Author: No One
•miercuri, septembrie 23, 2009
Tin minte cand eram mic mergeam pe o straduta (ce facea legatura intre strada pe care stateam si strada pe care era gradinita) si ma gandeam cum va fi viata mea la scoala, gandindu-ma ce tare ma voi simti cand voi fi mai mare (deci la scoala). Si acest gand s-a perpetuat asa inainte in timp gandindu-ma in primele clase cum ar fi prin a 8-a, prin generala cum va fi in liceu, prin liceu cum va fi in facultate si dupa facultate, cu un soi de optimism si speranta (posibil de mai bine). Si acum la 25 de ani (neimpliniti) simt ca m-am intors undeva inapoi in timp la copilul acela de pe strada. Un gand de cum va fi "cand voi si mare"

Nu stiu cum va fi inainte in viata mea si as vrea sa ma incerce un optimism si o speranta, dar care acum e diluata de varsta. Implinind varsta de 25 ani ma simt ca si cum as fi batran, ca si cum as ajunge la criza varstei de mijloc :). Ma gandeam la mine, acum putin timp, ca am minte de om batran intr-un corp de tanar, cu o viata de adolescent.

Titlul se refera la faptul ca nu mi-am dat intradevar un start ca lumea si ca am ramas de fapt pe linia de start.

ta hand om dig cititorule
This entry was posted on miercuri, septembrie 23, 2009 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.