Author: No One
•vineri, septembrie 25, 2009
Din ciclul "of, daca as avea bani", vreau urmatoarele lucruri materiale ptr sufletelul meu:
  • un netbook si internet wireless
  • un aparat foto profesionist
  • sa-mi completez seria Discworld de Terry Pratchett si sa am un cateva rafturi de comics
  • un Mini, caci ador masina asta
Sunt maxim 50.000 de euro :) deci nu sunt scump :P

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, septembrie 25, 2009
Ma intreb daca o femeie a fost vreodata cu adevarat indragostita de mine? (nu daca m-a placut, nu daca m-a considerat dragut)

Raspunsul meu la intrebare e irelevant, ptr ca e subiectiv.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, septembrie 23, 2009
de aici am preluat leapsa.

Treaba e asa:
1 – Go to Wikipedia. Hit “random” or click here. The first random Wikipedia article you get is the name of your band.
2 – Go to “Random quotations” or click here. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.
3 – Go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.
4 – Use Photoshop or similar to put it all together (am fol Paint).

Si aici e ce-am obtinut

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, septembrie 23, 2009
Tin minte cand eram mic mergeam pe o straduta (ce facea legatura intre strada pe care stateam si strada pe care era gradinita) si ma gandeam cum va fi viata mea la scoala, gandindu-ma ce tare ma voi simti cand voi fi mai mare (deci la scoala). Si acest gand s-a perpetuat asa inainte in timp gandindu-ma in primele clase cum ar fi prin a 8-a, prin generala cum va fi in liceu, prin liceu cum va fi in facultate si dupa facultate, cu un soi de optimism si speranta (posibil de mai bine). Si acum la 25 de ani (neimpliniti) simt ca m-am intors undeva inapoi in timp la copilul acela de pe strada. Un gand de cum va fi "cand voi si mare"

Nu stiu cum va fi inainte in viata mea si as vrea sa ma incerce un optimism si o speranta, dar care acum e diluata de varsta. Implinind varsta de 25 ani ma simt ca si cum as fi batran, ca si cum as ajunge la criza varstei de mijloc :). Ma gandeam la mine, acum putin timp, ca am minte de om batran intr-un corp de tanar, cu o viata de adolescent.

Titlul se refera la faptul ca nu mi-am dat intradevar un start ca lumea si ca am ramas de fapt pe linia de start.

ta hand om dig cititorule
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, septembrie 22, 2009
Va las cu o melodie pe care o ascult acum si imi place la nebunie. E de pe albumul Room for Squares.


John Mayer - Not Myself
 
ta hand om dig cititorule
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, septembrie 16, 2009
Simt nevoia sa ma izolez de tot si de toate. Sa ma departez, sa ma ascund de lumea asta. Sa-i las pe toti in pace, sa-i scutesc de prezenta mea.

Sa ma inchid intr-o casa imaginara de o camera si sa arunc cheia intr-un colt iar eu sa ma asez in coltul opus al camerei, si sa stau acolo cu mine, sa imi plang de mila. Si cat as sta in coltul ala imi imaginez ca ar veni cineva la usa mea si ar bate, zicandu-mi: "Hai S. iesi afara, vino la joaca. Te asteptam". Si in furia mea as zice: "Nu vreau sa vin. Lasati-ma in pace!". Dar in sufletul meu stiu ce as dori cu adevarat: "Va rog, veniti!. Bateti la usa. Spargeti-o daca se poate. Spuneti-mi o vorba buna. Bagati-ma in seama. Linistiti-ma."

Si cateodata o voce din umbra (o fi a mea?) ar zice: "Nu mai visa. Nu va bate nimeni la usa. Nimeni"

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Up!
Author: No One
•luni, septembrie 14, 2009
Am descoperit ieri seara ce mult insemna ptr mine moralul. Nu ma simteam bine de vreo 2 zile, nici fizic, nici psihic (desi e mai bine, nici acum nu ma simt stralucit). Si moralul meu se pregatea sa faca impact cu podeaua, cand un film, o vorba buna  primita si 2 vorbe scoase pe gurita mea m-au readus cat de cat pe linia cea dreapta. Dintre toate chestiile ce se pot intampla daca moralul/optimismul o ia aiurea in jos, caderea e cea mai dureroasa, o cadere trista in disperare, depresie, oboseala si durere.

Ma gandeam ca daca as reduce totul la chestii simple, ptr mine ar fi sanatatea ( a manca bine si a face miscare, ca sa ma tin pe picioare) si moralul (ca sa ma faca sa merg mai departe), restul nici nu mai conteaza. Undeva in urma ar veni fericirea in forma ei generala.

PS: am picat la calculator din intamplare ptr ca a trebui sa scriu niste cd-uri ptr cineva. Desi vreau sa scriu in fiecare zi, sa vb cu niste persoane, sa citesc blogurile care imi plac sau sa ma uit la un film, cred ptr un timp am sa reduc la minin spre deloc timpul pe calculator. Trebuie sa imi revin.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, septembrie 12, 2009
Acest film este despre lacomie, ce duce la incapatanare si umilire, despre nebunie si cruzime, ce duce la crima, despre egocentrism, ce duce la tradare si nepasare.

Acest film dupa mine e "facut" si condus de personajul Daniel Plainview sau de actorul Daniel Day -Lewis in functie de perspectiva din care vreti sa vedeti lucrurile. Zic asta pentru ca Day-Lewis este " a method actor" ceea ce inseamna ca se implica foarte mult in crearea personajului (de la cercetare pana la intrarea efectiva in pielea acestuia pe timpul filmarilor). De aceea din '97 si pana-n 2007 a avut numai patru roluri jucate, ptr ca, dupa cum citeam undeva, se implica asa de mult incat ii trebuie timp dupa aceea ca sa se deconecteze. Iar rolul acesta (ptr care a castigat oscarul) este perfect, fiind cel ce sustine filmul, aratand puterea si dedicarea sa ca actor. De fapt as zice ca fura filmul,ca il face al lui. Transforma filmul intr-unul de personaj si nu neaparat in unul ce tine de poveste. Rolul se aseamana oarecum cu cel din Gangs of New York la nivelul lipsei de moralitate, a puterii pe care o are si a cruzimii emanate dar e mai cizelat, mai bine lucrat, mai intens si dupa mine, mai subtil decat cel din Gangs...

De mentionat aici e si actorul Paul Dano, al carui personaj e singurul care incerca sa-i faca fata si reuseste oarecum sa-l puna in genunchi pe Daniel Plainview. Dano a primit rolul (pe merit) la recomandarea lui Daniel Day-Lewis, acestia jucand impreuna in The Ballad of Jack and Rose. Probabil l-ati mai vazut ca adolescentul ce nu vorbea in Little Miss Sunshine. Dupa mine merita vazut ce va face in continuare.

Ce imi mai place la film e ca cele doua personaje care se confrunta (Plainview si Sunday) isi dau masca jos treptat pe parcursul filmului, atat fata de noi spectatorii cat si unul fata de celalalt, confruntarea atingandu-si apogeul in finalul filmului cand cei doi dau cartile pe masa si isi stabilesc raportul de forte.

Ca sa inchei, desi filmul e foarte bun ca intreg, el trebuie vazut in primul rand, dupa parerea mea, pentru jocul actoricesc a lui Daniel Day-Lewis, ptr ca acesta are ce arata si tu ca spectator ai ce invata.

Info despre film pe imdb si wiki. Trailerul e mai jos.

 

ta hand om dig cititorule 
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, septembrie 12, 2009
Inca o luna de statistici plictisitoare :P. Dar imi place sa le trec aici, asa ca iata-le pe perioada  05 august - 04 septembrie:

- am fost vizitat de 190 de ori avand 92 vizitatori, cu 320 vizionari de pagina (1.68 pagini per vizita)
- timpul mediu pe site a fost de 1 miinut si 37 secunde
- cele mai multe vizite in Romania le-am avut din Bucuresti (94), apoi Iasi (25) si Cluj-Napoca (12); alte orase in ordine descrescatoare: Calarasi , Constanta , Sibiu, Arad , Ploiesti, Galati, Piatra-Neamt, Bacau, Pitesti, Botosani, Craiova, Timisoara, Buzau, Satu Mare, Alba Iulia, Targu Mures, Baia Mare, Brasov, Bistrita si Tirgoviste
- orase din afara tarii: Cannes (4), Castellon (2), Paris, Stuttgart, Regensburg (Germania) si Los Angeles
- primele 5 pagini vizitate: Main page (193), Despre ce trebuie sa intelegi din blogul acesta (15), Coffe and Cigarettes 2003 (10), The Road (6) si Dreaming out loud (5)
- din 190 de vizitari: 104 au fost de la vizitatori care s-au intors iar 86 de la vizitatori noi (incluzand si prima vizita a celor care s-au intors)
- 24 vizitari directe (adica s-a scris adresa in browser sau de la bookmark)
- am avut 6 cautari pe google, ce au adus aici:
  • john
  • pozitia pe marginea patului
  • inchiuveta.blogspot
  • joke
  • no oan no oan
  • razele lunii
PS: Datele sunt luate de pe Google Analytics

ta hand om dig cititorule
|
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, septembrie 11, 2009
Cum ma plimbam eu pe net am gasit asta scrisa de cineva: "...iar cu Y the last Man nu am intrat in prea multe detalii ca nu ma mai prind, in general, benzile cu super-eroi."

Ce sa zic? Cand am vazut asta am zambit intelegator si amuzat. Macar a nimerit partea cu banda desenata. Dar am sa spun ca in Y: The Last Man este vorba de altceva decat super-eroi. Are loc intr-o lume post-apocaliptica (nu v-am spus ca imi plac povestile post- apocaliptice?) unde toate mamiferele de sex masculin din lume (inclusiv barbatii :P) mor rapusi de o boala/molima (ei au cromozomii XY, ele XX), cu exceptia unui barbat, Yorick, si a maimutei sale. Povestea arata drumul tipului printr-o tara (America) in colaps, condusa si locuita acum de femei, incercand (cu niste prietene si aliate) sa descopere cum de a supravietuit (si sa supravietuiasca in continuare) si care ii e locul in lumea asta. Povestea e scrisa de Brian K. Vaughan, pe care il puteti intalni ca scriitor si producator in serialul Lost si va fi adaptata intr-un film (ca si alte 2 benzi desenate ale autorului).

PS: oare unde au disparut super-eroii aia de care zicea? :P

ta hand om dig cititorule       
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, septembrie 11, 2009
Filmul acesta l-am vazut pentru ca cineva l-a recomandat. Si asa cum a zis aceea persoana, ce mi-a placut la film e faptul ca personajul principal si-a daruit inima atat la propriu cat si la figurat.

Asta e a doua colaborare intre Will Smith si Gabrielle Muccino (regizorul) dupa Pursuit of Happiness, si se vede ptr ca ambele filme au aceiasi atmosfera. Filmul acesta aduce putin si cu 21 Grams ca idee, dar doar atat.

Ce am gasit interesant e titlul (Seven Pounds) care face referire la piesa lui Shakespeare " The Merchant of Venice" unde personajul Antonio spune ca isi va rascumpara datoria cu un pound (livra) din carnea sa, ceea ce face si personajul lui Will Smith, care isi plateste "datoriile" catre sapte persoane (la propriu).

Acum ca sa dau subiectivitatii mele cuvantul zic ca desi filmul mi-a placut, nu m-a impresionat ca alte filme, poate ptr ca nu-mi vine a crede (desi as vrea) ca o persoana poate face ce a facut el si ptr ca mi s-a oarecum putin siropos. Pursuit... mi s-a parut mai bun, dar cum am scris aici despre film inseamna ca e bun si merita vazut (in my opinion). Again zic ca am vb subiectiv aici, ptr ca nu vreau sa va influentez.

Daca vreti sa stiti despre film vedeti pe imdb si wiki. De asemenea va dati seama despre ce a vorba in film si din trailer.


PS: mai am 2 filme, o carte si un serial de comentat asa ca va voi mai tine cu astfel de articole

ta hand om dig cititorule
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, septembrie 10, 2009
Cum am ramas in urma cu filmele despre care vreau sa scriu, mai arunc cu unul pe acest blog (mai am vreo 2-3 in linie)

Acest film este cu vampiri, are sange destul , are loc noaptea si e facut dupa o banda desenata. In primul rand are la baza banda desenata cu acelasi titlu creata de Steve Niles (nu am citit-o dar am auzit ca este destul de buna). In al doilea rand are loc noaptea ptr ca ne aflam in Alaska (in Barow, oras real, unul din cele mai nordice orase din lume) si acolo (in film) noaptea tine, ati ghicit, 30 de zile (in realitatea noaptea tine in acel oras vreo 67 zile, si nu dispare deodata soarele ca sa apara la fel de brusc dupa 67 zile). In al treilea rand e cu vampiri, si ce mi-a placut la ei e faptul ca nu sunt acei vampiri din epoca victoriana (sau previctoriana) care sunt placuti, romantici, au acea sexualitate intunecata, misteriosa, ce le face pe gagici sa le cada in brate, in stilul lui Bram Stoker sau Anne Rice. Ei sunt mai degraba niste animale inteligente, care vaneaza in haita, pociti la fata si care vb o limba necunoscuta, straina (nu tu engleza, nu tu latina). Sunt destul de inteligenti, astfel incat sa profite de aceea noapte lunga de 30 zile (idee realista si interesanta care se pare ca n-a mai fost exploatata de nici un scriitor care a scris depsre vampiri).

Mie unul imi plac filmele post-apocaliptice sau cele situate intr-un loc izolat, unde personajele trebuie sa supravietuiasca in numar mic sau chiar singure, facand fata la o amenintare la care nu au raspuns si nu stiu cum sa reactioneze (deci nu tu Arnold, Sylvester, Bruce etc). Si in acest film este vb de acelasi lucru, unde ii vezi speriati si tematori, ascunzandu-se de un adversar necunoscut lor si cu mult mai puternic. Ei trebuie sa supravietuiasca, nu sa ii casapeasca pe toti cu mitraliera din dotare. Plus finalul neasteptat si fara happy-end desi recunosc ca lupta finala e cam trasa de par.

Regizorul, ca sa trec si pe la el, e David Slade, creatorul frumosului si minimalului Hard Candy (vazut de mine la TIFF) si care filmeaza acum cea de-a treia parte (Eclipse) a tetralogiei Twilight.

Info despre film pe imdb si wiki. Iar trailerul e mai jos.



PS: blah blah lol :)

PS2: cu aceasta ocazie vedeti si trailerul la Daybreakers care va iesi in aceasta iarna


ta hand om dig cititorule
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, septembrie 07, 2009
Mi-a placut acest film cu umorul sau negru, european, plin de sange si cu personaje caricaturale. Ca sa va faceti o parere generala cum e filmul luati dialogurile lui Guy Ritchie din "Lock, stock ..." si "Snatch" (pana la urma actorii principali sunt 2 irlandezi si un englezoi) si combinati-le cu atmosfera fratilor Coen (daca ar fi fost europeni). Finalul sangeros si cu un umor morbid , dupa mine, este cireasa de pe tort, in care care nimeni nu castiga si cam toti pierd. Plus ca filmul e filmat si isi are povestea numai in Bruges de ai senzatia ca te-ai dus ca turist pe acolo (unde ptr pesonaje a ca si cum ne-am duce noi in Sinaia, adica e frumos dar wtf???).

Ca referinte are o nominalizare ptr scenariu la Oscar, tot ptr scenariu a castigat un premiu Bafta, iar cei doi actori: Brendan Glesson si Colin Farrell (asasinii priceputi dar chinuiti de propriile emotii, ce ajung in Bruges ptr o misiune si ptr o aparenta relaxare) au fost nominalizati la Globurile de Aur (unde Colin a castigat). Apropo Colin face un rol bun , asemanator dupa mine cu cel din Cassandra's Dream a lui Allen (dar mai bun), dar nu exceptional. Per ansamblu filmul depinde de personajele sale (ca si pe calitatea actorilor care le intruchipeaza) si asta (castingul si scrierea personajelor) e un  plus ptr film (precum e ca si la Snatch).

Va las cu linkurile ptr info: imdb si wiki. Iar trailerul e jos.


PS: daca nu stiati (asa cum eu nu stiam si am descoperit cautand info ptr film) orasul cu pricina are doua denumiri, ambele corecte, una in franceza (Bruges) si alta in flamanda (Brugge), asa cum cred ca au si alte orase din Belgia (de exemplu Bruxelles si Brussel(s) )

PS 2: regizorul (Martin McDonagh) a castigat Oscarul ptr cel mai bun scurt metraj in 2004 cu filmuletul  Six Shooter.

ta hand om dig cititorule
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, septembrie 06, 2009
Din ciclul "my pet is so damn cute" cand am aprins lumina in baie (obisnuieste sa doarma pe cosul de rufe :P) a facut ochii mici (dormea) si i-a acoperit cu labutele ca sa nu-l mai deranjeze lumina. Ohhhh, that's so cute :)

ta hand om dig cititorule
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, septembrie 06, 2009
Stiti momentul cand te loveste intradevar realizarea ca ai un anumit defect? Ca desi erai constient, pana de curand nu ai perceput astfel lucrurile, ca deodata totul e clar?

Asa mi s-a intamplat zilele trecute. Dupa ani cand stiam de asta, si aveam un oarecare gust pe limba, am vazut in toata spendoarea acest sa-i zic defect.

E foarte simplu: cateodata ma supara/ma deranjeaza ce cred oamenii despre mine. Si e cel mai clar, cand simt asta de la oamenii care-mi plac, la care tin. Stiu ca ar trebui sa fiu mai relaxat, sa stiu ca poate glumesc, dar pe mine ma scutura oricum. Uneori nu sunt pregatit psihic, sunt incrancenat si nu sunt relaxat ( nu sunt light :P), devin serios, mult prea serios ptr moment, mintea (gandurile) functioneaza aiurea, si o chestie mica ma poate deranja, nu ma pot detasa usor de aceea chestie. Un alt motiv ar fi poate o neincredere in mine, un moment cand o parere venita de la cineva pare sa patrunda prin invelisul meu exterior si sa-si faca cuib in mintea mea. Si iau lucrurile in serios.

Nu stiu de ce cateodata tin ca lumea sa aiba o parere buna despre mine. De ce imi pasa. Poate e o modalitate sucita de a avea o parere buna despre mine. Simt ca orice as face nu sunt perceput corect. Simt nevoia sa ma explic mult prea mult.

Nu tot timpul e asa, ptr ca tine de dispozitia mea, dar in unele momente simt ca ajung la o limita (care poate nu are legatura cu ceilalti), care ma pune jos, ma supara. Simt prea mult, gandesc prea mult. Ard gazul degeaba.

Ar trebui sa-mi pese mai putin (spre deloc) de ce zic ceilalti despre mine, fie ca e gluma sau e serios. Fuck it! Nu depind de parerea nimanui, nu sunt dator nimanui.

John draga, fi mai relaxat, why so serious?

ta hand om dig cititorule
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, septembrie 04, 2009
Cad. Cad in bezna din care m-am nascut. Cad usor, simtind cum aerul din vidul acela imi trece prin corp, prin haine, prin suflet. Plutesc in cadere.

Simt cum parti din mine se desprind si se contopesc la loc. Ca niste fantome cu imaginea mea, ce ies din mine in toate directiile. Sunt tot eu dar sunt gandurile mele, ceea ce vreau sa devin si ceea ce nu vreau sa devin. Sunt alternative, eu in realitati paralele, ceea ce ar fi putut fi.

Caderea devine mai rapida, aerul devine mai aspru. Incerc sa inchid ochii. Cica in ei poti citi sufletul meu. Poti vedea cine am fost, cine sunt si posibilitatile lui cine voi fi.

Aerul se freaca brutal de pielea mea, de hainele mele, imi slefuieste sufletul. Si asa iese prima scanteie. Din inima mea. Din pieptul meu. Singura si mica luminand intunericul  Simt cum pielea mi se incalzeste, cum parul imi arde. Scantei ies din varful degetelor mele pierzandu-se in bezna. Imi ies din brate si picioare lasand o urma in cadere. Ies din tot corpul meu.

Pentru o clipa e liniste. Linistea diminetii. Si apoi corpul explodeaza in scantei mici si mari. Caderea e mai rapida. Scanteile ies mai repede. Hainele mi se dezintegraza in particule elementare. Corpul meu urla. De durere? De placere? Sunt o cometa prin intunericul sufletului meu. In cadere spre nicaieri, poate spre undeva.

Sufletul meu lasa urme in fata mea, caci se pierde, ca o stea cazatoare. Deja forma mea isi pierde conturul, dispare cu fiecare desprindere. Deschid ochii mei visatori. Si ei se dezintegreaza. Vad, vad lumina creata de mine in cadere. Sunt ca un foc de tabara. Vreau sa schitez un zambet, dar fata mea este foc, scantei ce se desprind. Dar sunt trist in acelasi timp. De ce?

Corpul meu se restrange sub biciuirea aerului. Ma fac din ce in ce mai mic. Bucati din sufletul meu se desprind si ele ca niste mici explozii solare. Ca niste mici rabufniri a ceva ce a existat odata. Nu mai e mult si eu nu mai sunt chiar un eu. Sunt energie pe cale sa se consume. Ma imprastii in bezna, lasand ceva in urma, care dispare de asemenea.

Ultimele scantei se desprind si apoi totul se stinge. Tipatul meu a amutit. Gandul meu nu mai este al meu. Eu nu mai sunt.

El nu mai este.

Si e intuneric acum. Liniste. La fel cum a fost inainte.

Si poate peste o secunda, peste ora, peste o zi, peste un an, peste un deceniu, peste un secol, peste un mileniu, peste o eternitate undeva intr-un spatiu nedelimitat si necartografiat veti vedea o scanteie mica... venita din inima.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, septembrie 02, 2009
Am reascultat cantecul asta dupa cred 4 ani de stat la naftalina printre muzica mea, si acum nu ma mai opresc din ascultat. Are ceva care ma prinde, poate cum canta solista, poate versurile ( imi place refrenul ca si cum ar exprima cuvinte ce as vrea sa le zic si eu ). Imi place ce mai.


ta hand om dig cititorule
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, septembrie 02, 2009
Stiu ca n-ar trebui sa scriu , ca mi-am propus sa fac o pauza pana in week-end, dar, vai, cand citeam Amurg m-a apucat o nevoie sa scriu (ceea ce e bine, ptr ca asa si trebuie, ...daca vreau sa ma tratez ca sa nu mai scriu prost) si m-am dus la baie si acolo tot ma gandeam sa scriu. Dar ce? Ca n-am idei stralucite, iar motorasul meu nu vrea sa faca eforturi de creatie "artistica" (si indoielnica) la unu jumate noaptea. Si cum stau eu la calculator, pe un scaun , la birou, mi-a venit ideea. De ce sa nu scriu despre ce e in jurul meu... la propriu, si cum imi vine in cap, trece prin el si iese ciufulita pe cealalta parte.

Samsung, asta e marca monitorului meu, ce imi sta evident in fata (hai nu mai spune :P). E pe tub si imi deranjeaza ochii cateodata. Sta cocotat pe un birou mare, cu un televizor cam bulit in dreapta mea. Televizorul e greu sa-l aprinzi, cred ca are tubul obosit. Ma chinui cam o jumatate de ora, chiar o ora, poate si mai mult, sa-l deschid. Asta daca nu ma satur. Nu l-am mai fol in ultima vreme ptr ca nu prea m-am mai uitat la televizor. Am sub birou, exact sub monitor, un subwoffer care e noul suspect ptr mirosul de arsura din camera. Oricum, e el si monitorul. Subwofferul cu luminita albastra. E un sistem 5.1 dar il folosesc in 2.1. Mi-e lene sa pun celelalte boxe si sa stau apoi sa setez sunetul pe toate canalele. Cateodata cand vreau sa vad un film sau sa ascult o muzica  trebuie sa simt ca totul suna (sau arata ca imagine) asa cum trebuie. Ma streseaza mai putin cand am mai putine boxe. La fel e si cu imaginea la filme. Ba e saturatia prea mare , ba e luminozitatea prea mare, ba e sters...la la la (...in the morning). Dar stau si setez pana ajunge unde vreau. Nu ma simt bine altfel. Am senzatia ca si varu-miu are aceeasi boala sau ceva asemanator. Am un pahar cu cirese pe birou, din sticla, pe jumatate cu apa. I-au placut mamei. Paharul e pe dreapta , pe stanga e sticla plina cu apa (sticla plastic de Nestea cu fructe de padure care nu mai sunt). Imi place sa am o sticla cu apa dupa mine,  probabil ca sa beau. Canapeaua e in spatele meu, e extensibila si imi place sa dorm pe ea cand nu reusesc sa dorm noaptea si cobor jos de dimineata. Langa canapea pe dreapta e sifonierul dar nu cu hainele mele, iar in stanga o biblioteca mica, cu cateva carti de-a lu' tata (prostii conspirationiste si despre ordinea mondiala), dvd-ul meu micut cu care ma uit la filme, un spray axe, cutii si medicamente, sprayuri de mobila si boxe de calculator, carnetelul meu in care imi treceam visele si ideile si bineinteles radioul-casetofon, prafuit si neascultat, la care ascultam cand eram mic emisiunile cu Gheroghe, Exarhu si Craioveanu. Cele de noaptea tarziu. Ce vremuri. Sub birou cutii de la calculator (trebuie sa pastrezi cutiile pe perioada garantiei, nu se stie cand poti avea nevoie de ele, o zic din proprie experienta). Cele 2 camasi ce imi plac asa de mult ( ma simt sexy in ele:P) agatate pe usa sifonierului . Portofelul meu albastru primit acum multi ani langa Cd-urile cu filme, jos in stanga. Nu stiu de ce trag filme pe CD sau DVD daca le vad in general doar o data. O carte "Metodologia cercetarii sociologice". Trebuie sa i-o restitui proprietarului. Chei pe birou, ale mele, trei la numar. O telecomanda de la boxe, gri cenusie. Un mouse pad vechi si obosit. Imi trebuie unul nou. Si un soricel gri cu negru, in sistem vechi cu biluta si cordon ombilical pana-n unitate. O fituica: Monitorul Oficial al Romaniei anul 177 (nu stiu ce inseamna asta) nr 581, Partea I "Legi, decrete, hotarari si alte acte". Suna a nume de roman :))) O cutie goala de acid acetilsalicilic 500 mg. Ma doare ochiul stang. Ma inteapa mai exact. Pereti goi albi , fara tablouri. De fapt nu avem tablouri pe pereti in casa, doar cateva sprijinite de perete in dormitor, sus. Calendar Peroni pe birou langa televizor. Arata luna giugno 2009 (14 iunie a picat intr-o duminica). Iau in mana o brosura (?) de la Kaufland. Cica Vanish, solutie de s(c)os pete, e 17,99 lei (promotie 5% mai ieftin), 2l+50% extra. Glob de sticla (cred ca de fapt nu e sticla) de culoarea chihlimbarului (sper ca am scris bine, tinem degetele incrutisate). Nepretuit. ...Poate. Oglinda sprijinita de perete, in stg biroului. Cred ca are 1m 70 poate si mai mult , nu ma ridic sa o masor acum  Oglinda, oglinjoara, cine e cel mai somnoros din tara?. Eu se pare, ca am inceput sa casc :))) Cred ca si voi o veti face cand veti citi asta.

Acum sper sa-mi mentin ideea si sa stau cuminte pana  in week-end. As vrea sa vb cu cineva. Poate in week-end. Uite, bloggerul ma indeamna sa salvez acum ....si imi salveaza el automat. As vrea sa scriu asa, randuri peste randuri de aberatii. Cica daca scrii mult si citesti mult, asa ajungi un scriitor capabil (o zice King, Stephen King). E 2:35, imi arata cesuletul rosu de pe birou. Ar cam trebui sa ma duc sa ma culc, nu?

ta hand om dig cititorule
Linkuri de întoarcere către această postare