Author: No One
•vineri, iulie 17, 2009
Cineva, o persoana ce statea pe marginea plajei cu o cana de cafea in mana, a zis, asa cum as fi vrut si eu sa zic dar nu am putut exprima, esenta blogurilor noastre. Acestea sunt cuvintele ei:

"Dar simt nevoia, totusi, ca uneori sa aberez in scris, sa ma plang in scris, sa rad in scris... Fara regulile pe care o chestie serioasa le-ar impune, fara ingradiri si fara sa-mi pese ca cineva ma judeca pentru ce spun."

"Asa e, in realitate, explicatia pentru ca pierd vremea scriind banalitati. Intr-un fel, e si asta un exercitiu de conversatie. Cu tine. Adica cu mine. Desi, povestea asta cu scrisul la vedere nu face decat sa imi confirme nevoia de public. Nu a mea, a noastra, a oamenilor, in general. Avem nevoie sa fim auziti, cititi, nu neaparat aplaudati, ci vazuti, sa avem chiar si doar impresia ca nu suntem singuri. Cum spunea cineva, vrem sa apartinem. Intr-un fel sau altul. Mda, asta e..."

Articole ca o completare: Here... we... go, Motive si motive, In chiuveta

ta hand om dig cititorule

|
This entry was posted on vineri, iulie 17, 2009 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.