Author: No One
•miercuri, septembrie 16, 2009
Simt nevoia sa ma izolez de tot si de toate. Sa ma departez, sa ma ascund de lumea asta. Sa-i las pe toti in pace, sa-i scutesc de prezenta mea.

Sa ma inchid intr-o casa imaginara de o camera si sa arunc cheia intr-un colt iar eu sa ma asez in coltul opus al camerei, si sa stau acolo cu mine, sa imi plang de mila. Si cat as sta in coltul ala imi imaginez ca ar veni cineva la usa mea si ar bate, zicandu-mi: "Hai S. iesi afara, vino la joaca. Te asteptam". Si in furia mea as zice: "Nu vreau sa vin. Lasati-ma in pace!". Dar in sufletul meu stiu ce as dori cu adevarat: "Va rog, veniti!. Bateti la usa. Spargeti-o daca se poate. Spuneti-mi o vorba buna. Bagati-ma in seama. Linistiti-ma."

Si cateodata o voce din umbra (o fi a mea?) ar zice: "Nu mai visa. Nu va bate nimeni la usa. Nimeni"

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on miercuri, septembrie 16, 2009 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.