Author: No One
•vineri, octombrie 16, 2009
De cand ma stiu ma bantuie ganduri pesimiste, mici scenarii triste despre un ipotetic viitor al meu. De asta zic ca gandesc prea mult, creand situatii cu o turnura proasta ptr mine a unor lucruri care nici macar nu s-au intamplat. Si culmea e ca, e ca un fel de viciu, nu ma pot detasa de ele, imi apar in minte ici si colo, si cand incerc sa nu ma mai gandesc, mintea imi revine incet incet la scenariile alea.

Si stiu ca nu e bine. E ciudat nu am vicii gen tigari sau alcool, dar am aceste pseudovicii de care nu ma pot lasa cu una cu doua. Parca mi s-au impregnat in minte (acum sa nu credeti ca fac asta non-stop, ci am unele momente cand nu am mintea ocupata sau sunt afectat de ceva). Si de fiecare data cand apar, incerc sa le indepartez, sa le las sa treaca pe langa mine ca un suvoi de idei ce nu se opresc in fata ta ci curg pe langa tine (ideal e sa nu te opui lor caci tendinta e sa le pastrezi si sa te gandesti si mai mult la ele). Dar nu tot timpul sunt pe faza, caci nu tot timpul realizez ca nu-mi face bine (sunt oarecum absorbit de ele). Si unul din lucrurile care ma conving, care ma fac ("sperie") sa le indepartez este ideea ca daca te gandesti prea mult la un lucru negativ poti sa ai surpriza sa ti se intample. Au si oamenii pozitivi/optimisti dreptatea lor.

PS: am mai scris ceva asemanator cand m-am referit la moralul meu (Up!)

ta hand om dig cititorule 

This entry was posted on vineri, octombrie 16, 2009 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.