Author: No One
•luni, noiembrie 30, 2009
din ciclul "frumosul si fascinantul sfarc" aberez:

Nu inteleg de ce se considera acoperit un san vizibil printr-un material invizibil, un san intr-un decolteu existent numai ca notiune, un san acoperit printr-o fasie care ar putea pleca oricand la plimbare pe alaturi sau un san ce are numai sfarcul (a cata parte din san?) ascuns vederii, dar cand sfarcul, Doamne fereste! miracol si accident, iese la iveala, scoate si el capul sa(-l) vada lumea, gata!... sanul a fost descoperit, desecretizat, expus rusinos audientei si neaparat, dar neaparat sfarcul buclucas trebuie trecut sub tacere.

Ce e asa mare exercitiu de imaginatie sa desenezi un sfarc cand vezi restul sanului? E mai greu, mai degraba, sa iti dai seama cum arata sanul (in situatiile cand nu ai acces vizual direct), unde intradevar te poti lovi de un adevarat "land of choice".

Poate sfarcul e ca cireasa de pe tort, un ultim bastion de mister, si de aceea el tb ascuns elegant printre detalii (chiar si minimale).

Ceea ce e sigur e ca (a) aberez, (b) ma amuz si (c) ma gandesc la ironia asta, a sanului acoperit dar in acelasi timp incredibil de vizibil.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, noiembrie 29, 2009
din ciclul "reflexii si reflectii" zic asa: pe vremuri viata era simpla dar grea, acum viata e usoara dar complicata.

Later Edit (de asta data numai reflectii, reflexiile raman pentru oglinda): Dumnezeu mi-a dat minte, dar din pacate nu mi-a dat si instructiunile de folosire.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, noiembrie 29, 2009
Azi dimineata inainte sa adorm ma gandeam la cealalta noapte si mi-am adus aminte ca am visat-o pe Dakota Fanning si ce ciudat mi se parea/pare (si acum). Eram un fel de prieteni mai buni, si partea ciudata e ca am senzatia (aveam si in vis) ca era "something in the air" in relatia asta "imaginara". Daca avem cu 9, 10 ani mai putin (la cat are ea acum) mi s-ar fi parut normal (ptr ca e genul de pustoaica care mi-ar fi placut atunci), dar asa e doar ciudat.

Azi, pe de alta parte, am visat ca am facut sex, ca am vanat fantome impreuna cu fantome intr-un scenariu western (imaginati-va un serial "Supernatural" cam western), ca m-am plimbat pe strazi intunecate, noaptea, printr-un oras (ma plimbam pe aceleasi rute si parca incercam sa gasesc scurtaturi), ca Gigi Becali m-a dus undeva intr-un oras, cu o masina sport si bine dotata tehnologic (tin minte ca aveam in vis inima ca un purice cand gonea cu viteza printre masini pe un pod lung, vazand masina din spate-sus ca in jocurile cu masini). Poate au mai fost si altele dar am doar franturi din ele, de care nu sunt sigur.

Sper sa nu fie ciudat articolul, dar m-am trezit cu ideea ca as vrea sa trec chestiile astea pe blog. Ceea ce am si facut.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, noiembrie 29, 2009



ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, noiembrie 27, 2009
Nu stiu ce am sa fac in acest articol, dar mergeti cu mine, mergeti cu mine...

Ziceam ca sunt om, in primul rand om, pentru ca a fi om insemna ca esti si cu bune si cu rele. E natura umana, si asa sunt si eu. Acum aceste ultime cuvinte "asa sunt si eu" vin in legatura cu altele "sunt asa cum sunt, sunt eu pur si simplu" si " ..sunt doar eu" ptr ca asta e justificarea mea pentru mine. Imi arata individualitatea si ma tine cu picioarele pe pamant.

Ce ciudat e omul, fiinta care simte. Ma fascineaza ca simtim, ca si eu simt. Diverse emotii, bune si rele. Noi suntem suflete fragile. Si ma bucur ca simt, si nu doresc niciodata sa incetez sa mai simt (asta o sa vedeti, daca nu ati facut-o deja, ca e o tema a mea), ptr ca simtind in intensitatea mea, sunt vulnerabil si fiind asa, sunt om. Vedeti cum se leaga si nici macar nu le-am scris undeva :)

Imi place sa gasesc nuante in ceea ce scriu, sa creez legaturi intre cuvintele mele din diferite articole (sau pot sa zic "posturi" daca "articole" suna pretentios). Sa stabilesc punti intre articole, puntii care, sa stiti, apar fara ca eu sa o fac constient (de cele mai multe ori). Imi place sa explic mult despre ceva, sa ma fac inteles despre un lucru  (pentru ca am un fix al meu, ca nu ma pot face inteles). Imi place sa cred ca scriu in imagini pentru ca mintea mea functioneaza vizual, in imagini, dar vad ca mai functioneaza si in cuvinte, care apar in mintea mea cate unul, cate doua, in general ca o linie scurta. Si de la ele pornesc (imagine, cuvant) si incerc sa dezvolt. Imi place sa scriu liber cum o fac acum, numai cu o ideea in cap, si sa las cuvintele ca cada pe tastatura, asa cum vin ele. Si ma surprinde cum vin, cum se aseaza, cum le iau inconstient din marele flux si le culc pe culoarea alb.

A scrie, e ca si cum ai lasa o semnatura. Aseara pe la trei jumate noaptea am scris un comentariu la o melodie pe un site (nu pe un blog), un mesaj care stiu ca nu va fi citit de multi (si dorindu-mi sa fie asa.). Si ma gandeam azi noapte ca asta e o semnatura, undeva in neantul asta ce il numim World Wide Web, asta e semnatura mea, unica, pierduta undeva acolo. Si asa am ajuns sa scriu ultimul articol (cel in versuri de dinaintea astuia) gandindu-ma la cuvinte aruncate, la semnatura si la sensuri. Si blogul nostru e semnatura, caci noi existam prin cuvintele noastre. Asta suntem... ciudat nu?... litere puse, aranjate intr-un anumit fel pe un fundal de culoare. Si ma gandeam azi noapte, cuvintele astea sunt/arata la fel pentru noi toti dar felul cum le aranjam, asta e semnatura noastra, astia suntem noi, asta ne face sa fim "eu, pur si simplu".

Legaturi fine in lumea asta... caci din asta e constituita: din legaturi. Asa cred eu acum (vineri 27 noiembrie 2009 la 21:12): ca totul se leaga. Si as vrea sa cred si sa pot sa vad aceste ite mai mult sau mai putin vizibile.

Si facem o noua legatura, "you've been here before", nu numai altadata in alta zi, ci in alta viata, alta lume, cand poate ne-am mai intalnit, asa ca de ce sa mai ciocanesti cand ma stii deja? Imi place dublul ei sens, desi l-am facut, in cazul asta, pe jumate constient.

Am zis sus ca scriu acum fara o directie clara, numai cu o idee. Ma fascineaza ideea la unii scriitori  (nu ca m-as numi eu unul) sa lase povestea sa curga, fara un final clar, unde personajele se dezvolta de la sine, in mers, in fct de situatie. Si ma gandesc ca vreau asta si de la blogul meu, sa curga cu mine, sa fie steaua mea si eu sa ma oglindesc (chiar daca partial) in ea. Pot fi teribil de comod, si ma surprind ca am o dorinta la fel de teribila de a scrie, si ca blogul asta a reusit ca imi canalizeze aceasta dorinta (in parte, caci, desi as vrea sa scriu constant, ma mai las lovit de comoditate). Si observ ca ma dezvolt cu el, mi se pare (dar nu stiu sigur) ca invat prin el, chestie care se suprapune peste sentimentul asta ca ma schimb (cateodata, totusi, mi se pare asa lent), ca ma maturizez, ca invat chestii printr-un fel de "ahah"-uri mai mult sau mai putin subtile. Si imi vine sa sar in sus de incantare si mirare: eu? ma dezvolt? ma extind? ma creez? si ma adun?

Si ne oprim la o ultima statie, aici unde tin neaparat sa scriu o chestie, niste cuvinte scrise de aceea persoana despre care intrebam cu doua posturi in urma. Ele sunt cam asa:  ":))) cred ca asta imi place enorm de mult la tine stii sa te faci inteles si pe deasupra imi place modul in care scrii si sa stii ca tu ma faci foarte fericita". Sa nu credeti ca imi fac un obicei din a scrie ce mi-au scris altii in discutiile cu mine, sau ca ma umflu in pene. Dar, citidu-l acum dupa ceva ani, e unul dintre complimentele cele mai frumoase pe care le-am putut primi. Si mi-a ajuns la inima, si ma face sa ma vad intr-o alta lumina. Mergeam azi pe strada si tot ce ma puteam gandi (pe langa sentimentul de detasare) e ca ii multumesc, chiar daca nu va stii niciodata ca am facut asta. Dar trag nadejde ca gandul meu s-a dus acolo, inspre ea. Si raman la ideea ca o femeie te poate influenta ca barbat, chiar si fara sa stie.

Azi am liniste in mine. Nu stiu ce va fi maine, dar azi sunt linistit, impacat. Si fara aparent nici o legatura (oare? :P), las ca titlu niste mici cuvinte.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, noiembrie 27, 2009

Uite-o stea
E steaua mea,
Ce ti-as da
Daca-i vedea

E frumoasa
Si ochioasa

Mica...
Chiar pitica

E a mea
Si ma oglindesc in ea

Dar nu m-ai crede
Si-o 'ntrebare se intrevede
Esti un zeu?
Nu... sunt doar eu.


Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, noiembrie 26, 2009
Am scris pe Twit (cum ii zic eu):
(1) m-am uitat putin peste niste conversatii vechi (adica '04 '05 '06) de pe mirc/mess si m-au facut sa zambesc si sa imi aduc aminte
(2) doamne ce nebunii spuneam pe atunci (era multa vb despre sex :P) si ce imaginatie mai aveam.
(3) imi aduc aminte cu placere de pers cu care am vb atunci. acum la o citire peste ani imi pare totul (percep, vad, simt) altfel. nostalgie

au fost cateva randuri doar, si pur si simplu dupa catva timp m-a apucat nostalgia gandindu-ma la acele randuri, iar prin acele randuri la persoanele cu care vorbeam atunci. Si as vrea sa scriu un articol despre asta si nu ma simt in stare, si as vrea sa citesc unele conversatii cap-coada si iar nu ma simt in stare, pentru ca simt ca mi-ar mari nostalgia care si asa ma agita. Vreau ca intr-o zi sa le citesc pentru ca nu le-am citit niciodata (sunt si curios cum le-as percepe acum), pentru ca imi amintesc de anii aia, pentru ca au niste emotii in spate. Dar acum desi as vrea, n-as putea pur si simplu.

Cum poate cineva pe care nu l-ai intalnit niciodata si cu care nu mai vorbesti, sa-ti apara brusc in ganduri cand iti amintesti de ceva anume, creand nostalgie, agitandu-te? Cum de iti ramane in minte, desi ai vb doar pe net cu ea?

Cel mai probabil maine imi va trece si gandurile mele se vor duce in alta parte, dar azi ele poposesc aici.

As fi vrut sa scriu mai detaliat, mai direct, dar mai mult de atat nu pot.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, noiembrie 26, 2009


You, do you remember me?
Like, I remember you?
Do you spend your life, going back in your mind to that time?
Cause I, I walk the streets alone,
I hate being on my own, and everyone can see that,
I really fell, and I'm going through hell
Thinking about you with somebody else

Somebody wants you,
Somebody needs you
Somebody dreams about you every single night
Somebody can't breathe, without you it's lonely
Somebody hopes that one day you will see, that somebody's me
That somebody's me. Yeaah...

How, how did we go wrong?
It was so good, and now it's gone,
And I pray at night, that our path's soon will cross
What we had, isn't lost
Cause you are always right here in my thoughts

Somebody wants you,
Somebody needs you
Somebody dreams about you every single night
Somebody can't breathe, without you it's lonely
Somebody hopes that someday you will see,
That somebody's me. Oh yeah...

You will always be in my life, even if I'm not in your life
Cause you're in my memory...

You, when you remember me?
And before you set me free, oh listen please...

Somebody wants you,
Somebody needs you
Somebody dreams about you every single night
Somebody cant breathe, without you it's lonely
Somebody hopes that someday you will see, that somebody's me
That somebody's me...
That somebody's me...
That somebody's me...
Oh yeah...


PS: fiti cu grija cand postati o melodie pe blogul vostru, ca ma apuca nebunia, incep sa o ascult incontinuu si chiar risc sa-mi placa :P Vorbind mai serios, da, am ascultat melodia asta de mai multe ori pe un blog si chiar a inceput sa-mi placa, chiar daca Iglesias nu ma prea innebuneste cu atitudinea lui de latin lover

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, noiembrie 26, 2009
Cum citeam blogurile pe care le citesc, tot dau de dadace interioare, barbati sau femei ca cealalta parte din noi, copiii din noi... Nu stiu daca am de astea sau nu, dar stiu sigur ca am un frate geaman interior care ma face sa-mi smulg parul din cap. El e fricos, trancaneste mult (in capul meu), suparacios, indecis, agasant, plin de dileme, comod, despresiv, melancolic, naiv, aiurit, visator, scenarist etc etc etc. Cateodata ii vine sa-l bat cu papucul in cap, cateodata sa-l las in pace pe ideea "lasa ca e si el acolo un suflet". Nu ma inteleg niciodata cu el, cand il apuca nebunia, cand il apuca melancolia. Ii zic: "lasa-o mai moale, ca ma cocosezi" dar de cele mai multe ori o tine tot pe a lui. Si se plangeee, vai de capul meu. Incercam compromisuri, compromisuri, dar fac spume ca nu-mi iese cu el. Ii explic: "mah nu se mai poate asa", mi-o da inapoi "n-am ce-i face, asa sunt eu", ii strig "fa un efort, baga-mi-as!", se oftica si se face ca ploua. Frate ca asta sa tot ai.

Ma uit in oglinda si il vad pe el. Si el se uita la mine. Si ma intreb oare nu e de fapt invers? Eu sa fiu el si el sa fie eu? Si apoi zambesc, si vad ca zambeste si el. Mda... de fapt tin la el, ptr ca eu sunt el si el este eu. Si ca undeva la mijloc suntem noi, cei care vrem sa ajungem la un compromis, pentru un bine comun. Si mai stiu ca ne vom mai certa, ne vom mai supara, nu ne vom intelege tot timpul, dar nu e nimic, ptr ca suntem inseparabili.

Precizez ceva: (1) sunt intr-o stare cam glumeata acum, desi recunosc ca poate parea cam ciudata si (2) imi place sa fiu ironic cu mine, sa ma tin cu picioarele pe pamant, sa ma mai detasez si sa ma relaxez si eu in legatura cu mine. Asa ca daca ma vedeti facand misto de mine, fiti buni cu mine si nu ma certati.


 

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, noiembrie 23, 2009
O sa incerc sa scriu asta cat mai scurt posibil si o sa ma straduiesc sa fiu cat mai clar.

Sa zicem ca : dorinta de a face sex cu cineva/atractia sexuala/relatia sexuala (1), dorinta de a fi amici,prieteni/prietenia/relatia de prietenie/amicitie (2) si dorinta de a fi iubiti/indragostirea/relatia de iubire (3) sunt trei elemente separate si bine delimitate una de alta. Daca e asa, atunci ma gandesc eu, nu cumva la mine granita dintre ele este estompata, mai putin palpabila/vizibila? Pentru ca ma trezesc ca la mine in ganduri, in mintea mea, cand imi place de o femeie, cand simt/am o afinitate pentru ea, am cate ceva din fiecare, nu pot fi strict intr-una din cele trei. Ele se amesteca, se suprapun, se calca una pe alta, nu mai stiu care e care cateodata. Totusi, in functie de persoana, ele au proportii diferite, dar nu e niciodata una si numai una. Nu pot face sex si numai sex si sa fiu detasat de restul, nu pot sa fiu prieten/amic sau iubit si sa nu ma gandesc la sex, sa am fantezii.

Si asta poate deveni chinuitor cand vrei sa stii exact unde te afli, cand vrei ca lucrurile sa aiba o claritate iar tu ca persoana sa stii cum sa te raportezi in relatie cu celalalt.

Probabil ca lucrurile mai pot fi dezvoltate, si in general si in legatura cu mine, dar ma opresc aici  Si sper ca am reusit sa exprim cat de cat clar ce gandesc acum, unde-mi sunt gandurile.

Later Edit: am sa dezvolt inca putin. Am scris acest articol pentru ca am fost pus in acesta pozitie de a nu stii cum sa ma raportez la o femeie, pentru ca vroiam sa ii dau un contur clar: o doresc sexual sau imi place ca sunt prieten cu ea sau s-ar putea sa ma indragostesc de ea, sa o iubesc. Dar imi dau seama ca pentru mine nu e chiar asa clar, pentru ca ceea ce simt e o amestecatura a lor. Sunt unii oameni care par ca stiu care e care pentru ei, putem sa o numim daca vreti si "claritate a mintii". La mine nu simt asta, ptr ca simt ca nu pot sa-i pecep asa, dintr-un singur punct. Plus ca imi pun intrebarea: "o plac cand de fapt doar vreau sa fac sex cu ea?" sau "am fantezii cu ea, vreau sa fac sex cu ea dar parca e ceva in plus, e ceva mai mult?" sau "sunt prieten cu ea, ma simt asa bine cu ea, de ce oare imi doresc mai mult ?". Nu pot sa zic ca vreau totul de la o femeie, doar ca procesul de a intelege ce vreau pare alambicat pentru mine. Si ma gandesc, oare sunt granite clare sau nu ? Simt ca e normal sa imi pun intrebari, sa vad mai multe aspecte, dar nu cumva risc sa devin confuz?  Acum ma gandesc ca aceste granite sunt greu de delimitat pentru ca implica oameni (eu cel ce gandesc si percep, poate subiectiv, si persoana cealalta pe care nu pot sa o percep unidimensional) si poate asa e in viata, fara granite clare, nu e doar o chestie a mea. Se pare ca putinul asta de care am zis la inceput s-a transformat in ceva mai mult text :P. Dar asa sunt eu, simt nevoia sa exprim cat mai multe (pe un subiect, in cele mai multe cazuri), sa gandesc (bine sau rau pentru mine, nu stiu prea bine) mult
.   



ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, noiembrie 22, 2009
Pun o melodie care-mi place. Enjoy!


Mattafix - Living Darfur

See the nation through the people's eyes,
See tears that flow like rivers from the skies.
Where it seems there are only borderlines
Where others turn and sigh,
You shall rise (x2)

There's disaster in your past
Boundaries in your path
What do you desire when lifts you higher?
You don't have to be extraordinary, just forgiving
Those who never heard your cries,
You shall rise (x2)
And look toward the skies.
Where others fail, you prevail in time.
You shall rise.

(You may never know,
If you lay low, lay low) (x4)
You shall rise (x3)

Sooner or later we must try... Living

(You may never know,
If you lay low, lay low) (x4)

See the nation through the people's eyes,
See tears that flow like rivers from the skies.
Where it seems there are only borderlines
Where others turn and sigh,
You shall rise (x4)

(You may never know,
If you lay low, lay low) [4x]

Sooner or later we must try... Living


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, noiembrie 22, 2009
Un lucru care-l apreciez la oameni in general si la femei in particular e rabdarea. E un semn de maturitate pentru mine. Si mie imi plac femeile mature, nu pustoaicele fandosite, isterice, carora le sare tandara usor si iti sar la beregata. Imi plac femeile puternice, dar nu cele care inteleg  prin asta sa stearga cu tine pe jos. Poate sunt mai pasiv de felul meu, dar nu accept sa fiu folosit pe post de om pe care te poti descarca si pe care sa-l iei usor, de prost. Am vazut tipi (oameni) de genul asta si nu mi-a placut ce am vazut.

Si de asta apreciez rabdarea. Pentru ca o persoana care are rabdare, e o persoana cu care te poti intelege. Nu neg ca poate pot fi enervant (desi va zic sincer ca nu vreau). Si pentru ca as putea fi asa, imi sunt dragi persoanele care sunt rabdatoare cu mine.

Pentru ca rabdarea inseamna calm, nu inseamna cearta, nervi, tristete si suparare. Pentru ca rabdarea inseamna intelegere. Si pentru ca ma rog si ma straduiesc ca si eu sa am rabdare.




ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, noiembrie 21, 2009
Sunt aici.

Si tip. tare. caci ard. dispar.

Exist pe urme deja arse. ma rog la stele. stau in tacere. astept o veste, o soapta. exist prin inertie.

Rup lumea in doua. curbez realitatea.

Creez haos. desfac creatie.

Totul in jurul meu se cutremura. ridic munti, despart mari. 

Pasii mei prind viteza. alerg. ca o unda de soc. cicatrizez lumea in trecere. las ruine in urma.

Sunt o arma. sunt o bomba. sunt explozie. sunt furie. sunt mistuire.

Ma indrept spre impact, spre secunda din urma. exist ca un element primar. exist ca o ultima clipa.

Alerg pe acoperisul lumii. si fac saritura finala. in jos, spre punctul de impact.

Cad cu forta bruta. cad prinzand viteza. cad facand sa vibreze totul in jurul meu. cad ca sa distrug.

Cad ca un proiectil in pamant.
il rup in doua, il curbez.
rup prin impact, rup prin explozie.
dau gaura prin lume.
crap materia in totalitate.
schilodesc existenta.
dezintegrez totul in calea mea.
Incep un lant de reactii. ce cresc si creaza alte lanturi pana totul se destrama, se imprastie si se tranforma in praf. si unda de soc il imprastie spre locuri necunoscute, in neant..

Si e liniste. si e calm. tipatul a disparut, iar energia a fost disipata.

Totul e consumat.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, noiembrie 20, 2009
Stiti, primul lucru care-mi vine in minte cand vreau sa scriu un articol e: cum sa scriu asta? cu ce sa incep? e bine ce fac? (bine sunt trei :P)

Asa incep acum : Am un potential mare ca om si il irosesc. Si ma doare ptr ca stiu ca e greseala mea. Pe cine sa dau vina? Dar nici pe mine nu imi vine sa ma crucific ptr ca atunci cu ce mai raman?

Ma doare ca ma irosesc din proprie prostie, din frica. Ma gandesc ca traiesc in alta lume si nu in asta. E greu sa ma schimb, ptr ca m-am obisnuit asa, sunt multi ani in urma traiti asa, ptr ca asa m-am simtit in siguranta. (acesta ultima propozitie am scris-o initial la pers a 2-a, pur si simplu nu mi-a venit sa o scriu la pers intai)

Stiti voi vorba "mai bine sa incerci si sa gresesti decat sa nu incerci deloc" sau " nu ai ce pierde daca nu incerci". Dar eu parca fac in ciuda. Ma incapatanez in frica mea. Ptr ca intradevar mi-e frica sa risc, sa incerc. Mi-e frica sa nu fiu ranit, sa nu ma prabusesc. Stiu, suna stupid dar ptr mine e real. Stiu ca nu fac bine. Ma aflu intre frica de a esua (si a ma simti ca un ratat) si frica ca ma irosesc, ca ma distrug bucatica cu bucatica. Si culmea e ca ma simt ca un ratat acum ptr ca imi doresc mai mult de la mine, de la viata mea. Nu sunt multumit cu mine, sunt suparat pe mine.

Vreau sa precizez ca nu sunt un soi de grandoman sau ca ma cred mai bun decat altii, ci doar ca vad potetialul din mine, simt cum e atat de mare. Sunt istet, am simtul umorului, pot sa tin o conversatie, ma pot face placut, pot flirta, arat bine, sunt capabil de multe si totusi parca sunt un rebut, ceva nefinisat. Ma irosesc aiurea, ma izolez, mi-e frica. Si asta ma doare. Irosirea asta, ratarea asta e una dintre chestiile care-mi bantuie gandurile.

Daca as fi vai de capul meu as accepta, as zice "asta e", dar faptul ca pot sa fiu mai mult si nu sunt, asta nu pot accepta. Asta ma supara si mai intristeaza.

Stiu ca gresesc. Cum imi zicea cineva "tb lucrat la mentalitatea matali". Imi vine sa rad. Stiu ca nu fac bine ce fac. Dar am senzatia ca nu ma pot desprinde. Acum intelegeti un motiv ptr care am anxietate asta? Ca sa trec peste ea, tb sa iau niste decizi, sa am curaj, sa risc oricat de frica mi-ar fi. Simt ca e ca un test in viata mea. Si mi-e frica ca daca-l pic pur si simplu viata mea se va duce la vale. Cateodata ma simt de parca abia m-as mai tine pe linia de plutire.

Nu vi se pare ironic ca vreau sa devin psiholog? :))) Citeam in codul etic al psihologilor ca acesta tb sa aiba o stabilitate emotionala, sa nu fie afectat de chestii exterioare :) Uff uff. Si vreau sa fac asta ptr ca vreau ca altora sa le fie mai usor cu greutatile prin care trec, sa pot sa fac ceva ptr ei, sa nu se distruga in nepasarea altora.

Asta e drumul meu, transformarea mea, schimbarea mea. Dar e cu suisuri si cu coborasuri (si de asta e dificil, vorbeam mai demult de moral). E un fel de lupta cu mine. Am mai zis in alt articol (in alt fel decat aici si poate mai pe ocolite), ca daca ma "inving" (in sens pozitiv) lumea e a mea sa o traiesc.

Nu tb sa ma irosesc, nu-mi permit luxul. Toti incercam sa ne gasim pe noi printre ruine. Si eu fac la fel

Nu scriu acest articol la suparare. Sunt linistit acum, am energie (am facut o plimbare prin seara). Dar scriu ptr ca gandesc si simt. Si ptr ca imi doresc sa scriu asta undeva. E un fel de terapie? Vreau sa fie mai bine, sa fiu multumit cu mine, vreau sa fiu fericit. Vreau viata pe care trebuie sa o am.



Alanis Morissette - Wunderkind


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, noiembrie 20, 2009
Filmul e chiar acum (2:30 am) pe TCM (in reluare). Imi face placere sa revad filmul asta. Are cateva lucruri care chiar imi plac: ingeri diferiti de cum ii stim in mod normal (plus "caderea" lor), tema mortalitati si faptul ca moartea e doar o trecere, ideea de umanitate ca ceva unic si special, povestea de dragoste intre 2 personaje total diferite, final neasteptat si trist.

Una dintre secventele mele favorite este caderea lui Seth ptr a deveni om



O alta secventa ar fi cea cu Meg Ryan mergand pe bicicleta la final (cei ce au vazut filmul stiu despre ce vb) dar nu o pun ptr ca as strica finalul filmului ptr cei ce nu l-au vazut.

Si bineinteles tb sa ascultati Goo Goo Dolls - Iris, de pe coloana sonora a filmului.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, noiembrie 19, 2009
Privesc trist spre ea. E acolo in fata mea. Dar e asa departe. As vrea sa ajung, sa o ating pentru o ultima data.
(Nu inteleg de ce-mi zambeste. Cu zambetul ei dulce, cu ochii ei calzi)
O vad dar nu mai pot ajunge la ea. Simt ca asta e ultima oara cand o vad. Si nu inteleg cum de se poate sa o pierd pentru totdeauna.
(Si totusi ea zambeste. Cu suvitele-i rebele peste chipul dulce, peste ochii calzi)

Se joaca cu o moneda in mana. Inchide un ochi si peste celalalt aduce moneda. Ca o eclipsa. Zambetul ei imi aduce liniste. Ma uit la mana ei dar moneda nu mai e.

Iar eu incep sa cad spre stanga.
Curg in cadere.
Cu incetinitorul.
Ca o bariera ce coboara in uitare.

Ma uit la ea... Flori de cires se desprind din corpul ei, dezintegrand-o progresiv, de la dreapta spre stanga, in vantul de dimineata.
Dispare din fata mea... in timp ce eu plutesc in cadere.

Ma apropii de pamant. Lin. Parca as fi purtat pe brate. Il ating cu umarul, apoi tot corpul meu se aseaza.
Petale roz cad in jurul meu. Peste tot. In liniste. Incet.

Ninge in culoarea roz.

Stau intins pe o parte si admir. Clipesc in reluare si suspin. Printre flori, prin lumina.

Si cand totul se opreste si linistea se lasa, inchid ochii si incep sa visez.
Iar pe chipul meu apare un zambet. Pentru ca acum inteleg si nu mai sunt trist.


Pentru ca acum am ceva cu mine. Ceva mic dar foarte important. Un simbol. Un cerc perfect... O moneda.


(am scris asta inainte de Suflete Pereche si imi place ca intr-un fel cele doua se completeaza)  

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, noiembrie 18, 2009
Nu stiu daca am mai zis-o odata dar zicea cineva ca avem de fapt mai multe suflete pereche si ca acestea nu sunt persoane cu care ramanem pe veci (cum e credinta populara) ci sunt acele persoane care trec la un moment dat prin viata noastra si ne invata (voluntar sau involuntar) cate ceva, ne ghideaza viata catre un punct, ne ajuta sa ne dam seama de unele lucruri (pe care le putem numi poate adevaruri), care ne influenteaza viata intr-un mod benefic (de care ne putem da seama atunci sau peste mult timp de cand i-am intalnit).



ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, noiembrie 17, 2009
Gasesc f interesant cat suntem de legati de sexul opus, fie ca e o relatie de prietenie, de sex sau de iubire. N-as putea spune ca suntem indiferenti, nu... nu putem fi indiferenti oricat am crede ca putem. Ptr ca toti pana la unul suntem afectati de celalalt sex, traim cu el in fiecare zi, avem diferite emotii fata de el. Si gasesc acest lucru atat de minunat, ca orice am face, orice am crede, ramanem legati, chiar si printr-un fir invizibil, de persoana de sex opus. Si e trist, f trist cand vad cum ei si ele se scuipa si se urasc, se insala si se pacalesc, arunca vorbe incolo si incoace, vrand sa arate ca ei sunt mai buni, ca nu le pasa, ca sunt indiferenti. E trist si oarecum amuzant cum nu vad cum sunt legati intre ei chiar si numai printr-o singura vorba, atingere, gand, sarut, fantezie, dorinta... Fie ca ne-o tragem ca chiorii, fie ca ne iubim, fie ca suntem doar amici vorbind banalitati la un pahar, suntem legati toti pana la unul, fara exceptie.

Asa cum au facut-o altii inaintea mea, cum o fac chiar acum si cum o vor face si in viitor, si eu ma mir si ma intreb: De ce sunt atras de ea, de femeie? De ce vreau sa fac sex si/sau dragoste cu ea? De ce o iubesc? De ce vreau sa fiu prieten cu ea? De ce ma gandesc la ea in fiecare zi? De ce nu pot fi indiferent? De ce o doresc fie ca prietena, fie ca amanta, fie ca iubita? De ce am nevoie de ea, de femeie, in viata mea?
(Daca raspunzi folosind cuvantul "sex"  sa stii ca e prea facil si prea la indemana. E mai mult de atat si tu stii asta, chiar daca nu-ti dai seama)




Dear Matthew, I like you a lot
I realize you're in a relationship with someone right now
And I respect that
I'd like you to know that if you're ever single in the future
And you want to come visit me in California
I would be open to spending time with you
And finding out how old you were when you wrote your first song

Dear Jonathan, I liked you too much
I used to be attracted to boys who would lie to me
And think solely about themselves
And you were plenty self-destructive for my taste at the time
I used to say the more tragic the better
The truth is, whenever I think of the early 90's
Your face comes up with a vengeance like it was yesterday

Dear Terrence, I love you muchly
You've been nothing but open hearted
And emotionally available and supportive
And nurturing and consummately there for me
I kept drawing you in and pushing you away
I remember how beautiful it was to fall asleep on your couch
And cry in front of you for the first time
You were the best platform from which to jump beyond myself
What was wrong with me?

Dear Marcus, you rocked my world
You had a charismatic way about you with the women
And you got me seriously thinking about spirituality
And you wouldn't let me get away with kicking my own ass
But I could never really feel relaxed
And looked out for around you, though
And that stopped us from going any further than we did
And it's kinda too bad because we could've had much more fun

Dear Lou, we learned so much
I realize we won't be able to talk for some time
And I understand that as I do you
The long distance thing was the hardest
And we did as well as we could
We were together during a very tumultuous time in our lives
I will always have your back and be curious about you
About your career, your whereabouts


PS: cel mai mult imi plac versurile. Imi place cum prezinta cinci barbati diferiti si cinci feluri in care poate merge o relatie. Inceputul fiecarei strofe e incredibil de simplu si frumos (I like you, I liked you, I love you, You rocked, We learned). Si ascultand astazi melodia mi-am dat seama de ceva care mi-a scapat in toti acesti ani de cand o ascult: Matthew, Jonathan, Marcus si Lou (duuhhh!!!) si faptul ca ea scrie epistole (care se leaga frumusel de ideea de scrisoare despre care am citit pe un blog). Cum oare mi-a scapat asta?.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, noiembrie 16, 2009


In zile ca acestea... ma intreb cum de am ajuns aici.
In zile ca acestea... regret ce-i de regretat, sunt trist si plictisit.
In zile ca acestea... stau suspendat undeva... in aer... intre prabusire si inaltare, ca un om neutru intre bine si rau.
In zile ca acestea... nu mai am chef, nu mai vreau nimic.
In zile ca acestea... vreau sa stau in pat... si atat.
In zile ca acestea... lumea e in cealalta camera, iar eu nu am chef sa o vad la fata.
In zile ca acestea... nu mai am raspunsurile la mine.
In zile ca acestea... sunt sedat in singuratatea mea.
In zile ca acestea... nu mai stiu daca viata mea este mai mult decat atat.



Kings of Leon - Closer

Stranded in this spooky town,
Stop-lights are swayin' and the phone lines are down.
The floor is crackling cold,
She took my heart, I think she took my soul.
With the moon I run,
Far from the carnage of the fiery sun.

Driven by the strangle of vein,
Showin' no mercy, I'd do it again.
Open up your eyes,
You keep on crying, baby, I'll bleed you dry.
The skies are blinkin' at me,
I see a storm bubblin' up from the sea.

And it's coming closer... [2x]

You shimmy shook my bones,
Leavin' me stranded, all in love on my own.
Do you think of me?
Where am I now, baby, where do I sleep?
It feels so good but I'm old,
Two-thousand years of chasin', takin' it's toll.

And it's coming closer... [4x]


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, noiembrie 10, 2009
Au trecut 4 luni (si cateva zile) de cand scriu aici.. Ma gandesc sa scriu ceva mai constant (asta daca trec peste o oarecare comoditate), cu mai multe articole despre filme, muzica si carti, dar si din categoria "pe foi albe". La "insemnari" ramane ca frecventa ca acum, adica cand simt nevoia sa scriu ceva, si are relevanta pentru momentul (zilele) cand scriu (ptr ca idei imi vin dar daca nu le scriu atunci imi pierd avantul acela de a le scrie). Vreau sa imi fac un obicei din a scrie aici, ca o modalitate de a-mi imbunatatii modul meu de a ma exprima, pe de-o parte si ca o activitate care-mi sa-mi ocupe timpul pe de alta parte. Motivele ptr care scriu acest blog sunt mai multe, de la personale pana la a scrie pur si simplu, de a ma exprima si posibil de a evolua. Intr-o zi o sa scriu mai multe despre asta, aici nu isi are rostul.

Inca un lucru. De ce scriu statisticile astea? Pai, in primul rand imi plac. Imi place sa ma uit pe pagina de Google Analytics si sa vad toate graficele alea si diversele statistici. Iesind direct din asta e sentimentul pe care mi-l dau, ca sunt totusi citit. Totusi incerc sa ma uit cat mai rar pe statistici ptr ca te pot influenta (de ex pe grafic vezi clar ca atunci cand postezi ai mai multe vizite si chiar ca difera nr lor de la o postare la alta). Nu vreau sa fiu influentat si sa scriu ca sa fac pe plac, ptr mine nu asta e scopul blogului. Ideea in mare e ca la un anumit nivel blogul sa ma reprezinte. El sa fie eu, cu bune si rele. In plus imi plac cautarile de pe search cel mai mult, asa ca imi place sa le scriu pe aceastea (de aici a si venit ideea de a scrie ac posturi). Oricum nu doresc sa renunt la scrierea acestor statistici si ptr ca fiecare post marcheaza inca o luna de cand scriu si ca totusi am scris pana acum, nu am inceput ceva si am lasat-o balta.

Si inainte sa incep sa le scriu, fac precizarea ca ele au fost influentate de postul "Look what you've done to me" (in care am postat o melodie), mai ales de versuri (vedeti la cautari) si la vizite mai multe din strainatate.

Iata statisticile pe perioada 05 octombrie - 04 noiembrie:

- am fost vizitat de 350 de ori avand 157 vizitatori, cu 471 vizionari de pagina (1.35 pagini per vizita)
- timpul mediu pe site a fost de 1 min si 20 de secunde
- cele mai multe vizite in Romania le-am avut din Bucuresti (159), apoi Iasi (47), Craiova (24), Bacau (20), Galati (12)...
- orase din afara tarii: Londra (4), Sheffield (3), New York (2), Ankara (2), Valley Vilage, Alameda, Los Angeles (din statul California), Binghamton (st. New York), Chicago, Honolulu, Pella (st. Iowa), Lincoln (st. Rhode Island), Ansonia (st. Connecticut), Minneapolis (st. Minnesotta), Conventry, Bristol, Belfast (Marea Britanie), Freiburg, Wurzburg, Frankfurt am Main (huhhh?), Murnau (Germania), Rubiera, Padova (Italia), Budapesta, London (din Canada, puteti sa cautati) si Chisinau
- primele 5 pagini vizitate: Main Page (276), Look what you've done to me (25), What life is this? (10), Revolutionary Road (8) si Sometimes it takes time (7)
- din 350 de vizitari: 217 au fost de la vizitatori care s-au intors iar 133 de la vizitatori noi (incluzand si prima vizita a celor care s-au intors)
- 69 vizitari directe (adica s-a scris adresa in browser sau de la bookmark)
- am avut 42 cautari (62 vizite) pe google, ce au adus aici (din care 18 cautari, 20 vizite, ptr melodia "Look what you've done to me", in mare cu versurile ei sau cu unele cuv din acel post; ac cautari nu le mai trec):
  • john constantine (17 vizite) si "john constantine"
  • efect 30 (2 vizite) si "efect 30
  • fall in love with someone reclama orange; fall in love with someone - reclama orange; fall in love with someone reclama la orange; melodia din reclama orange falling in love with someone (cate variatii :P)
  • hai sa decupam (2 vizite)
  • "serios, ce este un barbat?" (e ciudata asta ptr ca e titlul unui post de pe un alt blog, unde am comentat)
  • 4 u my lover (asta-mi place :P)
  • de ce ma gandesc la ea
  • despre preludiu proza erotica (asta suna a ironie :)) )
  • epoca victoriana
  • in the middle of nowhere
  • inchiuveta.blogspot.com (ahem, cam evident, nu ?)
  • joan of arcadia subs
  • love will be gone forever
  • mascul betta
  • melodia din reclama orange "all the girls" (asta din nou cred ca are legatura cu un comentariu de-al meu facut pe alt blog, dar nu inteleg de ce e la search la mine)
  • oare ma place?e mai mare cu 1 an
  • stres stomac pr arsenie boca (nu cred ca am mentionat de Arsenie Boca, desi am o carte de-a lui)
  • when i was young i never saw the truth (vers dintr-un post cu alta melodie de la mine)
PS: Datele sunt luate de pe Google Analytics

ta hand om dig cititorule

|
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, noiembrie 09, 2009
Stateam mai devreme pe canapea (parca suna de parca stateam la psiholog :P) si mintea imi zbura iute asa printre fantezii. De ce vreau va zic asta? Ptr ca are legatura cu felul cum ma simt zilele astea.

Stateam si ma imaginam facand sex cu o ea (e o ea generala nu era cineva in particular, sau poate e, nici nu mai stiu). Noi doi pe un pat, inclestati in pozitia misionarului  Faceam sex cu frenezie, eu obosit, penetrand-o rapid si in forta. Stransi unul de altul, ea are orgasm, eu nu. In momentul acela ea se strange puternic de mine, luandu-ma pe dupa umeri si apasandu-si mainile puternic cu unghiiile in pielea spatele meu, cu coapsele tinandu-mi strans soldurile (sau poate talia, nu mai stiu) si cu picioarele incolacite in jurul picioarelor mele. Nu vreau sa ma opresc. Vreau sa termin si eu, sa simt extazul. Continui, incet cu penetrari rare dar puternice, strans lipit de corpul ei. Ea imi simte dorinta si se joaca cu limba ce lobul meu drept. Ma incita soptindu-mi cuvinte-fantezii in ureche. Sunt obosit, dar nu ma pot dezlipi. Imi ingrop fata in umarul ei, ma simt mai greoi pe corpul ei. Termin sfarsit, strans lipt de ea cu capul in parul ei, simtindu-i pielea calda. Nu mai pot sa ma ridic. Sunt incordat si in linistea de dupa ma relaxez incercand sa-mi revin in fire. Si asa s-a terminat, deasupra ei. Ehh, e doar o fantezie :P

Dar vreau sa ajung undeva cu fantezia asta. Adica in ce imprejurare vine. De ceva saptamani eram excitat free (:P), nu aveam nici o treaba, si sambata-duminica pur si simplu mi s-a rupt firul. Un gand, niste franturi de fantezii, cineva cu care am vb (aici nu sunt prea sigur dar simt ca e si de aici) si culminand cu tweet-ul meu "... mi-as fi dorit sa fi impartit plimbarea de azi cu o EA langa mine" pur si simplu m-a aruncat, cum patesc cateodata, intr-o tensiune sexuala. Si se manifesta prin fantezii intense asa cum le simt, mai ales in legatura cu atingeri: fie ca sunt degete trecute usor peste buzele mele, ca sunt mangaiat pe obraz, sarutat usor pe buze, ca se joaca cineva cu parul meu sau sunt sarutat pe gat (ea fiind in spatele meu cuprinzandu-ma cu bratele) etc etc etc. Tensiunea asta se simte prin dorinta mea de a fi atins. De a simti pe cineva aproape de mine.

Si acum sunt excitat. Sub sentimentul asta scriu. Si de asta scriu acum, ca sa arat partea asta, pana nu se stinge. Ptr ca se va stinge peste cateva zile, simtind nevoia sa-mi revin in simtiri. Tensiunea asta este DORINTA.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, noiembrie 03, 2009
Revolutionary Road este povestea unui cuplu tanar, entuziasmat, care-si pierde avantul si identitatea pe parcurs. Ei nu sunt ca un cuplu batran, obosit, rutinat, ei inca mai pot respira, mai pot spera, dar parca sunt pe ultima suta de metri, mai au o ultima sansa. Incearca sa evadeze si se blocheaza in "tentatiile/testele" care i le arunca viata sa vada daca ei chiar au curajul de a face saltul. Gandindu-ma la ce sa zic despre film am facut o anologie: cuplul se asemana cu un luptator care-si rupe coloana in lupta (cu viata), si acum e frant de tot, nu mai poate sa se miste, dar mai traieste , mai respira, mai spera, dar incet-incet incepe sa nu mai participe, sa se retraga in umbra, cuplul e disperarea luptatorului cand vede ca tavalugul vine spre el. Vrea sa scape dar, zic eu, deja crapaturile au inceput sa apara si poate si el simte asta cand i se face frica.

Uitandu-ma la film ma gandeam ca nu-mi doresc sa mi se intample si mie asa ceva. Adica sa am vise pentru viitor si sa le pierd pe parcurs, sa cad intr-o moleseala, intr-o rutina si resemnare. Cu cat imbatranesti esti tentat sa nu mai risti, apar diverse lucruri care aparent te aseaza la locul tau (in sens negativ zic aici) si ramai blocat de ele pentru ca nu mai esti in stare sa vezi mai mult decat lumea ta. Moartea sperantei tanarului visator.

Cand ma uit la Leonardo DiCaprio si Kate Winslet in acest film vad cat de mult s-au maturizat ca actori dupa Titanic. Parca dupa succesul acela au incercat sa demonstreze ca sunt mai mult decat niste fete frumusele ce umplu ecranul. Mi se pare ca au muncit mult (plus ceva noroc) sa ajunga aici. Dupa mine sunt exemplul actorilor care sunt dedicati, care nu se culca pe o ureche, care incerca sa arate ce pot.

Regizorul Sam Mendes (American Beauty, Road to Perdition, Jarhead), care e si sotul lui Kate, e o cunostinta mai veche (de pe vremea lu American). Si imi place cum regizeaza. Uitati-va la American, Perdition si acest film si o sa vedeti un stil al lui (cum suna coloana sonora si in ce momente apare, anumite cadre, senzatia ca filmul sau este eficace dar fara sa fie apasator, cum simti in alte filme).

Filmul este o adaptare dupa cartea lui Richard Yates "Revolutionary Road".

Pentru mai multe informatii aveti imdb si wiki. Trailerul e mai jos.




ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, noiembrie 03, 2009
Inca un lucru in completare la postul anterior: e una sa fii religios, sa aderi la o religie si alta e sa ai credinta. A avea credinta e ca si cum ai invata sa fii optimist cand lumea din jurul tau e anapoda (adica mergi pe instinct si mai putin pe logica, simti ca te ajuta, ca e bine ptr tine). Nu promovez sa se creada in Dumnezeu ci doar zic ca oamenii fac egal intre a crede in Dumnezeu si religie, ca institutie creata si administrata de oameni, cand nu e asa.

Dumnezeu ptr mine nu are nici o treaba cu religia. El nu are intermediari. Da, religia poate zice "Da, exista Dumnezeu. Uite cum il vedem noi. UIte povestea noasta. Poti sa crezi sau nu", dar relatia intre tine (ca credincios) si Dumnezeu e una personala, directa. Eu asa il percep. Direct, prin mine. Nu am nevoie sa-mi zica cineva (persoana autorizata :P) cum e El. Eu stiu cum e ptr mine. Imi e de ajuns.

E o vorba care am citit-o intr-o carte: "Daca maine cineva imi va demonstra , fara urma de indoiala, ca Dumnezeu nu exista, eu voi fi onorat si mandru ca am crezut in El". Adica credinta efectiva e chiar mai importanta decat existenta Sa. Daca sa crezi in Dumnezeu te ajuta, iti face bine, te face mai bun, iti ridica moralul, te scoate din mocirla, te vindeca ( nu e ideea in psihologie ca daca crezi in ceva ca te ajuta corpul tau chiar reactioneaza?), atunci ce mai conteaza daca exista sau nu?

Unii, mai mintosi asa, ar zice "Ia stai asa, dar e o minciuna daca cred in ceva ce nu exista". Mah nici timpul , nici banii, nici statutul tau nu exista cu adevarat. Sunt doar concepte, ca sa ne ghidam. Nu crezi ca deja te pacalesti? Nu te vad pe jos de indignare.Tu lucrezi cu mintea... tu creezi concepte ca sa te ajute. Nu poate fi Dumnezeu o unealta ajutatoare?

Si eu ziceam ca sunt un fel de Toma. Ei acum mi-am schimbat opinia. Asta nu insemna ca nu-mi pun intrebari, ca stau ca prostul si cred, dar imi ascult sinele "Mah tu crezi ca te ajuta? Ca iti da sens? Te face sa te scoli de dimineata si sa iei viata in primire? Te face sa fii om? Da!... Atunci ce mai conteaza? Accepta si tu unele lucruri fara sa faci pe mamiferul" (culmea e ca nu ma impac cu ideea de creationism cum e prezentat biblic)

Nu trebuie sa tin toate greutatile in spinare, sa disper ca prostul ca sunt singur pe lume. Sa crezi e sa iei unele dintre aceste greutati de pe tine, chiar si numai fictiv. Invata sa te ajuti prin mijloacele pe care le ai la indemana.

A crede e sa faci un salt in gol. In necunoscut. Unii oameni nu pot face asta. Ei au mintea deja setata si obisnuita. Le e frica. Ca pierd ceva ce de fapt nu au. Eu nu am facut alegeri in viata din frica, crezand ca pierd ceva (o siguranta falsa), ca ma arunc in gol si ca nu va fi bine. Acum invat sa iau decizii, sa trec peste frica, sa am credinta in mine. Ca sa am viata pe care mi-o doresc trebuie sa cred asta. "Dar, dar daca nu iese bine? Pai... incearca. Nu ai ce pierde".

A avea credinta e important. Te scuteste de atata gandit, nu ? "Dar trebuie sa aiba o logica, exprimata clar cu formule si cifre... Ia nu mai spune? Chiar conteaza asa mult? Cine stie poate are chiar logica, dar nu e cum crezi tu. Ia iesi tu putin din cutie... ce zici ?"

Ideea era despre credinta. Cred ca am deviat pe parcurs :P Dar las asa, ca sunt ideile mele in care cred. Eu ma simt la un inceput (unul nou), si pe mine credinta (printre care si-n Dumnezeu) ma ajuta. Invat cu fiecare moment, cu fiecare gand. Si nu vreau sa ma las batut. Sa ma arunc intr-un colt si sa zic "Lumea e de rahat, eu nu pot face nimic, nu exista nimeni sa ma ajute, traiesc numai pentru mine, dau la toti in cap pentru ca ma simt de rahat si traiesc din nefericirea celorlalti etc etc" Sunt oameni asa si cand ii vad imi dau seama ca asta nu e pentru mine, ca nu vreau sa fiu asa. Si astfel cred intr-un viitor pe care-l pot face mai bun, intr-un Dumnezeu care cred ca exista, in existenta e ceva mai presus de bani, sex, status. Prefer sa fiu considerat naiv si idealist (desi nu ma consider, mai degraba sunt neexperimentat) si sa incerc ceva, decat sa ma trezesc in propria-mi mocirla peste nu stiu cati ani. Trebuie sa fiu corect cu mine.

Deci, fie ca credeti in Dumnezeu sau nu, fiti oameni buni. Si nu cred ca Dumnezeu tine neaparat sa credeti in El. Voi sa va faceti treaba bine. Asta conteaza.

Ca o recapitulare: am facut abuz de cuvantul "cred", am facut cel putin 2 cacofonii (din cate tin minte), am scris un ditamai articolul invartindu-ma de colo-colo pe langa ideea de credinta, am vorbit cu mine insumi in text, am zis ca nu promovez sa se creada in Dumnezeu si am scris un articol pro-Dumnezeu (dar sper nu pro institutii religioase), am inceput cu "inca un lucru..." si am terminat cu o recapitulare :P Mda, sounds just like me :))

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, noiembrie 02, 2009
Daca suntem niste sisteme organice, chimice, electrice, mecanice... atunci de ce nu suntem roboti?

Desi nu sunt anti stiinta, totusi nu sunt de acord cu unii oameni de stiinta care cred ca pot explica totul aruncand formule ici si colo. Ca totul se rezuma la formule si date concrete.

Citeam ca stiinta e noua religie. Cam ironic, nu ? Oamenii dezamagiti de religie (ca institutie pur umana, tineti minte, doctrine umane create si administrate de oameni), aparent fara raspunsuri concrete, sar in curtea noii religii, ce promite ca va aduce raspunsuri. E ca si cum ai schimba un partid cu altul, desi au doctrine diferite, per ansamblu ele fac acelasi lucru (politica). Deci ce zic eu e ca ce e creat de om sa explice (fie ca e vechea sau noua religie) nu o poate face absolut, 100%. Cunoasterea absoluta nu va veni cel putin pana nu ne vine mintea la cap si incetam sa ne credem mamiferele homo care stie, ce intamplator stau pe un Bolovan in mijlocul Infinitului.

Adevarurile din lumea asta se afla intotdeauna undeva la mijloc, la granita dintre diferitele gandiri, nu in curtea uneia sau a alteia.

PS: poate suntem roboti si nu stim noi (crezandu-ne homo care este) :P

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, noiembrie 02, 2009
V-am spus intr-un post ca visez colegi vechi si noi, cunoscuti (reali) si necunoscuti, ca si cum as fi la liceu sau facultatea. De atunci am mai visat de vreo 3 ori, ultima oara azi noapte. Imi amintesc ca eram multi intr-un fel de piata (cum e centrul unui oras; eu stateam intins pe jos, lungit) sau ca eram intr-un fel de clasa unde ne uitam la televizoare (ce dadeau parodii dupa seriale iar eu bufneam in ras). Mai amuzant ca undeva in vis multi colegi au mancat ceva si erau bagati prin toate toaletele in care vroiam sa intru si eu :P

Dar mai serios ma intreb de ce tema asta (colegi de clasa) se repeta? Vreo 2 ani am stat in orasul meu nefiind legat de liceu sau facultate, iar acum anul asta fac Drept la FR, dar nu e asta, ptr ca visurile de felul asta erau de mai inainte. Oricum visurile imi dau senzatia de comunitate in care sa fiu si poate sunt momente pe care nu le-am avut prin liceu sau facultate

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare