, dar simt ca inconstientul meu imi arata ceva si eu ma intreb: ce vrei sa demonstrezi gandindu-te, creand anumite situatii in minte? Si ca sa intelegeti, cateodata ma trezesc ca in mintea mea ma cert cu cineva, ca ma supar pe acea persoana, nu sunt de acord cu ceva, o chestie care in viata reala nu are fundament real, nu exista. Ideea asta de cearta nu e singura, dar e cea mai frecventa in situatiile astea care ma duc la ideea ca inconstient vreau sa demonstrez ceva. Ce? Nu stiu, sau poate nu vreau sa constientizez.

De ideea asta "de a nu vrea sa constientizez" leg ceva care poate vine in legatura cu vreau sa zic mai sus. Ma gandesc ca poate am niste complexe fata de anumite lucruri.

(paranteza) " (a avea un) complex" e genul de cuvant pe care mintea mea parca nu vrea sa-l scoata afara, e retinuta sa-l exprime. Sunt anumite cuvinte pe care imi e greu sa le exprim in legatura cu mine. De parca daca le scot,  eu pot deveni (sau ma pot bloca in) ceea ce exprima/inseamna acele cuvinte. E amuzant ca atunci cand m-am gandit la "complexe" (cu conotatie negativa in gandirea mea), am simtit nevoia de a atenua contextul schimbandu-l cu alt cuvant "nesigurante" (cu o conotatie mai buna decat primul pentru mine) (paranteza)

Si poate avand aceste complexe/nesigurante fata de mine, fata de oamenii din jur ori fata de anumite situatii, eu in mintea mea creez contexe in care sa demonstrez ceva. Daca ma gandesc acum pot sa-i zic si "incredere scazuta in mine".

As vrea sa zic ceva clar despre asta, sa arat ca am inteles, dar simt ca samburele ideii imi scapa, ca mintea mea nu prea vrea sa se avante in locul ala. Nu stiu, am momente de astea cand simt/sesizez anumite chestii in legatura cu mine, dar nu le pot pune exact "pe hartie", nu le pot explica in cuvinte, nici chiar pentru mine. Stiu forma lor generala, dar inca nu simt detaliile, lucrurile mai fine, subtilitatile care sa ma ajute ca sa inteleg (contextul) in totalitate si sa corectez/invat. Poate e negare, tendinta de a nu vedea lucruri ce le pot considera negative in contextul vietii mele. Tendinta de a nu accepta.

Si astfel pun o intrebare aici (cazuta din copacul in forma de "?"), in speranta ca poate ma voi prinde (daca e ceva de care sa ma prind) de raspuns la un moment dat si il voi accepta, incercand sa fac ceva in privinta asta.

Ce vrei sa demonstrezi, copile?

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, decembrie 09, 2009
Nu stiu care imagine a deteminat pe care (cea de aici sau cea din Lumina diminetii) dar am sa va scriu despre 2 dimineti si o noapte.

Prima dimineata de care va zic a avut loc pe terasa apartamentului in care stateam inainte sa ma mut la casa. Nu am putut sa dorm peste noapte (sau poate am stat la calculator :P, nu mai stiu), si m-am decis sa ma duc pe terasa, sa stau acolo putin. Imi place linistea diminetii iar de multe ori cel mai bine ma simt undeva intre orele 3 - 8 dimineata (bineinteles atunci cand nu dorm :P). Era o dimineata de vara. Soarele nu rasarise. Era o racoare placuta. Pe vremea acea beam Cola (nu mai beau de ceva ani) si bineinteles aveam una langa mine la masa. Era liniste de mormant in oras (stateam la etajul 5). Nu tu om pe strada, vedeam o vecina de peste drum cum impaturea niste haine. E misto sa stai dimineata cand toata lumea doarme, cand nu a inceput vacarmul. Si asa am vazut, cred, singurul rasarit cap-coada. Mi-a placut enorm rosul acela, cum se colorau norii unul cate unul, cum culoarea se deschidea. Parca era cu incetinitorul. Pacat ca ochii mei nu erau niste aparate de fotografiat, mama ce poze as mai fi facut. Erau nuante si nuante. Era ceva proaspat. Parca era un tablou. Totul se aprindea. Penumbra devenea lumina, albastrul se deschidea. Atunci mi-am zis ca mie imi place rasaritul, datorita atmosferei, ptr ca simti ca incepe, nu ca se sfarseste. Una din diminetile mele cele mai frumoase.

A doua dimineata a fost aici la casa. Rasarise soarele. Dar nu venise ora galagiei. Imi place dimineata aia pentru ca stateam in liniste pe treapta casei cu un bol cu cereale in mana si savuram momentul. Era anul 2007, primul an de anxietate. Eram putin ingandurat. Dar cum necum dimineata m-a furat. Printre ziduri, printre scanduri (ptr casa in constructie), cand dormeam inghesuiti intr-o camera fara geamuri. Era asa liniste, asa bine, as fi vrut sa tin in mine sentimentul acela, sa il am peste zile, peste ani, sa imi fie mai bine. Pe treapta, stand pe o scandura sa nu-mi inghete fundul, cu o piatra rotunda langa mine pe suportul metalic de ghivece. Si cu bolul acela in mana, mancand cu pofta cereale in lapte si cu putina miere. Ador micile momente.

Noaptea era tot in curte. Era luna plina. Si batea peste aleea de ciment. Si lumina toata curtea. Argint prin noapte. Si ma distram mergand pe alee si zicandu-mi "omul care paseste pe raze de luna" (de aici si un titlu :P). Ma imaginam ca mergeam pe niste fasii de lumina spre luna. Linistea orei zece. Ma simteam bine. Ma fataiam prin curte. Eram la aer, eram afara. Imi imaginam ca era vreun spirit pe langa mine si il rugam in gluma sa miste vreo piatra sa imi dovedeasca ca era acolo :)). Mi-ar fi placut sa merg pe acea alee cu un baston la mine, sa ma sprijin in el usor, cum o faceau oamenii in vremuri de mult apuse. Ma prosteam atat in interior cat si in afara. A venit vecinul si a stricat "linistea" aprinzand lumina in casa. Dar momentul a ramas. A ramas imaginea mea pasind pe raze de luna.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, decembrie 09, 2009

One Republic - Good life

Ascultand aceasta melodie pur si simplu imi vine sa sar in sus si sa zic: si ce daca sunt visator? si ce daca pot fi naiv? si ce daca nu sunt asa cum tb sa fie omul ca sa supravietuiasca in lumea de beton? etc etc etc

Printre micile mele drame interioare si depresii, am si eu momente de fericire, de extaz, de liniste, cand simt ca pot cuprinde toata lumea asta. Si cand le am imi dau seama ca nu-mi tb toate bullshiturile ridicate la rang de realizare. Vreau sa fiu fericit. Sa am un zambet pe fata. Sa-mi arunc papucii in aer si sa ma prostesc. Vreau sa iubesc. Sa am bun simt. Sa traiesc pe propriile mele puteri, nu pe furat. Vreau atatia bani cat sa duc o viata linistita si nu mai multi. Sa sper, cand altii isi baga unghia in gat in schimb. Sa fiu linistit si impacat. Vreau sa pot visa si peste decenii de acum incolo. Sa nu fiu egoist. Sa imi pese. Vreau sa fiu sanatos ca sa pot realiza tot ce pot face mai bun ptr mine si ptr altii. Sa cred in bunatate, cand altii au ochii negri de ura. Sa fiu asa cum stiu eu sa fiu. Vreau sa ma bucur chiar si atunci cand vine sf lumii. Sa nu ma port ca un nesimtit cum o fac altii. Sa ma ghidez dupa niste valori izvorate din iubire si nu dupa valori materiale.

Asta e micul meu protest spus pe o melodie. Poate maine voi fi trist, depresiv, dezamagit, dar stiu pana la urma ca asa cum ma simt in zilele bune, e asa cum vreau sa fie viata mea. Stiu ca nu-mi doresc altceva, pentru ca bullshiturile nu-mi tin de cald, nici nu ma fac fericit. Degeaba bani, gagicute, putere, tupeu cat cuprinde, rautate de dragul ei, pofte peste pofte daca nu esti sanatos (fizic, mental si spiritual) si fericit. Necazurile din lume sunt facute de oameni tristi, asa am citit. Si cred in asta. Unul "trist" vrea sa te aduca jos, langa el, ca sa nu se simta ca un dobitoc acolo unde este, sa simta si el ca si tu o duci la fel de prost ca el. Iar eu nu vreau acolo, chiar daca acolo da bine la ochi si la gust.

Asa ca incerc sa ma bucur de bucuria mea, sa fiu impacat cu totul din mine, sa-mi fac o lume in care sa fiu fericit. Si asta va zic si voua: fiti buni, nebunilor.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, decembrie 08, 2009
Statea pe acoperisul lumii. Si privea in zare, trist si cocosat. Ma gandesc ca astepta in tacere. Pentru ca stia ca avea sa vina. Aripile-i erau rupte, cioturi sangerande. Cazuse de sus.

Ii lipsea sentimentul de caldura si de abandon, pe care-l traise acum mult, mult timp, pe cand avuse aripi si nu fusese izgonit. Aici jos simtea confuzia oamenilor, nu-si mai gasea linistea. Ma gandesc... asta este pedeapsa sau lectie?

Ati stat vreodata pe acoperisul lumii in primele ore ale diminetii?

Venea. Alerga peste cladiri, peste drumuri, printre copaci. Se lovea de ferestre si ricosa din ele. Acoperea tot ceea ce fusese gri, tot ce ii iesea in cale. Mangaia orasul, creatia fiilor lui Adam. Il cucerea fara ca acestia sa stie... In tacere. Aluneca incet peste metal, lemn si carne. Era unda orizontului. Aducea nou peste vechi. Aducea salvare. Venea.

Si el statea. Stia ce va veni.

Ingerul meu, vezi lumina diminetii? Vine inspre noi. Sa te cuprinda. Sa te imbratiseze. Aripile sa ti le refaca.

Sper ca zambesti, sper ca esti fericit acum. Eu nu te mai vad... e doar lumina. Lumina diminetii.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, decembrie 06, 2009
O mana,
coboara peste abdomen, abia atingand suprafata, ca un covor fermecat peste nisipul Saharei.

Cinci degetele,
se indreapta spre muntele lui Venus, precum cinci cavaleri inspre orizontul mult dorit.

Si un deget trece usor peste clitoris, alunecand apoi in uitare.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, decembrie 05, 2009
Hai, veniti incoace,
sa zambim,
sa ne prostim,
si sa ne miscam putin


Pentru 2 minute uitati cine sunteti si traiti prin melodia asta
Dati-o naibii de realitate


Va pup dulce

     
 Sam Cooke - Wonderful World

Don't know much about history
Don't know much biology
Don't know much about a science book
Don't know much about the French I took


But I do know that I love you,
And I know that if you love me too,
What a wonderful world this would be


Don't know much about geography
Don't know much trigonometry
Don't know much about algebra
Don't know what a slide rule is for


But I do know that one and one is two,
And if this one could be with you,
What a wonderful world this would be


Now i don't claim to be an "A" student,
But I'm trying to be
For maybe by being an "A" student, baby
I can win your love for me


Don't know much about history
Don't know much biology
Don't know much about a science book
Don't know much about the French I took


But I do know that I love you,
And I know that if you love me too,
What a wonderful world this would be


La ta ta ta ta ta ta ahh
(History)
Hmm mmm mmm
(Biology)
La ta ta ta ta ta ta ahh
(Science book)
Hmm mmm mmm
(French I took)
Yeaah!


But I do know that I love you,
And I know that if you love me too,
What a wonderful world this would be



ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, decembrie 05, 2009
 

The Big Pink - Dominos

Uuuuuh uuh-uuuh
These girls fall like dominos, dominos
These girls fall like dominos, dominos
These girls fall like dominos, dominos, dominos

As soon as I love her it’s been too long
Talks of future with you caves me in
Swallow my sugar kiss and eat it alone
Hearts collide and smash any dreams of love

These girls fall like dominos, dominos
These girls fall like dominos, dominos
These girls fall like dominos, dominos, dominos

Three words we shared said too early on
Start with forever float upon a tear
Swimming with the fear where we slowly drown
Ending at never, a haunting melody

These girls fall like dominos, dominos
These girls fall like dominos, dominos
These girls fall like dominos, dominos
These girls fall like dominos, dominos, dominos

As soon as I love her it’s been too long
And I really loved breaking your heart
These silver apples will shine on I was wrong
The hottest love has the coldest end

These girls fall like dominos, dominos
These girls fall like dominos, dominos
These girls fall like dominos, dominos
These girls fall like dominos, dominos, dominos


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, decembrie 04, 2009
Nu sunt inca omul calit in lupte. O recunosc. Si probabil voi mai avea partea mea de dezamagiri in viata.

Asta are legatura cu o lupta interna (gand) a mea. E asa usor sa fiu dezamagit (de mine, de altii). Si gandul meu poposeste cateodata la aceasta idee. Dar si mai usor e sa cedez, sa ma culc in culcusul moale si calduros al dezamagirii si al deciziilor negative ce ii pot urma.

Probabil ca sunt un copil naiv.

Toti, cred, pornim cu o doza de naivitate in viata, dar nu toti ajungem sa ne-o pastram pana la sfarsit. Viata ne schimba, depinde de noi cat si in ce fel. Eu nu consider ca a te maturiza inseamna a da la o parte partea buna din tine. Cred de asemenea in faptul ca tb sa fim realisti in viata, dar nu rai.

Voi vedea in timp in ce directie o voi lua. Acum e prea devreme sa dau verdicte.

Later Edit: dorinta mea e sa nu-mi pierd partea buna din mine prin dezamagiri, suferinte etc. Imi doresc pentru ca nu vreau sa ma inraiesc, sa devin de piatra, sa-mi afund adanc in mine sentimentele alea care ma fac un om bun, sa nu-mi mai pese. Unii fac asta, cum sunt raniti (in timp de mai multe ori) arunca partea buna din ei sau o ascund undeva unde nici lumina nu mai intra, si ajung la fel ca cei care i-au ranit. Zic ca asa sunt in siguranta, ca nu mai pot suferi, dar unii sufera. Nu imi place asta. Si de acea nu vreau sa devin ca ei (eu as suferi daca daca as deveni ca ei). Stiu ca ce am in mine e bun si nu vreau sa pierd asta. Despre asta scriam mai sus printre altele. 

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, decembrie 04, 2009


Muse - Undisclosed desires

I know you suffered
But I don't want you to hide
It's cold and loveless
I won't let you be denied

Soothe me
I'll make you feel pure
Trust me
You can be sure

I want to reconcile the violence in your heart
I want to recognize your beauty is not just a mask
I want to exorcise the demons from your past
I want to satisfy the undisclosed desires in your heart

You take your lovers
That you're wicked and divine
You may be a sinner
But your innocence is mine

Please me
Show me how it's done
Tease me
You are the one

I want to reconcile the violence in your heart
I want to recognize your beauty is not just a mask
I want to exorcise the demons from your past
I want to satisfy the undisclosed desires in your heart

Please me
Show me how it's done
Trust me
You are the one

I want to reconcile the violence in your heart
I want to recognize your beauty is not just a mask
I want to exorcise the demons from your past
I want to satisfy the undisclosed desires in your heart


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, decembrie 02, 2009
din ciclul "motive de a nu te duce la vot" avem:
  • vine sf lumii in 2012 de ce ne mai chinuim cu alegerile?
  • avem 2 candidati asa buni ca nu stiu pe cine sa aleg (nu suport sa fiu confuz)
  • va dati seama cati copaci taiati au intrat in buletinele alea?
  • am gripa porcina (mai tb sa zic ceva?)
  • tb sa curat mizeriile pe care le-au aruncat candidatii in saptamanile astea (de afise vorbeam, ce ati crezut?)
  • votul meu e secret, de ce sa-l stiu?
  • am un drept, dreptul de a nu ma duce (daca o fac obligatie atunci, poate, sunt dispus sa ma duc; dupa ce ma roaga frumos, bineinteles)
  • ptr ca nu vreau sa se zica ca am avut simpatii politice cand voi candida la presedentie (strang de pe acum mizerii despre ei ca sa am ce arata la tv mai incolo in campanie)
  • nu vreau sa mi se strice surpriza de a vedea cine iese (imi plac telenovelele cu final neasteptat)
  • nu vreau sa ocup locul cuiva la coada in gara (nu-i asa? putin respect pentru cei care au obosit in microbuz)
  • nu stiu strada pe care stau (daca stau sa ma gandesc mi-am uitat si numele)
  • nu au mai avut loc pentru mine in microbuz (iar in portbagaj eu nu intru)
  • votul meu chiar conteaza, nu vreau ca votul meu sa decida castigatorul (si sa supar cativa moguli, baroni locali si politicieni cu ocazia asta)
  • m-a sechestrat mos Niculae in baie (daca nu convinge, zic ca m-a atins si incep sa plang pentru efect si atmosfera; pot plange la comanda si la diferite presiuni)
  • plec in Congo sa vad daca astia si-au facut treaba si au pus o sectie si pe acolo (daca sunt rapit rog a nu se trimite negociatori de la Ministerul de Externe roman, chiar vreau sa scap cu viata de acolo)
  • sunt claustrofob (nu, tipetele alea din cabina nu sunt de extaz)
  • imi pare rau, nu am simtul umorului
  • nu e Iliescu pe buletin (nu am prins si eu o data sa-l votez)
  • nu ma lasa Gigi Becali sa intru in cabina (Gigi am inteles ca nu pe stadion dar nici in cabina?; tb abonament?)
  • a te duce la vot nu te face vedeta (si nici nu apari la Capatos, la OTV si la ziare; poate numai daca te duci gol)
  • astept turul 3 (ba nu, exista; asa cum exista si Mos Craciun; da, Mosul chiar exista, e in Laponia, doar ce i-am trimis scrisoare)

Vorbind mai serios, de ce m-as duce daca nici unul nu imi trezeste un interes si pentru ca am senzatia ca orice as vota, parca tot aia e? (am votat in turul intai, alt candidat decat cei doi)

Later Edit:  nu simt ca avem un candidat care intradevar sa  ne sustina interesul si numai al nostru (fara cocosi si brize de vant), iar televiziunile nici ca nu-si fac treaba de a ne informa, mai mult ne bruiaza cu toate mizeriile pe care le pot arunca (rating frate). E vina noastra ca mancam atat de mult rahat, pentru ca acceptam asta si ca ne vaicarim pe urma ca, vai!, nu traim bine. Doar nu ne-o pica in gura de la ei. Unii suntem si usor de convins cu fasole si carnati (stiu ca sunt rautacios si admit ca in saracie nu te mai gandesti tu la idealuri politice, dar astea sunt standarde scazute, adica ne-am vinde pe orice). Poporul roman nu cred ca e un popor care sa treaca la actiune (probabil din cauza a 40 ani de comunism), nu e un popor luptator. Vina politicienilor printre altele e ca pluseaza pe aceasta lipsa de actiune a romanilor (eu nu sustin radicalismul lui Vadim sau a lui Becali). Intrebarea mea e asta: tu daca ai fi in sistemul asta politic, ai fi corect 100%? Eu unul cred ca putini oameni pot face asta, iar acestia daca pica in groapa politica ori sunt marginalizati ori sunt absorbiti. Eu cred ca multi din cei care tipa acum ca sunt furati, ar fura si ei daca ar avea cum. Cand vom invata sa nu mai furam si sa nu ne mai curga ochii dupa bani atunci vom avea si politicieni cinstiti. Ca sa ai ceva tb sa contruiesti, nu sa iti pice de la Basescu sau de la Geoana. As vorbi mult despre asta, dar ma opresc aici pentru moment.  

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, decembrie 02, 2009
Ganditi-va la prioritate ca la ceva ce ai nevoie. Cand vrei sa iti alegi prioritatile, de fapt confrunti "ce ai nevoie" cu "ce ai vrea". Dar prioritatile, un mintea mea, inseamna "ce ai nevoie". "Ce ai vrea" sunt dorinte care nu au o importanta maxima in momentul cand iti alegi prioritatile. Si asta conteaza pentru ca atunci cand vrei sa treci peste ceva, gandesc ca trebuie sa iti trasezi niste prioritati, un "must do" foarte important fara de care nu poti trece. Conflictul in cineva (in legatura cu aceste prioritatile) apare cand lucruri ("ce as vrea") ce nu sunt prioritati iti acapareaza atentia si te deturneaza de la scopul tau. "Ce as vrea" poate fi acelasi cu "ce am nevoie", dar el inglobeza de obicei mai multe lucruri si nu toate pot intra si in "ce am nevoie".

Exemplu de caz: eu. Ce prioritati tb sa am ? Pai in primul rand sanatatea (mai specific: mancat si plimbat) apoi un moral bun (fara pesimism, ganduri pozitive, mentinerea mintii cat mai constant intr-o zona pozitiva) si mai nou, invatat. Atat. Pare simplu, nu? Nu prea, pentru mine, si de aceea m-am gandit la ce am scris mai sus. Din pacate, uit care-mi sunt prioritatile si imi doresc alte chestii, care desi sunt importante pentru mine nu sunt prioritati, iar din cauza asta o iau pe aratura. Trebuie sa nu-mi uit prioritatile, sa le urmez (mai ales cand sunt tras spre alte zone) si sa fiu perseverent. Scriu ca sa imi aduc aminte (repetarea e mama invataturii :P).

Asteptari. Cand ai asteptari prea mari, poti observa ca ele nu se implinesc (sau o fac mai greu), dar cand nu mai ai asteptari (adica nu mai proiectezi nimic in viitor, chiar nimic sau doar un minim necesar, si deci te relaxezi, nu mai simti stressul ala ca "tb sa se intample") incep lucrurile sa apara. Lipsa asteptarilor nu tb sa fie o lipsa a standardelor (sau o coborare a lor) si nici o capitulare.

Saptamana trecuta m-am confruntat cu asta, cand am avut asteptari mari intr-o directie si ma freca pe creier ca nu mergea (ca nu obtineam ceea ce imi doream). Si tot ce am putut sa fac (dupa un timp, ce-i drept, nu pe loc) e sa le elimin, sa zic "fie ce o fi, eu merg inainte", sa ma relax in legatura cu subiectul si dupa cateva zile lucrurile au reintrat in normal si eu am putut sa continui neafectat. Dar e un lucru cu care stiu ca ma mai voi confrunta (stiti voi... cand o sa o iau pe aratura :P).

Coincidenta face ca in perioada asta sa citesc pe un blog exact despre subiectul asta (asteptari mari). Mi se intampla ca din cand in cand asemenea "coincidente" sa apara, in general printr-un text (scris, auzit). Cateodata imi dau seama, altadata nu. E posibil sa ma fi gandit la un subiect anume de mai multe ori, dar conexiunea sa o fac dupa mai multe dati sau mai tarziu (cand sunt cu adevarat atent). Si aici poti uita ce ai asimilat, luand-o pe aratura din nou (si repetand cuvantul ptr a treia oara :P). Chestia e invatata cand intra in reflex, banuiesc.

Mi-as dori sa am un intrerupator la cap (as putea cere asta de Craciun :P). Unul sa-mi inchida mintea, sa nu mai gandesc deloc. Sa-i dau drumul numai cand am nevoie (de ex noaptea sa-l tin inchis, ca sa pot dormi si eu :P). Cateodata o minte goala e o minte fericita :))

Concluzia de azi: prioritati, asteptari mai micute si o minte inchisa din panou. Partea funny? Pai lucrurile se leaga... din nou.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, decembrie 01, 2009
Ma gandeam la invitatia Ajnaninei si a Mikkai de a pune vise pe corabia ce pleaca, in anumite momente, spre luna plina si noua (detalii despre acest lucru, aici si aici)

Si ma gandeam asa: Cat de tentant e sa cer (vreau aia, vreau aialalta, vreau asa si pe dincolo). Sa cer inchipuindu-mi ca imi va veni pe tava, ca imi va pica in poala. Sa cer ca sa-mi maresc comoditatea. Si am zis: nu, nu voi face asta, nu voi cere asa. Pai si atunci cum vei face? Voi crea un fel de vis, in care voi sadi un "va fi bine", dar nu il voi lasa, in comoditatea mea, sa se vestejeasca, ci il voi uda cu visele mele, cu incercarile mele, cu gandurile mele pozitive. Si voi avea rabdare, si curaj. Si voi astepta sa creasca, crenguta cu crenguta, stiind ca nu va fi usor, dar "va fi bine". Si intr-o zi o sa am un copac mare, verde si puternic, si ma voi minuna cat de bine e la umbra lui. Acest mic "va fi bine" il voi trimite pe corabie, sa vada lumea si sa se intoarca la mine cand va veni timpul.

Si cu el voi mai trimite o dorinta si un gand (sa fie cu el si sa-i tine de urat). Dorinta mea e pentru Ama, sa se recupereze, sa se faca bine si sa-si indeplineasca visul, pentru ca stiu ca poate, iar gandul e pentru cei ce ii am in jur (fizic sau nu), un gand bun, ca un cec in alb, pe care ei sa-l transforme intr-o dorinta/ vis si sa-si aduca in viata un lucru pe care si-l doresc

Fie ca aceste cuvinte sa fie creatie.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, noiembrie 30, 2009
din ciclul "frumosul si fascinantul sfarc" aberez:

Nu inteleg de ce se considera acoperit un san vizibil printr-un material invizibil, un san intr-un decolteu existent numai ca notiune, un san acoperit printr-o fasie care ar putea pleca oricand la plimbare pe alaturi sau un san ce are numai sfarcul (a cata parte din san?) ascuns vederii, dar cand sfarcul, Doamne fereste! miracol si accident, iese la iveala, scoate si el capul sa(-l) vada lumea, gata!... sanul a fost descoperit, desecretizat, expus rusinos audientei si neaparat, dar neaparat sfarcul buclucas trebuie trecut sub tacere.

Ce e asa mare exercitiu de imaginatie sa desenezi un sfarc cand vezi restul sanului? E mai greu, mai degraba, sa iti dai seama cum arata sanul (in situatiile cand nu ai acces vizual direct), unde intradevar te poti lovi de un adevarat "land of choice".

Poate sfarcul e ca cireasa de pe tort, un ultim bastion de mister, si de aceea el tb ascuns elegant printre detalii (chiar si minimale).

Ceea ce e sigur e ca (a) aberez, (b) ma amuz si (c) ma gandesc la ironia asta, a sanului acoperit dar in acelasi timp incredibil de vizibil.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, noiembrie 29, 2009
din ciclul "reflexii si reflectii" zic asa: pe vremuri viata era simpla dar grea, acum viata e usoara dar complicata.

Later Edit (de asta data numai reflectii, reflexiile raman pentru oglinda): Dumnezeu mi-a dat minte, dar din pacate nu mi-a dat si instructiunile de folosire.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, noiembrie 29, 2009
Azi dimineata inainte sa adorm ma gandeam la cealalta noapte si mi-am adus aminte ca am visat-o pe Dakota Fanning si ce ciudat mi se parea/pare (si acum). Eram un fel de prieteni mai buni, si partea ciudata e ca am senzatia (aveam si in vis) ca era "something in the air" in relatia asta "imaginara". Daca avem cu 9, 10 ani mai putin (la cat are ea acum) mi s-ar fi parut normal (ptr ca e genul de pustoaica care mi-ar fi placut atunci), dar asa e doar ciudat.

Azi, pe de alta parte, am visat ca am facut sex, ca am vanat fantome impreuna cu fantome intr-un scenariu western (imaginati-va un serial "Supernatural" cam western), ca m-am plimbat pe strazi intunecate, noaptea, printr-un oras (ma plimbam pe aceleasi rute si parca incercam sa gasesc scurtaturi), ca Gigi Becali m-a dus undeva intr-un oras, cu o masina sport si bine dotata tehnologic (tin minte ca aveam in vis inima ca un purice cand gonea cu viteza printre masini pe un pod lung, vazand masina din spate-sus ca in jocurile cu masini). Poate au mai fost si altele dar am doar franturi din ele, de care nu sunt sigur.

Sper sa nu fie ciudat articolul, dar m-am trezit cu ideea ca as vrea sa trec chestiile astea pe blog. Ceea ce am si facut.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, noiembrie 29, 2009



ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, noiembrie 27, 2009
Nu stiu ce am sa fac in acest articol, dar mergeti cu mine, mergeti cu mine...

Ziceam ca sunt om, in primul rand om, pentru ca a fi om insemna ca esti si cu bune si cu rele. E natura umana, si asa sunt si eu. Acum aceste ultime cuvinte "asa sunt si eu" vin in legatura cu altele "sunt asa cum sunt, sunt eu pur si simplu" si " ..sunt doar eu" ptr ca asta e justificarea mea pentru mine. Imi arata individualitatea si ma tine cu picioarele pe pamant.

Ce ciudat e omul, fiinta care simte. Ma fascineaza ca simtim, ca si eu simt. Diverse emotii, bune si rele. Noi suntem suflete fragile. Si ma bucur ca simt, si nu doresc niciodata sa incetez sa mai simt (asta o sa vedeti, daca nu ati facut-o deja, ca e o tema a mea), ptr ca simtind in intensitatea mea, sunt vulnerabil si fiind asa, sunt om. Vedeti cum se leaga si nici macar nu le-am scris undeva :)

Imi place sa gasesc nuante in ceea ce scriu, sa creez legaturi intre cuvintele mele din diferite articole (sau pot sa zic "posturi" daca "articole" suna pretentios). Sa stabilesc punti intre articole, puntii care, sa stiti, apar fara ca eu sa o fac constient (de cele mai multe ori). Imi place sa explic mult despre ceva, sa ma fac inteles despre un lucru  (pentru ca am un fix al meu, ca nu ma pot face inteles). Imi place sa cred ca scriu in imagini pentru ca mintea mea functioneaza vizual, in imagini, dar vad ca mai functioneaza si in cuvinte, care apar in mintea mea cate unul, cate doua, in general ca o linie scurta. Si de la ele pornesc (imagine, cuvant) si incerc sa dezvolt. Imi place sa scriu liber cum o fac acum, numai cu o ideea in cap, si sa las cuvintele ca cada pe tastatura, asa cum vin ele. Si ma surprinde cum vin, cum se aseaza, cum le iau inconstient din marele flux si le culc pe culoarea alb.

A scrie, e ca si cum ai lasa o semnatura. Aseara pe la trei jumate noaptea am scris un comentariu la o melodie pe un site (nu pe un blog), un mesaj care stiu ca nu va fi citit de multi (si dorindu-mi sa fie asa.). Si ma gandeam azi noapte ca asta e o semnatura, undeva in neantul asta ce il numim World Wide Web, asta e semnatura mea, unica, pierduta undeva acolo. Si asa am ajuns sa scriu ultimul articol (cel in versuri de dinaintea astuia) gandindu-ma la cuvinte aruncate, la semnatura si la sensuri. Si blogul nostru e semnatura, caci noi existam prin cuvintele noastre. Asta suntem... ciudat nu?... litere puse, aranjate intr-un anumit fel pe un fundal de culoare. Si ma gandeam azi noapte, cuvintele astea sunt/arata la fel pentru noi toti dar felul cum le aranjam, asta e semnatura noastra, astia suntem noi, asta ne face sa fim "eu, pur si simplu".

Legaturi fine in lumea asta... caci din asta e constituita: din legaturi. Asa cred eu acum (vineri 27 noiembrie 2009 la 21:12): ca totul se leaga. Si as vrea sa cred si sa pot sa vad aceste ite mai mult sau mai putin vizibile.

Si facem o noua legatura, "you've been here before", nu numai altadata in alta zi, ci in alta viata, alta lume, cand poate ne-am mai intalnit, asa ca de ce sa mai ciocanesti cand ma stii deja? Imi place dublul ei sens, desi l-am facut, in cazul asta, pe jumate constient.

Am zis sus ca scriu acum fara o directie clara, numai cu o idee. Ma fascineaza ideea la unii scriitori  (nu ca m-as numi eu unul) sa lase povestea sa curga, fara un final clar, unde personajele se dezvolta de la sine, in mers, in fct de situatie. Si ma gandesc ca vreau asta si de la blogul meu, sa curga cu mine, sa fie steaua mea si eu sa ma oglindesc (chiar daca partial) in ea. Pot fi teribil de comod, si ma surprind ca am o dorinta la fel de teribila de a scrie, si ca blogul asta a reusit ca imi canalizeze aceasta dorinta (in parte, caci, desi as vrea sa scriu constant, ma mai las lovit de comoditate). Si observ ca ma dezvolt cu el, mi se pare (dar nu stiu sigur) ca invat prin el, chestie care se suprapune peste sentimentul asta ca ma schimb (cateodata, totusi, mi se pare asa lent), ca ma maturizez, ca invat chestii printr-un fel de "ahah"-uri mai mult sau mai putin subtile. Si imi vine sa sar in sus de incantare si mirare: eu? ma dezvolt? ma extind? ma creez? si ma adun?

Si ne oprim la o ultima statie, aici unde tin neaparat sa scriu o chestie, niste cuvinte scrise de aceea persoana despre care intrebam cu doua posturi in urma. Ele sunt cam asa:  ":))) cred ca asta imi place enorm de mult la tine stii sa te faci inteles si pe deasupra imi place modul in care scrii si sa stii ca tu ma faci foarte fericita". Sa nu credeti ca imi fac un obicei din a scrie ce mi-au scris altii in discutiile cu mine, sau ca ma umflu in pene. Dar, citidu-l acum dupa ceva ani, e unul dintre complimentele cele mai frumoase pe care le-am putut primi. Si mi-a ajuns la inima, si ma face sa ma vad intr-o alta lumina. Mergeam azi pe strada si tot ce ma puteam gandi (pe langa sentimentul de detasare) e ca ii multumesc, chiar daca nu va stii niciodata ca am facut asta. Dar trag nadejde ca gandul meu s-a dus acolo, inspre ea. Si raman la ideea ca o femeie te poate influenta ca barbat, chiar si fara sa stie.

Azi am liniste in mine. Nu stiu ce va fi maine, dar azi sunt linistit, impacat. Si fara aparent nici o legatura (oare? :P), las ca titlu niste mici cuvinte.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, noiembrie 27, 2009

Uite-o stea
E steaua mea,
Ce ti-as da
Daca-i vedea

E frumoasa
Si ochioasa

Mica...
Chiar pitica

E a mea
Si ma oglindesc in ea

Dar nu m-ai crede
Si-o 'ntrebare se intrevede
Esti un zeu?
Nu... sunt doar eu.


Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, noiembrie 26, 2009
Am scris pe Twit (cum ii zic eu):
(1) m-am uitat putin peste niste conversatii vechi (adica '04 '05 '06) de pe mirc/mess si m-au facut sa zambesc si sa imi aduc aminte
(2) doamne ce nebunii spuneam pe atunci (era multa vb despre sex :P) si ce imaginatie mai aveam.
(3) imi aduc aminte cu placere de pers cu care am vb atunci. acum la o citire peste ani imi pare totul (percep, vad, simt) altfel. nostalgie

au fost cateva randuri doar, si pur si simplu dupa catva timp m-a apucat nostalgia gandindu-ma la acele randuri, iar prin acele randuri la persoanele cu care vorbeam atunci. Si as vrea sa scriu un articol despre asta si nu ma simt in stare, si as vrea sa citesc unele conversatii cap-coada si iar nu ma simt in stare, pentru ca simt ca mi-ar mari nostalgia care si asa ma agita. Vreau ca intr-o zi sa le citesc pentru ca nu le-am citit niciodata (sunt si curios cum le-as percepe acum), pentru ca imi amintesc de anii aia, pentru ca au niste emotii in spate. Dar acum desi as vrea, n-as putea pur si simplu.

Cum poate cineva pe care nu l-ai intalnit niciodata si cu care nu mai vorbesti, sa-ti apara brusc in ganduri cand iti amintesti de ceva anume, creand nostalgie, agitandu-te? Cum de iti ramane in minte, desi ai vb doar pe net cu ea?

Cel mai probabil maine imi va trece si gandurile mele se vor duce in alta parte, dar azi ele poposesc aici.

As fi vrut sa scriu mai detaliat, mai direct, dar mai mult de atat nu pot.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, noiembrie 26, 2009


You, do you remember me?
Like, I remember you?
Do you spend your life, going back in your mind to that time?
Cause I, I walk the streets alone,
I hate being on my own, and everyone can see that,
I really fell, and I'm going through hell
Thinking about you with somebody else

Somebody wants you,
Somebody needs you
Somebody dreams about you every single night
Somebody can't breathe, without you it's lonely
Somebody hopes that one day you will see, that somebody's me
That somebody's me. Yeaah...

How, how did we go wrong?
It was so good, and now it's gone,
And I pray at night, that our path's soon will cross
What we had, isn't lost
Cause you are always right here in my thoughts

Somebody wants you,
Somebody needs you
Somebody dreams about you every single night
Somebody can't breathe, without you it's lonely
Somebody hopes that someday you will see,
That somebody's me. Oh yeah...

You will always be in my life, even if I'm not in your life
Cause you're in my memory...

You, when you remember me?
And before you set me free, oh listen please...

Somebody wants you,
Somebody needs you
Somebody dreams about you every single night
Somebody cant breathe, without you it's lonely
Somebody hopes that someday you will see, that somebody's me
That somebody's me...
That somebody's me...
That somebody's me...
Oh yeah...


PS: fiti cu grija cand postati o melodie pe blogul vostru, ca ma apuca nebunia, incep sa o ascult incontinuu si chiar risc sa-mi placa :P Vorbind mai serios, da, am ascultat melodia asta de mai multe ori pe un blog si chiar a inceput sa-mi placa, chiar daca Iglesias nu ma prea innebuneste cu atitudinea lui de latin lover

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, noiembrie 26, 2009
Cum citeam blogurile pe care le citesc, tot dau de dadace interioare, barbati sau femei ca cealalta parte din noi, copiii din noi... Nu stiu daca am de astea sau nu, dar stiu sigur ca am un frate geaman interior care ma face sa-mi smulg parul din cap. El e fricos, trancaneste mult (in capul meu), suparacios, indecis, agasant, plin de dileme, comod, despresiv, melancolic, naiv, aiurit, visator, scenarist etc etc etc. Cateodata ii vine sa-l bat cu papucul in cap, cateodata sa-l las in pace pe ideea "lasa ca e si el acolo un suflet". Nu ma inteleg niciodata cu el, cand il apuca nebunia, cand il apuca melancolia. Ii zic: "lasa-o mai moale, ca ma cocosezi" dar de cele mai multe ori o tine tot pe a lui. Si se plangeee, vai de capul meu. Incercam compromisuri, compromisuri, dar fac spume ca nu-mi iese cu el. Ii explic: "mah nu se mai poate asa", mi-o da inapoi "n-am ce-i face, asa sunt eu", ii strig "fa un efort, baga-mi-as!", se oftica si se face ca ploua. Frate ca asta sa tot ai.

Ma uit in oglinda si il vad pe el. Si el se uita la mine. Si ma intreb oare nu e de fapt invers? Eu sa fiu el si el sa fie eu? Si apoi zambesc, si vad ca zambeste si el. Mda... de fapt tin la el, ptr ca eu sunt el si el este eu. Si ca undeva la mijloc suntem noi, cei care vrem sa ajungem la un compromis, pentru un bine comun. Si mai stiu ca ne vom mai certa, ne vom mai supara, nu ne vom intelege tot timpul, dar nu e nimic, ptr ca suntem inseparabili.

Precizez ceva: (1) sunt intr-o stare cam glumeata acum, desi recunosc ca poate parea cam ciudata si (2) imi place sa fiu ironic cu mine, sa ma tin cu picioarele pe pamant, sa ma mai detasez si sa ma relaxez si eu in legatura cu mine. Asa ca daca ma vedeti facand misto de mine, fiti buni cu mine si nu ma certati.


 

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, noiembrie 23, 2009
O sa incerc sa scriu asta cat mai scurt posibil si o sa ma straduiesc sa fiu cat mai clar.

Sa zicem ca : dorinta de a face sex cu cineva/atractia sexuala/relatia sexuala (1), dorinta de a fi amici,prieteni/prietenia/relatia de prietenie/amicitie (2) si dorinta de a fi iubiti/indragostirea/relatia de iubire (3) sunt trei elemente separate si bine delimitate una de alta. Daca e asa, atunci ma gandesc eu, nu cumva la mine granita dintre ele este estompata, mai putin palpabila/vizibila? Pentru ca ma trezesc ca la mine in ganduri, in mintea mea, cand imi place de o femeie, cand simt/am o afinitate pentru ea, am cate ceva din fiecare, nu pot fi strict intr-una din cele trei. Ele se amesteca, se suprapun, se calca una pe alta, nu mai stiu care e care cateodata. Totusi, in functie de persoana, ele au proportii diferite, dar nu e niciodata una si numai una. Nu pot face sex si numai sex si sa fiu detasat de restul, nu pot sa fiu prieten/amic sau iubit si sa nu ma gandesc la sex, sa am fantezii.

Si asta poate deveni chinuitor cand vrei sa stii exact unde te afli, cand vrei ca lucrurile sa aiba o claritate iar tu ca persoana sa stii cum sa te raportezi in relatie cu celalalt.

Probabil ca lucrurile mai pot fi dezvoltate, si in general si in legatura cu mine, dar ma opresc aici  Si sper ca am reusit sa exprim cat de cat clar ce gandesc acum, unde-mi sunt gandurile.

Later Edit: am sa dezvolt inca putin. Am scris acest articol pentru ca am fost pus in acesta pozitie de a nu stii cum sa ma raportez la o femeie, pentru ca vroiam sa ii dau un contur clar: o doresc sexual sau imi place ca sunt prieten cu ea sau s-ar putea sa ma indragostesc de ea, sa o iubesc. Dar imi dau seama ca pentru mine nu e chiar asa clar, pentru ca ceea ce simt e o amestecatura a lor. Sunt unii oameni care par ca stiu care e care pentru ei, putem sa o numim daca vreti si "claritate a mintii". La mine nu simt asta, ptr ca simt ca nu pot sa-i pecep asa, dintr-un singur punct. Plus ca imi pun intrebarea: "o plac cand de fapt doar vreau sa fac sex cu ea?" sau "am fantezii cu ea, vreau sa fac sex cu ea dar parca e ceva in plus, e ceva mai mult?" sau "sunt prieten cu ea, ma simt asa bine cu ea, de ce oare imi doresc mai mult ?". Nu pot sa zic ca vreau totul de la o femeie, doar ca procesul de a intelege ce vreau pare alambicat pentru mine. Si ma gandesc, oare sunt granite clare sau nu ? Simt ca e normal sa imi pun intrebari, sa vad mai multe aspecte, dar nu cumva risc sa devin confuz?  Acum ma gandesc ca aceste granite sunt greu de delimitat pentru ca implica oameni (eu cel ce gandesc si percep, poate subiectiv, si persoana cealalta pe care nu pot sa o percep unidimensional) si poate asa e in viata, fara granite clare, nu e doar o chestie a mea. Se pare ca putinul asta de care am zis la inceput s-a transformat in ceva mai mult text :P. Dar asa sunt eu, simt nevoia sa exprim cat mai multe (pe un subiect, in cele mai multe cazuri), sa gandesc (bine sau rau pentru mine, nu stiu prea bine) mult
.   



ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, noiembrie 22, 2009
Pun o melodie care-mi place. Enjoy!


Mattafix - Living Darfur

See the nation through the people's eyes,
See tears that flow like rivers from the skies.
Where it seems there are only borderlines
Where others turn and sigh,
You shall rise (x2)

There's disaster in your past
Boundaries in your path
What do you desire when lifts you higher?
You don't have to be extraordinary, just forgiving
Those who never heard your cries,
You shall rise (x2)
And look toward the skies.
Where others fail, you prevail in time.
You shall rise.

(You may never know,
If you lay low, lay low) (x4)
You shall rise (x3)

Sooner or later we must try... Living

(You may never know,
If you lay low, lay low) (x4)

See the nation through the people's eyes,
See tears that flow like rivers from the skies.
Where it seems there are only borderlines
Where others turn and sigh,
You shall rise (x4)

(You may never know,
If you lay low, lay low) [4x]

Sooner or later we must try... Living


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, noiembrie 22, 2009
Un lucru care-l apreciez la oameni in general si la femei in particular e rabdarea. E un semn de maturitate pentru mine. Si mie imi plac femeile mature, nu pustoaicele fandosite, isterice, carora le sare tandara usor si iti sar la beregata. Imi plac femeile puternice, dar nu cele care inteleg  prin asta sa stearga cu tine pe jos. Poate sunt mai pasiv de felul meu, dar nu accept sa fiu folosit pe post de om pe care te poti descarca si pe care sa-l iei usor, de prost. Am vazut tipi (oameni) de genul asta si nu mi-a placut ce am vazut.

Si de asta apreciez rabdarea. Pentru ca o persoana care are rabdare, e o persoana cu care te poti intelege. Nu neg ca poate pot fi enervant (desi va zic sincer ca nu vreau). Si pentru ca as putea fi asa, imi sunt dragi persoanele care sunt rabdatoare cu mine.

Pentru ca rabdarea inseamna calm, nu inseamna cearta, nervi, tristete si suparare. Pentru ca rabdarea inseamna intelegere. Si pentru ca ma rog si ma straduiesc ca si eu sa am rabdare.




ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, noiembrie 21, 2009
Sunt aici.

Si tip. tare. caci ard. dispar.

Exist pe urme deja arse. ma rog la stele. stau in tacere. astept o veste, o soapta. exist prin inertie.

Rup lumea in doua. curbez realitatea.

Creez haos. desfac creatie.

Totul in jurul meu se cutremura. ridic munti, despart mari. 

Pasii mei prind viteza. alerg. ca o unda de soc. cicatrizez lumea in trecere. las ruine in urma.

Sunt o arma. sunt o bomba. sunt explozie. sunt furie. sunt mistuire.

Ma indrept spre impact, spre secunda din urma. exist ca un element primar. exist ca o ultima clipa.

Alerg pe acoperisul lumii. si fac saritura finala. in jos, spre punctul de impact.

Cad cu forta bruta. cad prinzand viteza. cad facand sa vibreze totul in jurul meu. cad ca sa distrug.

Cad ca un proiectil in pamant.
il rup in doua, il curbez.
rup prin impact, rup prin explozie.
dau gaura prin lume.
crap materia in totalitate.
schilodesc existenta.
dezintegrez totul in calea mea.
Incep un lant de reactii. ce cresc si creaza alte lanturi pana totul se destrama, se imprastie si se tranforma in praf. si unda de soc il imprastie spre locuri necunoscute, in neant..

Si e liniste. si e calm. tipatul a disparut, iar energia a fost disipata.

Totul e consumat.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, noiembrie 20, 2009
Stiti, primul lucru care-mi vine in minte cand vreau sa scriu un articol e: cum sa scriu asta? cu ce sa incep? e bine ce fac? (bine sunt trei :P)

Asa incep acum : Am un potential mare ca om si il irosesc. Si ma doare ptr ca stiu ca e greseala mea. Pe cine sa dau vina? Dar nici pe mine nu imi vine sa ma crucific ptr ca atunci cu ce mai raman?

Ma doare ca ma irosesc din proprie prostie, din frica. Ma gandesc ca traiesc in alta lume si nu in asta. E greu sa ma schimb, ptr ca m-am obisnuit asa, sunt multi ani in urma traiti asa, ptr ca asa m-am simtit in siguranta. (acesta ultima propozitie am scris-o initial la pers a 2-a, pur si simplu nu mi-a venit sa o scriu la pers intai)

Stiti voi vorba "mai bine sa incerci si sa gresesti decat sa nu incerci deloc" sau " nu ai ce pierde daca nu incerci". Dar eu parca fac in ciuda. Ma incapatanez in frica mea. Ptr ca intradevar mi-e frica sa risc, sa incerc. Mi-e frica sa nu fiu ranit, sa nu ma prabusesc. Stiu, suna stupid dar ptr mine e real. Stiu ca nu fac bine. Ma aflu intre frica de a esua (si a ma simti ca un ratat) si frica ca ma irosesc, ca ma distrug bucatica cu bucatica. Si culmea e ca ma simt ca un ratat acum ptr ca imi doresc mai mult de la mine, de la viata mea. Nu sunt multumit cu mine, sunt suparat pe mine.

Vreau sa precizez ca nu sunt un soi de grandoman sau ca ma cred mai bun decat altii, ci doar ca vad potetialul din mine, simt cum e atat de mare. Sunt istet, am simtul umorului, pot sa tin o conversatie, ma pot face placut, pot flirta, arat bine, sunt capabil de multe si totusi parca sunt un rebut, ceva nefinisat. Ma irosesc aiurea, ma izolez, mi-e frica. Si asta ma doare. Irosirea asta, ratarea asta e una dintre chestiile care-mi bantuie gandurile.

Daca as fi vai de capul meu as accepta, as zice "asta e", dar faptul ca pot sa fiu mai mult si nu sunt, asta nu pot accepta. Asta ma supara si mai intristeaza.

Stiu ca gresesc. Cum imi zicea cineva "tb lucrat la mentalitatea matali". Imi vine sa rad. Stiu ca nu fac bine ce fac. Dar am senzatia ca nu ma pot desprinde. Acum intelegeti un motiv ptr care am anxietate asta? Ca sa trec peste ea, tb sa iau niste decizi, sa am curaj, sa risc oricat de frica mi-ar fi. Simt ca e ca un test in viata mea. Si mi-e frica ca daca-l pic pur si simplu viata mea se va duce la vale. Cateodata ma simt de parca abia m-as mai tine pe linia de plutire.

Nu vi se pare ironic ca vreau sa devin psiholog? :))) Citeam in codul etic al psihologilor ca acesta tb sa aiba o stabilitate emotionala, sa nu fie afectat de chestii exterioare :) Uff uff. Si vreau sa fac asta ptr ca vreau ca altora sa le fie mai usor cu greutatile prin care trec, sa pot sa fac ceva ptr ei, sa nu se distruga in nepasarea altora.

Asta e drumul meu, transformarea mea, schimbarea mea. Dar e cu suisuri si cu coborasuri (si de asta e dificil, vorbeam mai demult de moral). E un fel de lupta cu mine. Am mai zis in alt articol (in alt fel decat aici si poate mai pe ocolite), ca daca ma "inving" (in sens pozitiv) lumea e a mea sa o traiesc.

Nu tb sa ma irosesc, nu-mi permit luxul. Toti incercam sa ne gasim pe noi printre ruine. Si eu fac la fel

Nu scriu acest articol la suparare. Sunt linistit acum, am energie (am facut o plimbare prin seara). Dar scriu ptr ca gandesc si simt. Si ptr ca imi doresc sa scriu asta undeva. E un fel de terapie? Vreau sa fie mai bine, sa fiu multumit cu mine, vreau sa fiu fericit. Vreau viata pe care trebuie sa o am.



Alanis Morissette - Wunderkind


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare