Author: No One
•miercuri, decembrie 02, 2009
Ganditi-va la prioritate ca la ceva ce ai nevoie. Cand vrei sa iti alegi prioritatile, de fapt confrunti "ce ai nevoie" cu "ce ai vrea". Dar prioritatile, un mintea mea, inseamna "ce ai nevoie". "Ce ai vrea" sunt dorinte care nu au o importanta maxima in momentul cand iti alegi prioritatile. Si asta conteaza pentru ca atunci cand vrei sa treci peste ceva, gandesc ca trebuie sa iti trasezi niste prioritati, un "must do" foarte important fara de care nu poti trece. Conflictul in cineva (in legatura cu aceste prioritatile) apare cand lucruri ("ce as vrea") ce nu sunt prioritati iti acapareaza atentia si te deturneaza de la scopul tau. "Ce as vrea" poate fi acelasi cu "ce am nevoie", dar el inglobeza de obicei mai multe lucruri si nu toate pot intra si in "ce am nevoie".

Exemplu de caz: eu. Ce prioritati tb sa am ? Pai in primul rand sanatatea (mai specific: mancat si plimbat) apoi un moral bun (fara pesimism, ganduri pozitive, mentinerea mintii cat mai constant intr-o zona pozitiva) si mai nou, invatat. Atat. Pare simplu, nu? Nu prea, pentru mine, si de aceea m-am gandit la ce am scris mai sus. Din pacate, uit care-mi sunt prioritatile si imi doresc alte chestii, care desi sunt importante pentru mine nu sunt prioritati, iar din cauza asta o iau pe aratura. Trebuie sa nu-mi uit prioritatile, sa le urmez (mai ales cand sunt tras spre alte zone) si sa fiu perseverent. Scriu ca sa imi aduc aminte (repetarea e mama invataturii :P).

Asteptari. Cand ai asteptari prea mari, poti observa ca ele nu se implinesc (sau o fac mai greu), dar cand nu mai ai asteptari (adica nu mai proiectezi nimic in viitor, chiar nimic sau doar un minim necesar, si deci te relaxezi, nu mai simti stressul ala ca "tb sa se intample") incep lucrurile sa apara. Lipsa asteptarilor nu tb sa fie o lipsa a standardelor (sau o coborare a lor) si nici o capitulare.

Saptamana trecuta m-am confruntat cu asta, cand am avut asteptari mari intr-o directie si ma freca pe creier ca nu mergea (ca nu obtineam ceea ce imi doream). Si tot ce am putut sa fac (dupa un timp, ce-i drept, nu pe loc) e sa le elimin, sa zic "fie ce o fi, eu merg inainte", sa ma relax in legatura cu subiectul si dupa cateva zile lucrurile au reintrat in normal si eu am putut sa continui neafectat. Dar e un lucru cu care stiu ca ma mai voi confrunta (stiti voi... cand o sa o iau pe aratura :P).

Coincidenta face ca in perioada asta sa citesc pe un blog exact despre subiectul asta (asteptari mari). Mi se intampla ca din cand in cand asemenea "coincidente" sa apara, in general printr-un text (scris, auzit). Cateodata imi dau seama, altadata nu. E posibil sa ma fi gandit la un subiect anume de mai multe ori, dar conexiunea sa o fac dupa mai multe dati sau mai tarziu (cand sunt cu adevarat atent). Si aici poti uita ce ai asimilat, luand-o pe aratura din nou (si repetand cuvantul ptr a treia oara :P). Chestia e invatata cand intra in reflex, banuiesc.

Mi-as dori sa am un intrerupator la cap (as putea cere asta de Craciun :P). Unul sa-mi inchida mintea, sa nu mai gandesc deloc. Sa-i dau drumul numai cand am nevoie (de ex noaptea sa-l tin inchis, ca sa pot dormi si eu :P). Cateodata o minte goala e o minte fericita :))

Concluzia de azi: prioritati, asteptari mai micute si o minte inchisa din panou. Partea funny? Pai lucrurile se leaga... din nou.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on miercuri, decembrie 02, 2009 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.