Author: No One
•vineri, decembrie 04, 2009
Nu sunt inca omul calit in lupte. O recunosc. Si probabil voi mai avea partea mea de dezamagiri in viata.

Asta are legatura cu o lupta interna (gand) a mea. E asa usor sa fiu dezamagit (de mine, de altii). Si gandul meu poposeste cateodata la aceasta idee. Dar si mai usor e sa cedez, sa ma culc in culcusul moale si calduros al dezamagirii si al deciziilor negative ce ii pot urma.

Probabil ca sunt un copil naiv.

Toti, cred, pornim cu o doza de naivitate in viata, dar nu toti ajungem sa ne-o pastram pana la sfarsit. Viata ne schimba, depinde de noi cat si in ce fel. Eu nu consider ca a te maturiza inseamna a da la o parte partea buna din tine. Cred de asemenea in faptul ca tb sa fim realisti in viata, dar nu rai.

Voi vedea in timp in ce directie o voi lua. Acum e prea devreme sa dau verdicte.

Later Edit: dorinta mea e sa nu-mi pierd partea buna din mine prin dezamagiri, suferinte etc. Imi doresc pentru ca nu vreau sa ma inraiesc, sa devin de piatra, sa-mi afund adanc in mine sentimentele alea care ma fac un om bun, sa nu-mi mai pese. Unii fac asta, cum sunt raniti (in timp de mai multe ori) arunca partea buna din ei sau o ascund undeva unde nici lumina nu mai intra, si ajung la fel ca cei care i-au ranit. Zic ca asa sunt in siguranta, ca nu mai pot suferi, dar unii sufera. Nu imi place asta. Si de acea nu vreau sa devin ca ei (eu as suferi daca daca as deveni ca ei). Stiu ca ce am in mine e bun si nu vreau sa pierd asta. Despre asta scriam mai sus printre altele. 

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on vineri, decembrie 04, 2009 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.