Author: No One
•marți, decembrie 22, 2009
Am auzit/vazut mai demult ca o psiholoaga s-a dus in tarile din Africa, afectate de genocid si razboaie, sa consilieze pe acei oameni din taberele de refugiati, gandindu-se ca au nevoie de ajutor sa treaca peste traumele acumulate. Si acolo a constatat cu surprindere ca oamenii aceia vroiau sa vb despre relatiile lor sentimentale, despre iubire si alte nebunii.

Intrebarea este de ce? De ce sa vorbeasca despre barbati si femei cand au suferit si au vazut atatea? De ce dupa atatea, tot la asta se gandesc?

Relatia barbat-femeie, uite un subiect despre care sa tot vb. Dar de ce? De ce e asa de speciala aceasta relatie? De ce ne afecteaza asa de mult? De ce ne trezeste atatea emotii si sentimente, atatea bucurii si suparari?

E clar ca e o chestie pe care nu o putem ignora. Relatia asta intre doi oameni are ceva, ceva mai mult decat credem. Are o putere a ei, un ceva ce nu mai intalnim in alta parte. Oricum ai lua-o, parca e o forta care ne ciocneste unii de ceilalti si se pare ca nu ai cum sa o ocolesti. E unul din lucrurile acelea din viata de care nu poti sa scapi, si e bine asa, caci daca ar fi numai dupa mintea noastra, s-ar duce naibii totul.

Scot comentarile pentru ca nu caut raspunsuri, ci pentru ca vreau sa va fac sa va ganditi la acest lucru. La impactul ei (relatiei) asupra noastra, a tuturor.

De ce facem filme romantice si ascultam cantece despre iubire? :)

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on marți, decembrie 22, 2009 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.