Author: No One
•miercuri, decembrie 16, 2009
M-am uitat la un episod dintr-un documentar despre al II-lea razboi mondial si ma gandesc ca daca am sti si am fi constienti de oroarea care s-a petrecut atunci, ne-ar crapa capul. Tocmai omul, care ar tb sa pretuiasca viata ptr ca e baza universului asta, ptr ca e asa de pretioasa, o reduce la ceva mic, nesemnificativ, o cifra intr-o statistica si imparte moartea de parca ar fi paine. Nici nu mai avem timp sa ne fie rusine ptr ca si uitam.

Imagineaza-ti ca fiecare om din lumea asta este ca tine, traieste si simte cum o faci si tu. Ai vrea sa moara un altu, cand tu nu vrei sa mori? Selectie naturala my ass. E usor sa faci pe desteptul si sa bati cu pumnul in masa cand esti in siguranta. Toti asa zisii "curajosi" ce se cred mai buni ca tine si ca mine si se bat in piept ca uite ce tari sunt ei, s-ar rupe in doua daca maine le-ar disparea salteaua de sub ei, daca ar simti cum e sa fii de partea cealalta a zidului.

Cateodata suntem asa de prosti ca e o minune ca nu a venit inca Apocalipsa peste noi. Inseamna ca e un potential "de bine", in permanenta, acolo in neant, care ne tine la suprafata.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on miercuri, decembrie 16, 2009 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.