Author: No One
•marți, noiembrie 03, 2009
Inca un lucru in completare la postul anterior: e una sa fii religios, sa aderi la o religie si alta e sa ai credinta. A avea credinta e ca si cum ai invata sa fii optimist cand lumea din jurul tau e anapoda (adica mergi pe instinct si mai putin pe logica, simti ca te ajuta, ca e bine ptr tine). Nu promovez sa se creada in Dumnezeu ci doar zic ca oamenii fac egal intre a crede in Dumnezeu si religie, ca institutie creata si administrata de oameni, cand nu e asa.

Dumnezeu ptr mine nu are nici o treaba cu religia. El nu are intermediari. Da, religia poate zice "Da, exista Dumnezeu. Uite cum il vedem noi. UIte povestea noasta. Poti sa crezi sau nu", dar relatia intre tine (ca credincios) si Dumnezeu e una personala, directa. Eu asa il percep. Direct, prin mine. Nu am nevoie sa-mi zica cineva (persoana autorizata :P) cum e El. Eu stiu cum e ptr mine. Imi e de ajuns.

E o vorba care am citit-o intr-o carte: "Daca maine cineva imi va demonstra , fara urma de indoiala, ca Dumnezeu nu exista, eu voi fi onorat si mandru ca am crezut in El". Adica credinta efectiva e chiar mai importanta decat existenta Sa. Daca sa crezi in Dumnezeu te ajuta, iti face bine, te face mai bun, iti ridica moralul, te scoate din mocirla, te vindeca ( nu e ideea in psihologie ca daca crezi in ceva ca te ajuta corpul tau chiar reactioneaza?), atunci ce mai conteaza daca exista sau nu?

Unii, mai mintosi asa, ar zice "Ia stai asa, dar e o minciuna daca cred in ceva ce nu exista". Mah nici timpul , nici banii, nici statutul tau nu exista cu adevarat. Sunt doar concepte, ca sa ne ghidam. Nu crezi ca deja te pacalesti? Nu te vad pe jos de indignare.Tu lucrezi cu mintea... tu creezi concepte ca sa te ajute. Nu poate fi Dumnezeu o unealta ajutatoare?

Si eu ziceam ca sunt un fel de Toma. Ei acum mi-am schimbat opinia. Asta nu insemna ca nu-mi pun intrebari, ca stau ca prostul si cred, dar imi ascult sinele "Mah tu crezi ca te ajuta? Ca iti da sens? Te face sa te scoli de dimineata si sa iei viata in primire? Te face sa fii om? Da!... Atunci ce mai conteaza? Accepta si tu unele lucruri fara sa faci pe mamiferul" (culmea e ca nu ma impac cu ideea de creationism cum e prezentat biblic)

Nu trebuie sa tin toate greutatile in spinare, sa disper ca prostul ca sunt singur pe lume. Sa crezi e sa iei unele dintre aceste greutati de pe tine, chiar si numai fictiv. Invata sa te ajuti prin mijloacele pe care le ai la indemana.

A crede e sa faci un salt in gol. In necunoscut. Unii oameni nu pot face asta. Ei au mintea deja setata si obisnuita. Le e frica. Ca pierd ceva ce de fapt nu au. Eu nu am facut alegeri in viata din frica, crezand ca pierd ceva (o siguranta falsa), ca ma arunc in gol si ca nu va fi bine. Acum invat sa iau decizii, sa trec peste frica, sa am credinta in mine. Ca sa am viata pe care mi-o doresc trebuie sa cred asta. "Dar, dar daca nu iese bine? Pai... incearca. Nu ai ce pierde".

A avea credinta e important. Te scuteste de atata gandit, nu ? "Dar trebuie sa aiba o logica, exprimata clar cu formule si cifre... Ia nu mai spune? Chiar conteaza asa mult? Cine stie poate are chiar logica, dar nu e cum crezi tu. Ia iesi tu putin din cutie... ce zici ?"

Ideea era despre credinta. Cred ca am deviat pe parcurs :P Dar las asa, ca sunt ideile mele in care cred. Eu ma simt la un inceput (unul nou), si pe mine credinta (printre care si-n Dumnezeu) ma ajuta. Invat cu fiecare moment, cu fiecare gand. Si nu vreau sa ma las batut. Sa ma arunc intr-un colt si sa zic "Lumea e de rahat, eu nu pot face nimic, nu exista nimeni sa ma ajute, traiesc numai pentru mine, dau la toti in cap pentru ca ma simt de rahat si traiesc din nefericirea celorlalti etc etc" Sunt oameni asa si cand ii vad imi dau seama ca asta nu e pentru mine, ca nu vreau sa fiu asa. Si astfel cred intr-un viitor pe care-l pot face mai bun, intr-un Dumnezeu care cred ca exista, in existenta e ceva mai presus de bani, sex, status. Prefer sa fiu considerat naiv si idealist (desi nu ma consider, mai degraba sunt neexperimentat) si sa incerc ceva, decat sa ma trezesc in propria-mi mocirla peste nu stiu cati ani. Trebuie sa fiu corect cu mine.

Deci, fie ca credeti in Dumnezeu sau nu, fiti oameni buni. Si nu cred ca Dumnezeu tine neaparat sa credeti in El. Voi sa va faceti treaba bine. Asta conteaza.

Ca o recapitulare: am facut abuz de cuvantul "cred", am facut cel putin 2 cacofonii (din cate tin minte), am scris un ditamai articolul invartindu-ma de colo-colo pe langa ideea de credinta, am vorbit cu mine insumi in text, am zis ca nu promovez sa se creada in Dumnezeu si am scris un articol pro-Dumnezeu (dar sper nu pro institutii religioase), am inceput cu "inca un lucru..." si am terminat cu o recapitulare :P Mda, sounds just like me :))

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on marți, noiembrie 03, 2009 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.