Author: No One
•marți, august 18, 2009
Cand intri pe o usa, iesi pe alta. Cand distrugi ceva, acel ceva apare, la fel cum era, in alta parte. It's all the same, they say.

Isi aprinse o tigare. Fumul ii ardea plamanii. Din nou. Tigari de doi bani, viciu de trei lei. Da, fuma. Ptr ca stia ca altfel nu rezista. Nu acolo unde era el.

A ras in fata Raiului si a scuipat in fata Iadului. Ii venea sa rada. El, John Constantine. In asa fel nu iti faceai prea multi prieteni. Nimanui nu-i placea un rebel fara cauza, fara tabara. Si acum toti ii vroiau gatul. Asta era. Asta vroiau.

Mai trase un fum. Tusii greu, apasat.

Le stricase planurile. Vedeti voi, era o lupta... Intre Rai si Iad. Si nu erau baieti buni in povestea asta. Da erau reguli, dar se lupta prin orice mijloace, folosindu-se orice tertipuri. A compara Raiul cu Iadul e ca si cum ai compara luptatorii ptr libertate cu teroristii. Si el era la mijloc.

Fumul asta il omora. La propriu. Si ei il asteptau. Sa dea coltul... la dreapta ori la stanga. Rase, dar se bloca intr-un tusit lung. Scuipa cu scarba. Cand mai poate un om decent sa mai rada? Ii veni din nou sa rada, dar se abtinu.

Prea multi s-au dus de langa el ca sa-i mai pese. La multe dintre morti contribuise si el. Era ca o boala care-i contaminase pe toti cu care intrase in legatura. Era blestemul lui. Ca s-a pus cu baietii care fac regulile. Indraznise sa-si faca propriile reguli.

Acum. Chiar acum se faceau jocurile. Se ridica miza. Oficial miza era sufletele oameniilor dar devenise un joc mai mare in care fiecare vroia sa castige. Erau orbiti de acesta victorie si de eventuala dominatie pe care o vor exercita. Se luptau numai ptr a invinge. Scopul scuza mijloacele. Nimic nu mai conta. Not you, buddy.

Statea cu bratul intins spre o figura imaginara. Dar o lasa in jos. Fuma ultima picatura din tigare si o arunca intr-un colt. Avea sa stea aici, ptr a le face in ciuda. El nu lupta ptr omenire, ci ptr el. Ce-i pasa lui de omenire? Daca se nimerea ca ea sa se intersecteze cu interesele sale atunci, da, mai punea si el mana. Dar asta era rar. Ceea ce era bine. Nu era el un erou ci doar un amarat ce vroia sa stea sub radar. Asa era bine. Se simtea mai comod.

Se ridica si se duse spre fereastra. Trebuia sa se lase de fumat. Da, asta era. Healthy life and shit! Soarele de vara abia indraznea sa rasara. Ii placea un rasarit la vremea lui. Rosul acela care ardea. Ca si cum frumusetea raiului ar fi dat mana cu focul din iad. Aerul. Aerul racoros ii facea bine la plamani. Da, avea sa treaca el si peste asta.

Scoase o tigare si o puse in gura. Aprinse chibritul ca si cum ar fi aprins un fitil. Si trase inca un fum, primul lui fum din viata sa. Mda... Viata sau moartea. Sanatatea sau boala. Raiul sau Iadul. It's all the same, they say.


PS: In literatura de specialitate, adica in benzile desenate :) exista acest personaj de care imi place si este descris asa cum am facut-o eu sau mi-ar fi placut mie sa fie. Acesta este John Constantine. The devil you know.
This entry was posted on marți, august 18, 2009 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.