Author: No One
•joi, octombrie 15, 2009
Ciudati mai suntem noi oamenii. Traim impreuna despartiti unii de altii prin izolare... a gandului , a vorbei, a faptei. Suntem ca niste fire izolate, stam impreuna in manunchiuri dar nu avem nici o treaba unii cu altii, mergem tot inainte catre o priza, unii langa altii dar separati in acelasi timp. Cum am mai zis si in alt post suntem ca niste insulite raspandite pe Marele Ocean. Daca ati vazut filmul Crash, cred ca stiti ideea asta: ne ciocnim unii de altii, poate ne influentam vietile in micutele secunde de atingere, dar apoi mergem mai departe in drumul nostru pe trotuar.

Dar vad nevoia asta mare de comunicare (internet anyone?), disperarea asta pentru iubire,  nevoia asta de exprimare (bloguri?). In epoca comunicatiilor.

Cred ca suntem proprii nostri dusmani la o adica (nu stiu daca e exprimare corecta, dar suna bine in capul meu).

ta hand om dig cititorule 

This entry was posted on joi, octombrie 15, 2009 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.