Author: No One
•sâmbătă, octombrie 31, 2009
Un blog este printre altele (exercitiu de a scrie, exprimare a sinelui si a gandurilor, etc) si un mod de comunicare, de dialog (o conversatie dupa cum zice Adina si am preluat aici), o interactiune dintre mine si tine. Adica eu de aici lansez ceva catre tine (uite un deget dragii mei  :P), da catre tine pentru ca tu ma citesti, in lipsa ta as scrie intr-un jurnal, pe o foaie goala pe care se va pune praful , nu? Deci eu pun ceva pe masa, din partea mea corect si serios (a se intelege ca nu vreau sa te duc cu zaharelul) si sincer (adica nu inventez si mint), poate fi amuzant sau poate nu (tine de modul fiecarui blogger), scris pe placul tau sau nu, iar tu primesti ceva amuzant sau nu, placut sau nu, cu care sa fii de acord sau nu.  Ideea e ca tu sa participi (adica sa citesti), sa iti placa si sa ai un feed-back (vizibil aici sau numai ptr tine). Si tu blogger-ule cred ca faci la fel cu blogul tau cand vin eu si citesc.

(scriind mi-am adus aminte de vin fiert si de cuburile Angelei)

Ceea ce am scris nu e o justificare catre cineva, fata de ceva, desi poate suna ca asta. Mi-a venit ideea asta citind un comentariu. Si a venit in ideea ca imi place feed-backul vostru, aici si pretutindeni unde-l primesc.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, octombrie 31, 2009
Uitandu-ma asa la "Dansez ptr tine" mi-a venit in minte o imagine si apoi niste cuvinte... apoi totul s-a mai dezvoltat putin.


"Uite... Eu intind o mana... intinde si Tu o mana... 
ptr ca undeva la mijloc, tot timpul la mijloc, se afla Creatia"

 

"TU! se auzi o voce... Cine?.. eu ?!"



P.S : imi plac aceste doua tablouri, mai ales al doilea (el e mai mare decat e in poza asta dar esentialul e acolo). Imi place simbolistica lor si ca au ca subiect divinul umanizat. Si daca va uitati la ele doua, vedeti ca au un lucru in comun.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, octombrie 30, 2009
Ce este Barbatul?

O maimuta? Un impostor? Un mincinos? O pula mare de n centimentri? Un porc? Un tip cu bani multi? Un brav si magnific stejar? Un aparator al domnitelor in primejdie? Un tip cu putere si faima? Un muschiulet lucrat la sala? Un macho man? Un "baiat rau"? Un tip mare in gura si tare in brand? Un star de carton? Un tip bun la toate?

El (Barbatul cu B mare) defineste/reprezinta idealul femeilor?

Si eu ma intreb. Nu pentru ca vreau sa fiu Barbatul. Nu multumesc. Ci vreau sa ma definesc. Ptr ca atunci cand ridici notiunea de barbat si te uiti la ea, o ridici in primul rand in legatura cu femeile (cel putin asa pare ptr mine). Pot sa zic chiar ca te definesti luand in vedere femeile din viata ta: cum le privesti si cum te-ai purtat cu ele (si cum ele la randul lor te-au influentat). Daca stiu ce este un barbat? Cum ar tb sa fie? Nahhhh. Dar va pot zice ca definitiile sunt multe... atatea bordeie atatea obiceie .... fiecare cu realitatea sa.

Acum ma uit la mine. Eu sunt barbat? Dupa cele mai multe definitii...nu. Eu sunt asa cum sunt, sunt eu pur si simplu. Eu zic ca sunt un om bun si ptr moment imi e de ajuns.

ta hand om dig cititorule
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, octombrie 28, 2009

Lynyrd Skynyrd - Simple Man (live)

 Mama told me when I was young
Come sit beside me, my only son
And listen closely to what I say.
And if you do this
It'll help you some sunny day.

Oh, take your time... Don't live too fast,
Troubles will come and they will pass.
Go find a woman, oh baby, you'll find love,
And don't forget son,
There is someone up above.

(Chorus)
And be a simple kind of man.
Oh, be something you love and understand.
Baby be a simple, be a simple man.
Oh, won't you do this for me son,
If you can?

Forget your lust for the rich man's gold
All that you need, is in your soul,
And you can do this, oh baby, if you try.
All that I want for you my son,
Is to be satisfied.

(Chorus)
And be a simple kind of man.
Oh, be something you love and understand.
Baby be a simple, be a simple man.
Oh, won't you do this for me son,
If you can?

Boy, don't you worry... you'll find yourself.
Follow your heart, lord, and nothing else.
And you can do this, oh baby, if you try.
All that I want for you my son,
Is to be satisfied

(Chorus)
And be a simple kind of man.
Oh, be something you love and understand.
Baby be a simple, be a simple man.
Oh, won't you do this for me son,
If you can?

Baby be a simple, be a simple man.
Oh, be something child, you love and understand.
Baby be a simple, be a simple man.
Oh, won't you do this for me son,
If you can? 


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, octombrie 27, 2009
Pas cu pas... peste o duna... peste un val... pe un drum. Merg incet. Ma plimb... in zi de primavara... in seara de toamna... intr-o noapte cu luna plina. Nu am unde sa fug. Pasesc... undeva departe... undeva aproape... intr-un loc verde si albastru. Trec pe langa tine. Trec... si ma vezi... si nu ma vezi... inca un om pe un trotuar. Sontic, sontic prin lumea asta. Respir... putin aer proaspat... putina liniste... putin din putinul pe care-l am. Ascult o melodie. Se repeta... in mine... in minte... in fiinta mea. Ma indrept intr-o directie necunoscuta. Trecand... printr-un parc... printr-un magazin... printr-un oras mic si necunoscut. Sunt liber in miscarea mea. Ma uit... la un geam... la un om... la luminile semaforului din intersectie. Pasii mei urmeaza linii deja trasate. Luminate... de un soare prietenos... de o luna misteriosa... de luminile orasului construit in jurul meu. Si uite asa ma plimb... pasind incetisor prin lumea asta. Si ma simt bine, eu si pasii mei.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, octombrie 26, 2009
Vantul batea usor. Pe deasupra lumii, peste parul lui ciufulit de propriile-i maini. Cerul era de un albastru linistitor. Se uita la nori si cuvantul "pufosi" il asocie cu o frantura de femeie. Statea, doar statea. Astepta cu rabdare, pentru ca stia ca unele lucruri cer timp.

Oare cat trecuse? Ore, luni, ani? Nu conta. Trebuia sa astepte. Sa aiba rabdare. La ce bun sa te grabesti? Statea cat e nevoie.

La inceput il duruse si nu avu rabdare. De ce ia atata timp? Si cu orice sfortare isi inrautatea situatia. Crezuse ca va pierde timp. Dar descoperise ca se va castiga pe sine. Si asa pierduse mult pana acum. Nu va pierde nimic in plus daca va avea rabdare si va astepta ca toate sa vina la timpul lor.

Se uita peste orasul de sub el. Era cufundat in liniste. Linistea diminetii. Pana la el nu mai ajungea nimic. Era o clipa placuta. Parca totul se oprise in loc. El se oprise in loc. Gandurile-i, oricat de incarcate, erau usoare, fara asprimea caracteristica.

Zambi incet, multumit. Ochii facura mici cute de bucurie. Pasi incet peste piatra cenusie aranjata frumos in patratele. Fiecare pas pe cate un patrat. El si lumea lui. El in lumea lui. Intelegea ceva dar nu stia exact ce. Un secret poate? Un adevar numai pentru el? Ceva linistitor, de undeva de departe. Nu vedea imaginea in intregime, asa cum era ea asezata peste lume, dar, nu stiu, simtea... simtea ca intelege ceva.

Va astepta. Nu mai are ce pierde. Va astepta ore, luni, ani. Si intre timp va incerca sa creeze ceva. Cu rabdare. Fiecare pe rand. Nu va fi usor. Dar va astepta... pentru ca unele lucruri cer timp.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, octombrie 24, 2009
Ce este viata asta pe care o duc? Viata sociala praf, mancat anapoda, izolare, anxietate, frica, teama, tristete, dorinta de a avea altceva, ceva ce simt ca imi lipseste.

Azi mi-a batut inima repede. Anxietate, stress, lipsa de calciu...? Am luat un Extraveral. Acum sunt linistit. A disparut anxietatea. Senzatie de deja-vu stand la televizor, aplecat in fata cu mainile/coatele pe genunchi. Ca-n iernile trecute. Ciudat e de cum vine toamna, cad usor, ma strang, imi creste anxietatea, starea asta aiurea, poate de la frig, de la lipsa soarelui (Vit D -> Ca ?), poate atmosfera asta cenusie. Vara ma simt mult mai bine. Devin superstitios poate? Cred ca toamna pana primavara devreme e o perioda mai grea? Ma gandesc daca sa incep din nou tratamentul cu alprazolam. Sa imi tin in frau anxietatea pana la primavara. Oare am devenit meteo dependent ?

Imi pare rau , ma justific eu stramb, ca nu scriu optimist cum fac altii. Nu pot sa zambesc stramb incercand sa ma prefac ca nu e asa. Dar promit ca ma lupt. Nu ma las batut. Am facut-o pana acum, o fac si de acum in colo. Asa sontic, sontic, incet ca un melc, am rabdare, trebuie. Stiu ca numai de mine depinde. E lupta mea, proprie, cu mine.

Acum ma simt bine. Inima imi bate incet, sunt linistit. Dar sunt trist. Ce viata e asta pe care-o duc? Imi doresc ceva mai mult de atat. M-a intrebat cineva mai demult pe net ce imi doresc de la viata? I-am zis fericire. A tras concluzia ca am viata anosta. Poate, dar n-a inteles. N-a inteles ca nu imi doresc sa traiesc in nefericire.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, octombrie 23, 2009
                                                       Masochism
                Nemultumire
                                                                                                               Durere
                                                 Ratare
                                                                                             Izolare
           Singuratate
                                                                                                                               Pesimism
                                     Framantare
                                                                                           Nefericire
                                                 Ingrijorare
                                                                                                            Comoditate
                           Agitare
                                                                                       Nesiguranta
   Suparare
                                              Anxietate
                                                                                                                        Depresie
                                                                     Neincredere
                        Sensibilitate
                                                                                                    Neechilibrare
       Tristete
                                                                          Dezamagire
                                                                                                                              Ezitare
                                Amanare
                                                                                                    Frica
                                                           Inadaptare


|
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, octombrie 19, 2009
Marti, adica maine, incepe un nou serial pe AXN, care mi-a placut f mult, eu vazandu-l mai demult pe ProCinema (am pierdut exact ultimile episoade :( . Este vorba despre o adolescenta (Joan) care ajunge sa comunice cu Dumnezeu (care ia diferite infatisari prin serial) si devine un fel de apostol, fiindu-i incredintate diferite misiuni ptr a le indeplini si a ajuta oameni.

Acum ce-mi place place la serial e relatia ei cu Dumnezeu, o relatie de prietenie, credinta, incredere/neincredere, nestiinta si neputinta, de bucurii si tristeti. E o relatie umana, in care fiecare depinde de celalalt si ea e prinsa in jocul acesta in care caile Domnului sunt chiar nebanuite (primeste misiuni care aparent nu duc nicaieri sau din contra par sa faca rau), cand credinta ei e zguduita sau intarita dupa caz sau traire. Mi-a placut ptr ca ea este aleasa si ai crede ca ,gata, a devenit brusc inteleapta si dreapta ca un sfant, pe cand ea este nesigura, neincrezatoare si vulnerabila. Ptr ca dintre toti oamenii El o alege pe ea, un average Joe (Jane in cazul asta :p), un anonim in multime. E drumul ei prin lumea asta, prin destinul ei.

Si desigur titlul face referire si legatura cu Joan of Arc (Ioana D'Arc), femeie-soldat, mesager a lui Dumnezeu si dupa unii aparent nebuna :) (intrebarea asta si-o pune si Joan a noastra)

Pacat ca serialul are numai 2 sezoane. Ce-i si cu audientele astea...

Deci daca aveti timp si vreti sa vedeti ce-i cu el, eu il recomand si il puteti viziona pe AXN de marti pana vineri de la 17:00.  Info despre serial pe imdb si wiki 




PS: si ptr ca suntem la acest subiect va las cu un articol care mi-a placut foarte mult, in care o (alta) cireasa isi arata gratitudinea fata de Dumnezeu si ne prezinta o frantura din discutiile cu El

PS 2: puteti vedea episoadele si pe Youtube daca vreti sa va faceti o impresie

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, octombrie 18, 2009

Curs special pentru barbati
Obiectivul pedagogic al cursului de formare este de a le permite barbatilor sa-si dezvolte acea parte a creierului a carei existenta o ignorau
Program : 4 module - dintre care unul obligatoriu 

Modulul 1 : ( curs obligatoriu)
1.   Sa invat sa traiesc fara mama mea (2000 ore)
2.   Sotia mea nu este mama mea  (350 ore)
3.   Sa inteleg ca fotbalul nu este altceva decat un sport
Modulul 2 : Viata in doi
1.   Sa am copii fara sa devin gelos pe ei  (50 ore)
2.   Sa nu zic prostii atunci cand nevasta isi primeste prietenele  (500 ore)
3.   Sa depasesc sindromul controlului telecomenzii  (550 ore)
4.   Sa inteleg ca pantalonii nu se duc niciodata singuri pana la dulap  (800 ore)
5.   Cum sa ajung pana la cosul cu rufe murdare fara sa ma ratacesc  (500 ore)
6.   Cum sa supravietuiesc unei raceli fara sa agonizez
Modulul 3 : Timpul liber
1.   Sa calc in doua etape o camasa in mai putin de 2 ore  ( exercitiu practic )
Modulul 4 : Curs de bucatarie
1.  nivelul 1  ( incepatori )   Electrocasnicele : ON = deschis,  OFF = inchis
2.  nivelul 2  ( avansati )     Prima mea supa instant fara sa ard cratita
                                            Exercitiu practic : fierbe apa inainte de a adauga pastele 
CURS INTENSIV
Din ratiuni de dificultate si intindere a temelor, cursurile vor avea maxim 8 inscrisi.
Tema 1  Calcatul-acest proces misterios; de la masina de spalat, pana la dulapul de haine
Tema 2  Riscurile umplerii tavii pentru cuburi de gheata ( demonstratie sustinuta de diapozitive )
Tema 3  Tu si electricitatea ; Avantajele economice in urma angajarii personalului calificat pentru reparatii ( chiar si cele elementare )
Tema 4  Ultima descoperire stiintifica : A gati si a duce gunoiul nu provoaca impotenta si nici tetraplagie  ( practica laborator )
Tema 5  De ce nu este un delict sa-i oferi flori, chiar daca te-ai casatorit cu ea.
Tema 6  Sulul de hartie igienica. Hartia igienica nu creste langa wc.
               Expozitii cu tema "Generatia spontana".
Tema 7  Cum sa coboram capacul de la wc pas cu pas  ( teleconferinta cu Univ. Harvard )
Tema 8  Barbatii la volan. Daca se ratacesc, pot cere informatii fara riscul de a parea impotenti ? (Marturisiri)
Tema 9   Masina de spalat - acest mare mister din casa.
Tema 10 Diferente fundamentale - cosul pentru rufe si podeaua (exercitii in laboratoarele cu  terapie muzicala)
Tema 11 Barbatul in scaunul pasagerului > Este posibil sa nu vorbeasca sau sa nu se agite in timp ce ea parcheaza ? 
Tema 12  Ceasca de la micul dejun nu leviteaza singura pana la chiuveta.

 

Curs special pentru femei
Obiectivul pedagogic al cursului este dezvoltarea functiunilor creierului la femeia moderna.
Durata:  Brunete - 1,5 luni / modul ;  Roscate - 3 luni / modul ;  Blonde - 6 luni / modul
                                                
Modulul 1 
1.   Acceptarea soartei : m-am nascut femeie
2.   Cunoasterea locului de desfasurare a vietii : bucataria
3.   Cum pastrez ordinea in poseta ?  ( sub control strict )
4.   Cum fac cumparaturi in mai putin de 4 ore - notiuni elementare
5.   Pastrarea limitelor : Cum ma machiez corect
6.   Curs de programare I  ( toate categoriile ) : Folosirea cuptorului cu microunde
7.   Curs de programare II  ( numai brunetele si roscatele ) : Videorecorderul
Modulul 2
1.   Ecuatia cu o necunoscuta. Autoturismul.
2.   Exercitii de dinamica grupului. Ce trebuie sa fac cand stau in masina.
3.  Partea 1 - Diferenta intre carosabil si trotuar
4.  Frana si acceleratia - provocare sau necesitate ?
5.  Cutia de viteze.. Descriere completa.  ( pentru blonde, numai cutia automata )
6.  Notiuni elementare de fízica. Corpuri in miscare.
7.  Adevaruri optice : Culorile semaforului
8.  Curs special : Parcarea in garaj
9.  Ecuatia cu mai multe necunoscute. Cutia cu scule
10.  Curs de supravietuire I : Unde se afla lumina de avarie
11.  Curs de supravietuire II : Schimbarea unui cauciuc
12.  Curs de supravietuire III : Schimbarea mai multor cauciucuri.(Da, este posibil!)
13.  Curs de supravietuire V : Verificarea cu succes a nivelului uleiului si al apei 
Modulul 3
1.  Notiuni elementare : Nicio cucerire a tehnicii moderne nu ma va putea ridica la nivelul  barbatului.
2.   Vocabular I : Definitia cuvantului "DA". Corectarea exercitiului "Esti gata ?"
3.   Vocabular II : Definita notiunii " 5 minute"
4.   Sociologie : Fotbalul nu este un sport ci o religie.
5.   Drept cetatenesc I : Numai barbatii discuta despre fotbal.
6.   Drept cetatenesc II : Femeile nu se amesteca in aceste discutii.
7.   Psihologie ( nivel elementar ) : Cum evit intrebarile inutile - de exemplu " Ma iubesti?", "Sunt frumoasa?", "Am ceva special?"
8.   Adevaruri zilnice I : Si femeile ragaie. ( exercitii de grup )
9.   Adevaruri zilnice II : Mustata - o problema ?  Comunicari stiintifice pe tema " Lama, ceara sau penseta ?"
10.   Comportamentul la cumparaturi . Cardul Visa - Definirea notiunii "Limita de suma"
11.   Comportamentul la cumparaturi. Dezbaterea temei " Si eu pot cara naveta de bere"
12.   Logica ( nivel mediu). De ce mama ta nu e binevenita la noi ?  (1000 studii de caz)
Modulul 4
1.   Telefonul. Cand trebuie sa inchid ? Exercitii de grup - 4 femei / telefon (nu uitati sacul de dormit !)
2.   Machiajul. Metamorfoza femeii
3.   Terapie TV I : Si fara telenovele se poate trai !
4.   Terapia  TV II : Filmele de dragoste sunt pura fictiune si nu realitate
5.  Oglinda - martor obiectiv.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, octombrie 18, 2009
As fi vrut sa va spun visul de azi-noapte dar e asa de sumbru ca nici nu imi vine sa il pun in cuvinte. Ptr ca are o oarecare legatura cu realitatea si cu gandurile mele. Cu cat ma gandesc la el cu atat ma sperie.

Dar sa trecem peste, va spun ca din cand in cand (si azi-noapte) am vise cu fosti colegi de liceu sau de facultate si/sau colegi noi (chiar si oameni cunoscuti/vedete) ori printr-o clasa de liceu, ori printr-o sala de curs. Stam la taclare in general si eu par altfel decat am fost atunci.

Dar ce cauta Laura Andresan in visul meu, jucand teatru in fata mea? :)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, octombrie 17, 2009
Din nou am gasit o melodie uitandu-ma la serialul FlashForward. Melodia e cam greu de gasit pe net dar am avut noroc cu un link ce a dus la acesta melodie, de unde am tras-o aici si care are si optiunea de download. Mie imi place, sper sa va placa si voua. 



Oh look what you've done to me
I'm in pieces around your feet
And no, don't take back what you said
Just learn to leave it where we left it there



That is why you look so
That is why you look so
That is why you look so mine tonight



She, She's on an aeroplane

While I, I just learned how to stay

You can see it in her eyes

You can see it in her eyes she just came
And yeah it's all very well
It's all very well but is it love



That is why you look so
That is why you look so
That is why you look so mine tonight



Oh look what you've done to me


PS: daca vrei sa ascultati tot albumul (eu nu l-am ascultat pana acum) dati click aici

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, octombrie 17, 2009
Burn me deep. Torch my soul. In the hot summer of my despair, cry for me in burning tears. Sparks of desillusion.

Look up at the flaming sun. You, blind Io, you stared too much, too deep in it's soul. And now you are empty of sight. And you cry with fiery tears. You, broken soul of the light. Why? Why have you looked at it? And you don't remember the images you once dreamed.

Out of sight.

Third degree burn on your mind. Miserable sadness. River of thought in red flaming streams. Please close your eyes. Your beautifull blue eyes. Dream of things you'll never see. Never... ever. But don't cry anymore. The flame is gone and a warm feeling is upon you. Please smile cause you live, the life of a human beeing, the life of a dreamer.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, octombrie 16, 2009
De cand ma stiu ma bantuie ganduri pesimiste, mici scenarii triste despre un ipotetic viitor al meu. De asta zic ca gandesc prea mult, creand situatii cu o turnura proasta ptr mine a unor lucruri care nici macar nu s-au intamplat. Si culmea e ca, e ca un fel de viciu, nu ma pot detasa de ele, imi apar in minte ici si colo, si cand incerc sa nu ma mai gandesc, mintea imi revine incet incet la scenariile alea.

Si stiu ca nu e bine. E ciudat nu am vicii gen tigari sau alcool, dar am aceste pseudovicii de care nu ma pot lasa cu una cu doua. Parca mi s-au impregnat in minte (acum sa nu credeti ca fac asta non-stop, ci am unele momente cand nu am mintea ocupata sau sunt afectat de ceva). Si de fiecare data cand apar, incerc sa le indepartez, sa le las sa treaca pe langa mine ca un suvoi de idei ce nu se opresc in fata ta ci curg pe langa tine (ideal e sa nu te opui lor caci tendinta e sa le pastrezi si sa te gandesti si mai mult la ele). Dar nu tot timpul sunt pe faza, caci nu tot timpul realizez ca nu-mi face bine (sunt oarecum absorbit de ele). Si unul din lucrurile care ma conving, care ma fac ("sperie") sa le indepartez este ideea ca daca te gandesti prea mult la un lucru negativ poti sa ai surpriza sa ti se intample. Au si oamenii pozitivi/optimisti dreptatea lor.

PS: am mai scris ceva asemanator cand m-am referit la moralul meu (Up!)

ta hand om dig cititorule 

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, octombrie 15, 2009
Ciudati mai suntem noi oamenii. Traim impreuna despartiti unii de altii prin izolare... a gandului , a vorbei, a faptei. Suntem ca niste fire izolate, stam impreuna in manunchiuri dar nu avem nici o treaba unii cu altii, mergem tot inainte catre o priza, unii langa altii dar separati in acelasi timp. Cum am mai zis si in alt post suntem ca niste insulite raspandite pe Marele Ocean. Daca ati vazut filmul Crash, cred ca stiti ideea asta: ne ciocnim unii de altii, poate ne influentam vietile in micutele secunde de atingere, dar apoi mergem mai departe in drumul nostru pe trotuar.

Dar vad nevoia asta mare de comunicare (internet anyone?), disperarea asta pentru iubire,  nevoia asta de exprimare (bloguri?). In epoca comunicatiilor.

Cred ca suntem proprii nostri dusmani la o adica (nu stiu daca e exprimare corecta, dar suna bine in capul meu).

ta hand om dig cititorule 

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, octombrie 14, 2009
Ma uitam aseara la un film pe ProCinema in care un tip cam nesimtit de felul sau este omorat de trei foste prietene, ajunge in Rai unde e dat afara de acolo ptr nesimitirea lui de pa Pamant si i se spune ca va reveni daca va face o femeie sa-l placa. Dar ca sa fie mai interesanta provocarea ( si sa se invete minte ) se intoarce pe Pamant in corpul unei femei. Continuarea o banuiti.

Am scris randul de mai sus ptr ca uitandu-ma la film m-am gandit ca ar fi interesant ca o perioada (lunga sau scurta ar fi in functie de noi) in viata noastra sa vedem cum e sa fii celalalt sex (la propriu, ca unii nici sa se puna in locul altcuiva nu pot). Cred ca ne-ar face mai intelegatori, mai deschisi la minte, am avea mai mult bun simt, am aprecia mai mult, si multe, multe altele. Daca ar fi sa o spun subiectiv as zice ca barbatii ar avea nevoie de mai multe ore de "practica" de felul asta :)

Daca nu stiti, eu cred in reincarnare, care nu tine cont de sex, statut, etnie etc. Asa ca in multele vieti pe acest Pamant ati avut ocazia sa fiti multe lucruri si la un nivel spiritual sa invatati multe. Deci exista o sansa astronomic de mare :P ca ceea ce judecati in viata asta sa fi fost voi in alta viata (iar de nu, sigur veti fi ca sa invatati sa nu judecati :) )

ta hand om dig cititorule   

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, octombrie 13, 2009
Va las cu o melodie care-mi place. Are varsta mea :)


Don Henley - The Boys of Summer

Nobody on the road
nobody on the beach
I feel it in the air
the summer's out of reach
Empty lake, empty streets,
the sun goes down alone
I'm drivin' by your house
Though I know you're not home

But I can see you
Your brown skin shinin' in the sun
You got your hair combed back and your
sunglasses on, baby
And I can tell you my love for you will still be strong
after the boys of summer have gone

I never will forget those nights
I wonder if it was a dream
Remember how you made me crazy?
Remember how I made you scream?
Now I don't understand
what's happened to our love,
But babe I'm gonna get you back
I'm gonna show you what I'm made of

I can see you
Your brown skin shinin' in the sun
I see you walkin' real slow and you're
smilin' at everyone
I can tell you my love for you will still be strong
after the boys of summer have gone

Out on the road today
I saw a deadhead sticker on a Cadillac
A little voice inside my head said,
"Don't look back. You can never look back."
I thought I knew what love was,
what did I know?
Those days are gone forever
I should just let them go but

I can see you
Your brown skin shinin' in the sun
You got that top pulled down and that
radio on baby
And I can tell you my love for you will still be strong
after the boys of summer have gone

I can see you
Your brown skin shinin' in the sun
You got that hair slicked back and those
wayfarers on, baby
I can tell you my love for you will still be strong
after the boys of summer have gone


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, octombrie 11, 2009
Ratingul cu stele ramane, cu trei voturi ptr "E bun si arata bine" si un vot "E bun dar nu arata bine". Am mai adaugat un spatiu intre ultima prop si stele ptr ca parea inghesuit si, zic eu, acum arata mai bine. Din pacate cum nu stiu sa editez sablonul acolo unde trebuie lasat spatiul, asa ca scriu "br/" (cu < si >) la fiecare post in parte ca sa creez acel spatiu.

Va multumesc ptr voturi :)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, octombrie 11, 2009
3 luni de cand scriu. Timpul trece. Iata statisticile in perioada 05 septembrie - 04 octombrie:

- am fost vizitat de 226 de ori avand 124 vizitatori, cu 321 vizionari de pagina (1.42 pagini per vizita)
- timpul mediu pe site a fost de 55 secunde
- cele mai multe vizite in Romania le-am avut din Bucuresti (107), apoi Constanta (18), Cluj-Napoca (14), Iasi (9), Sibiu (7) ...
- orase din afara tarii: Barueri (12) din Brazilia, Sevres (5), Paris (4), Cannes (3), Coventry (2), Londra, Zurich, Teheran si Barcelona
- primele 5 pagini vizitate: Main page (207), In my desire, I dream (8), Shutt off (6), The fall (6) si Post it #12 (6)
- din 226 de vizitari: 123 au fost de la vizitatori care s-au intors iar 103 de la vizitatori noi (incluzand si prima vizita a celor care s-au intors)
- 6 vizitari directe (adica s-a scris adresa in browser sau de la bookmark)
- am avut 9 cautari (11 vizite) pe google, ce au adus aici:
  • john constantine (3 vizite)
  • constantie vampiri
  • cum ies sufletele din corp filmulet
  • insemne actibilde
  • john constantine hand sign
  • melodia de la finalul filmului constantine
  • monitorul oficial 581partea I
  • ratele si vanatorul
  • www.ps2.ro moartea lui nicu constantin
PS: Datele sunt luate de pe Google Analytics

ta hand om dig cititorule

|
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, octombrie 11, 2009
Lumea asta e plina de destine. De bucatele de viata. Mai triste sau mai vesele, in cautare de ceva sau fugind de ceva, pierdute printre lacrimi sau regasite printre zambete. Cand ma gandesc la ele ma vad asa de mic, o virgula insufletita de viata pe marea foaie a Universului.

Suflete stinse de demult, suflete ce vor veni, ce cautati voi aici? Unde sunteti voi?

Suntem asa de multi, ca ne busim unii de altii, si uitam cine e langa noi. Strainul ce trece prin viata asa ca si tine. Care isi cauta si el locul. Suflete cu nasul in carte, intr-o biblioteca cu alti cititori cufundati in lectura. Vedeti urmele de pe fata vecinului? Cum au trecut anii sau cum vor veni?

E usor sa nu ne gandim, e greu sa ne gandim, nu stiu care e mai buna. Ne uitam la stiri si ne uitam la povesti ca la niste filme, total impersonal. Credem ca drama noastra e cea mai mare, ptr ca numai pe ea o mai avem. Incercam sa nu suferim si suferim odata cu aceasta decizie. Incercam sa fim mai mult decat oameni, cand de fapt noi ar trebui sa fim oameni.

Ptr ce am venit aici? Sa fim perfecti si reci? Sa suferim in imperfectiunea noastra?

Ma uit la oamenii tristi. La cei rupti in doua. Suferinta cea reala se pare ca se face in tacere. Ptr ca numai sufletul stie ce e in el. Nu stiu daca asa e bine. Cu toti incercam sa ne regasim in acesta lume. Unii mai mult, altii mai putin. Dar cei care incearca asa de mult sunt cei care aluneca printre crapaturi, cei care pierd lupta cu ei insisi. Ptr ca viata noastra e privirea noastra care se intalneste cu privirea din oglinda, e lupta cu reflexia de dincolo.

"Daca vrei sa schimbi lumea, mai intai schimba-te pe tine, uita-te in interior, si dupa ce te-ai impacat cu tine apoi poti sa te uiti spre lume, poate o vei schimba si pe ea" imi zice o voce din capul meu. Dar nu sunt un intelept. Nu sunt aici ptr a da sfaturi. Nu sunt in masura.

Ascult chitara si incerc sa imi dau seama. Versuri triste spuse de cineva de demult. Ascult glasul si ma gandesc. Ma gandesc la urme lasate, oameni si destine.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, octombrie 10, 2009
Tipul ce canta a murit la 26 se ani (prin supradoza de antidepresive), el suferind de depresie si insomnie. N-a avut succes comercial (sau acces la un numar mare de ascultatori) in viata, acesta facandu-se in ultimii 30 de ani. Am ascultat melodia in episodul 2 din serialul FlashForward.. A fost creata prin '70-'71. Cateodata cand ascult o melodie mi-o imaginez ca un instantaneu al momentului cand artistul statea in studio si canta, o frantura de viata, o respiratie a universului. Parca ai fi acolo cu el. Aceasta este una din acele melodii.


Nick Drake - Place to be

When I was young, younger than before
I never saw the truth hanging from the door
And now I'm older see it face to face
And now I'm older gotta get up clean the place.

And I was green, greener than a hill
Where flowers grew and the sun shone still
Now I'm darker than the deepest sea
Just hand me down, give me a place to be.

And I was strong, strong in the sun
I thought I'd see when day is done
Now I'm weaker than the palest blue
Oh, so weak in this need for you.


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, octombrie 06, 2009
De ce ajungem sa ne gandim la altcineva? De ce tinem la aceea persoana? De ce ne intereseza si ne pasa parerea ei despre noi? De ce ne facem ganduri ca poate ne place?

De ce ma gandesc la ea in unele nopti?

Ptr ca ma gandesc la ea cateodata. Si o plac. Poate mai mult decat cred.

Mi-am zis ca ea e departe, ca are viata ei , ca viata mea e undeva suspendata in aer, pierduta printre franturile carora le zic viata. M-am detasat. Mi-am spus sa las lucrurile sa mearga de la sine, unde vor dori ele, iar daca o voi intalni vreodata sa decid atunci, poate atunci voi sti.

De cele mai multe ori imi plac discutiile cu ea ( la ea, daca ar fi sa scriu mai exact :) ). E amuzanta, placuta, isteata, cu bun-simt, interesanta. Ma face sa rad si chiar sa chicotesc :)

Iar ultima discutia mi-a reaprins din nou mintea. La inceput o mica luminita, o sclipire in aer, care apoi a prins contur si a inceput sa creasca. Oare...oare ma place mai mult? Nah, imi zic, te inseli, te pacalesti, poate se gandea la altceva, la altcineva. Nu-ti face iluzii. Nu spera si nu crede prostii. Poate nici nu va potriviti. Poate totul e in mintea ta. Nu intrece masura, J. Dar totusi, zi-mi atunci, de ce ma gandesc la ea in unele nopti?

PS: Imi dau seama ca sunt totusi un om. Ca aceste ganduri izvorasc probabil din nevoia de a fi cu cineva.

PS 2: Am oprit comentariile. Dupa cum ati mai vazut si la alte posturi. Unele posturi sunt mai sensibile ptr mine si nu ma simt in stare sa las comentarii la ele.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, octombrie 05, 2009
Ceea ce zic acum nu are o conotatie sexuala (de genul "ce ti-as trage-o"), nici acum cand scriu, si nici atunci nu avea cand ma uitam la ele.

In vacanta asta am vazut 2 fete in ipostaze diferite, dar a caror imagine mi s-a parut sexy si interesanta.

Prima era o pustoaica (de liceu sa nu se inteleaga gresit) ce se dadea in leagan. Avea niste pantaloni scurti (albastri cred) si un tricou alb. Si cum o vedeam eu asa din profil, imi placea cum se dadea intr-o liniste aparenta (leaganul nu parea ca face zgomot) inaltandu-se din ce in ce mai sus si prinzand viteza. Mi-a placut cum parul ei lung cu putin peste umeri, se misca ba in spate, ba in fata, cand pendula dinainte-inapoi in miscarea leaganului. Se tinea cu ambele maini de lanturile laterale si se apleca in fata cand inainta si se dadea pe spate atunci cand ajungea in spate. Parca zbura, caci parea usoara in leaganul ala. Se uita in fata la cei doi colegi de-ai ei (un el si o ea). Eu stateam relaxat in camera mea uitandu-ma pe geam la ea in timp ce rontaiam niste biscuiti, avand un mic zambet pe fata. S-a dat ceva timp in leagan. Dupa un timp m-am ridicat de pe pat (nu mai stiu unde m-am dus sau ce am facut) zicandu-mi ca nu are rost sa exagerez prea mult cu uitatul. Cand m-am intors, dupa un timp, nu mai era acolo. Poate ma vazuse, poate nu :)

A doua parea mai mare (poate de varsta mea). Si am vazut-o cand eram la o manastire. Ma duceam in sus, pe langa biserica, la mormantul lui Arsenie Boca. Cand m-am uitat in urma am vazut o fata imbracata in rochie galbena de colo pana colo, larga (gen hippie zic eu, dar cu gust), cu ochelari de soare maricei la ochi si o sticla de apa in mana. Mi s-a parut frumos imbracata, originala si extrem de sexy. I-am zis maica-mi ceva de genul "Uite o fata frumos imbracata si sexy", semnificand "asa-mi place". M-am intors ptr ca m-a vazut holbandu-ma la ea (nu imi place sa fiu nesimtit) si am mers inainte cu multimea. N-am mai vazut-o. Mi-ar fi placut :)

ta hand om dig cititorule 

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, octombrie 05, 2009
Cred ca a fost melodia mea zilele astea.


Norah Jones - Come away with me

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, octombrie 05, 2009
Azi in vis (dormind de la 6 de dimineata la 3 dupa-amiaza pe canapeaua din fata calculatorului) mi-a explodat un tub mare de spray in fata. Asta n-ar fi fost nimic daca casa situata langa tubul in flacari n-ar fi fost imbibata in benzina. Asa ca m-am aflat fata in fata cu o bila de foc ce m-a inconjurat, cu schije si bucati de geam zburandu-mi pe langa. Ciudat in afara de o durere in bratul drept n-am patit nimic. Ce ti-e si cu visele astea. Ca-n filme :)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, octombrie 04, 2009
Cand te crispezi, te strambi, devi incrancenat si judeci vazand/auzind/citind ceva ce e opus, in dezacord, in afara fata de ce crezi despre oameni, lume si altele, adu-ti aminte ca in lumea asta exista diversitate, idei diferite, altfel de oameni decat tine. Nu conteaza daca iti place sau nu (nici nu tb sa-ti placa), chestiile astea exista, sunt acolo in lume si au si ele logica lor. Nu mai despica firul in patru, relax, lasa sa vina si invata. Nu trebuie ca totul sa se potriveasca la perfectie intr-o logica suprema. Eu ii zic acestei calitati a lumii diversitate  (de oameni, de idei, de perceptie, de viziuni etc). Iar diversitatea e buna fie ca iti place sau nu.

Si pe lumea asta daca crezi ca esti singur in gandire, in placeri sau preocupari, think again. Multi, putini, vor fi oameni care se aseamana cu tine chiar si numai intr-o singura chestie. E un gand care te poate ajuta zic eu.

Asta imi zic atunci cand iau totul prea in serios. Nu reusesc tot timpul asta dar cand o fac ma elibereaza de un stress inutil care poate aparea si ma arunca intr-o liniste a mintii. Eu stiu cine sunt (descoperind zi de zi ce mi se potriveste), deci ce atata stress, nu?

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, octombrie 04, 2009
Acum citesc Alexandr Soljenitin "Pavilionul Cancerosilor" (sunt la pag 115) si imi plac aceste fragmente din carte (imi place autorul in sine eu citind inainte Arhipelagul Gulag) si le-am trecut aici din acest motiv. E un articol lung asa ca aveti rabdare. Multam. 


"Să fi fost durerea pe care‑o simţea clar în propriul ei stomac? În unele zile n‑o simţea deloc, în altele mai slab, astăzi însă — mai tare. Dacă n‑ar fi fost oncolog, n‑ar fi dat importanţă acestei dureri sau, din contră, s‑ar fi dus fără teamă la control. Dar cunoştea prea bine acest firicel pentru a se hotărî să desfacă prima buclă a ghemului: să le spui celor de‑acasă, să le spui colegilor. În afară de asta, miza şi ea pe‑acel "da' dacă" al ruşilor, adică pe speranţa că n‑o fi totuşi nimic serios sau, mai ştii, poate s‑o drege de la sine, sau nu‑i decât o senzaţie nevralgică?" (tineti minte acest fragment ptr ca are legatura ptr mine cu ce e mai jos si arata posibila ironie in destinul doctoritei)


"Ideea era că tratamentele radiologice, efectuate cu bine, cu succes sau de‑a dreptul strălucit, cu zece, cu cincisprezece ani în urmă, prin adminis­tra­rea unor doze mari de raze, generau acum, în locurile iradiate, distrugeri şi malformaţii surprinzătoare.

Nu putea fi vorba de regrete sau, în orice caz, existau, oarecum, justifi­cări, în situaţiile când iradierile se făcuseră din pricina unor tumori malig­ne. Pentru asemenea cazuri nu se descoperise nici până astăzi altă soluţie ştiinţifică: bolnavul era salvat de moarte sigură prin singura metodă cunos­cută şi numai prin administrarea unor doze mari, fiindcă dozele mici nu e­rau de nici un folos. Iar dacă venea acum cu nişte sechele, cu un handicap, bolnavul trebuia să înţeleagă că plătea astfel pentru anii deja trăiţi, adău­gaţi vieţii lui, plus pentru cei pe care urma să‑i mai trăiască.

Însă atunci, cu zece, cu cincisprezece ani în urmă, când nu exista nici termenul, de "boală radiologică", iradierea cu raze Roentgen părea o metodă atât de directă, de sigură şi absolută, o cucerire atât de superbă a tehnicii medicale contemporane, încât refuzul de o aplica şi de a căuta alte căi, pa­ra­lele sau ocolite era considerat semn al unei gândiri primitive, aproape sa­botaj al tratamentului oamenilor muncii. Nu se temeau decât de reacţiile timpurii şi acute ale ţesuturilor şi oaselor, pe care însă învăţaseră, încă de pe atunci, să le evite. Şi — iradiau! Iradiau, plini de râvnă! Chiar şi tumorile benigne. Chiar şi la copiii mici.

Iar acum aceşti copii, deveniţi maturi, băieţi şi fete, câteodată femei măritate, veneau cu malformaţii iremediabile în locurile iradiate cu atâta dezinvoltură.

Toamna trecută, venise — nu aici, nu la pavilionul oncologic, ci la chi­rurgie, însă Liudmila Afanasievna îl recunoscuse şi obţinuse dreptul de a‑l consulta — un băieţel de cincisprezece ani, la care mâna şi piciorul de pe o parte rămâneau în urmă cu creşterea faţă de perechile lor, şi acelaşi lucru se întâmpla şi cu oasele craniului, din care pricină era deformat, de sus pâ­nă jos, sub formă de arc, ca o caricatură. Şi, căutând în arhive, Liudmite Afanasievna descoperi că e una şi aceeaşi persoană cu băieţelul de doi ani jumate, pe care mama îl adusese la clinica lor, cu leziuni osoase multiple, a căror provenienţă nimeni nu reuşise s‑o descopere, dar, oricum, de cu totul altă natură decât tumorile, şi cu o profundă dereglare a metabolismului. Pe atunci, chirurgii îl trimiseseră la Donţova — aşa, la nimereală, dacă se în­tâmpla să‑l ajute Roentgenul? Iar Donţova îşi asumase tratamentul, iar Roentgenul ajutase! Şi, încă, ce bine, mama plângea de bucurie, spunea că n‑o va uita niciodată pe cea care‑i salvase copilul.

Acum, venise singur — mama lui nu mai era în viaţă şi nimeni nu‑l mai putea ajuta, nimeni nu putea retrage din oasele lui iradierea de odini­oară.

Iar recent de tot, la sfârşitul lui ianuarie, a venit o mamă tânără, care se plângea că n‑are lapte. N‑a venit la ei, dar o tot plimbau de la o secţie la alta şi astfel a ajuns, până la urmă, şi la oncologie. Donţova n‑o ţinea min­te, însă, dat fiind că la clinica lor toate fişele bolnavilor erau păstrate în ar­hi­vă, s‑au dus în şopronul cu documente vechi, au scotocit pe‑acolo şi‑au găsit fişa ei din patruzeci şi unu, care‑a confirmat că, fetiţă fiind, venea la policlinică şi se culca încrezătoare sub tuburile de Roentgen — cu o tu­moa­re benignă pe care nimeni nu s‑ar fi apucat acum s‑o trateze cu Roentge­nul.

Donţovei nu‑i rămânea decât să continue fişa veche, să consemneze faptul că ţesuturile moi erau atrofiate şi că e foarte probabil să fie vorba de o modificare radiologică târzie.

Bineînţeles că nimeni nu s‑a apucat să‑i explice nici tânărului chircit, nici acestei mame vitregite, că în copilărie fuseseră trataţi în mod greşit; din punct de vedere personal, această explicaţie n‑ar fi ajutat, oricum, la nimic, iar pe plan general — ar fi stânjenit propaganda sanitară în sânul popula­ţiei. Pe Liudmila Afanasievna, însă, aceste cazuri o cutremuraseră, o um­plu­seră de sentimentul persistent al unei vinovăţii ce nu putea fi nici răs­cumpărată, nici îndreptată — şi tocmai acest loc dureros îl atinsese astăzi Kostoglotov.

Îşi încrucişă braţele pe piept şi traversă camera de la uşă la fereastră, de la fereastră la uşă, păşind în spaţiul liber dintre cele două aparate stin­se. Şi totuşi, se poate oare pune astfel problema — dacă medicul are dreptul să trateze? Dacă gândeşti astfel, dacă începi să te îndoieşti de fiecare metodă acceptată astăzi de ştiinţă şi‑ţi pui mereu problema că s‑ar putea ca ea să fie cândva, în viitor, criticată şi refuzată — dracu' ştie unde ajungi! Da­că‑i pe-aşa, au fost descrise cazuri mortale pricinuite până şi de aspiri­nă: şi‑a înghiţit omul prima aspirină din viaţa lui şi a murit!... Atunci nu s‑ar mai putea trata nimic! Atunci nu s‑ar mai putea face nici măcar binele mărunt, de zi cu zi.

Această lege are, probabil, şi un aspect general: fiecare om care face ceva generează simultan şi una, şi alta — şi binele, şi răul. Numai că unul face mai mult bine, altul — mai mult rău.

Dar, oricât încerca să se consoleze şi oricât de bine ştia că toate aceste cazuri nefericite, laolaltă cu cazurile de diagnosticare incorectă şi cu cele în care măsurile fuseseră luate prea târziu sau greşit, n‑ar constitui, probabil, nici două sutimi din toată activitatea ei, pe când cei lecuiţi de ea, cei redaţi vieţii, salvaţi, însănătoşiţi — tineri şi bătrâni, femei şi bărbaţi, păşesc prin câmpii, pe iarbă, pe asfalt, zboară prin aer, se caţără pe stâlpi, culeg bum­bac, mătură străzile, servesc din dosul tejghelelor, stau în cabinete sau în ceainării, îşi duc slujba în armată sau în marină — se numără cu miile. Nu­mai că ea era în stare să uite de toţi, de cele mai bune cazuri ale ei, de cele mai dificile victorii, dar îi va ţine minte până în mormânt pe‑acei câţiva, pu­ţinii nefericiţi, care se nimeriseră sub roţi. Aceasta era particularitatea me­moriei ei." (acest ultim fragment arata ca desi ea e prinsa in sistem si cantonata intr-o idee, totusi are intentii bune, ca se lupta ptr binele unor oameni, dar stiti ce fel de drum formeaza aceste intentii)


"Aflându‑se acolo pentru a salva viaţa, însăşi viaţa — în clinica lor, miza nu era aproape niciodată mai mică de atât — Liudmila Afanasievna era ferm convinsă că salvarea vieţii justifică orice." (imi place ac fragment care vine putin inainte de cele doua de mai sus si arata ca nu orice e permis chiar daca crezi ca faci bine)


PS: mi-am luat libertatea de a sublinia putin ptr a evidentia niste idei.

PS 2: E interesant ptr mine ca am citit primul vol din Arhipelag (deci prima carte citita de ac autor) inainte sa moara anul trecut si m-am oprit ptr ca m-am gandit ca desi imi place e prea apasator si sumbru ptr mom ala. Dupa ce a murit le-am citit pe amandoua (vol 2 si 3) una dupa alta :)

PS 3 : mi-am sters articolul anterior incercand sa-l aranjez pe asta. Asta e, nu-l mai rescriu ca ma apuca nervii si nici nu mai sunt in starea aia, asa ca nu mai are rost acum

ta hand om dig cititorule 

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, octombrie 03, 2009
Am doua tipuri de excitare. Una puternica, imediata, care vine acum si aici, instinctual-erectila si o a doua mai lenta, care se acumuleaza si se construieste, ce vine de obicei dimineata (sau cand sunt intins), cand nu dorm dar nici nu sunt treaz, care-mi lucreaza mintea si respiratia, care ma chinuie ca o pana ce trece incet peste o piele sensibila. Diferenta intre ele e ca intre un material aspru si unul fin, ca intre un film porno si unul erotic, ca intre un sarut si o penetrare.

La nivelul fanteziei se evidentiaza cel mai bine: daca la prima e mai pornografica, unde primeaza sexul (oricare) si actiunea, la a doua, fantezia e mai senzoriala, mai jucausa, cu un minim de sex sau deloc (daca luam penetrarea, copularea ca sex), unde cuvintele, sarutul, atingerea, un fel de abandon psihic (nu sexual) si tendinta de a te simti protejat sunt elemente de baza.

A doilea tip de excitare/fantezie ptr mine e ca un preludiu fara final, ca un oftat lung, o cuibarire intr-o plapuma calduroasa cand afara e frig, ca si cum ai atinge o piele fina si calda. Si desi am amandoua tipurile, cred ca mai des apare cel de-al doilea, poate ptr ca sunt genul de persoana orientata spre imaginatie si careia ii place senzatia de confort si placere cand sta cuibarit in pat  :P

Scriu ptr ca tocmai m-am ridicat de pe canapea unde motaiam excitat intr-un masochism placut gandindu-ma la dorinta si atingere. Inca o mai simt cum imi curge prin sange si nu-mi da pace.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare