Author: No One
•joi, iulie 30, 2009
Daca te-ai aseza in fata mea si mi-ai spune sa povestesc despre mine, orice vreau, fara limita, ti-as spune o groaza de lucruri, as fi in unele parti haotic si probabil ca m-as repeta. M-as intrerupe in unele parti si as sari de la o chestie la alta, cateodata uitand ce vroiam sa spun . De fapt, asa functioneaza mintea mea cateodata, destul de des incat sa imi dau seama de chestia asta.

E ca un motoras cu baterii Duracell care merge, merge, care sapa, sapa. Cand nu pot sa dorm noaptea, sunt mari sanse ca acesta sa fie motivul. Cand ma supara cineva si incep sa fac scenarii, ghici cine e la post? Cand sunt timid si nu stiu ce sa fac, capusorul meu isi face datoria.

Dar timpul a trecut si eu vad ca incep sa corectez asta, reducand timpul acestor "episoade". Dar totusi ele imi creaza neliniste, ideea ca lipseste ceva, agitatie interioara, timpi pierduti. Si cel mai ciudat e ca am senzatia ca imaginatia mea bogata e in stransa legatura cu asta.

Si da stiu ca ma plang dar e blogul meu asa ca nu aveti ce face. Vor mai urma de astea :)))

Cand am inceput sa scriu postul asta eram mai sumbru, cu evident multe idei ptr un post, dar l-am intrerupt pe la mijloc, asa ca acum cand sunt mai "light" si mai zambaret (am ascultat muzicuta pe tv) postul capata alta nuanta, care desi strica ideea postului o sa o las asa (acum si ideile ptr post nu mai sunt:))) ).

Diferenta, ca sa explic printr-un exemplu, e ca daca m-as fi intalnit pe strada acum cateva ore m-as fi luat la palme, acum doar as face misto de mine cu zambetul pe buze.

ta hand om dig cititorule
This entry was posted on joi, iulie 30, 2009 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.