Author: No One
•joi, decembrie 31, 2009
(Mai las un ultim articol, dorind ca acest an sa-l inchei intr-un mod placut si jucaus :P )

Am strabatut corpul ei in lung si-n lat. Am cucerit si supus parti din ea, am cotropit zone pe care numai mainile ei le-a atins, am cedat si m-am retras in fata atacului ei. Acest taram, presarat cu victorii si infrangeri, unde am gasit bucuria si alinarea, placerea si puterea.

Am gustat din sanul ei stang si mi-am odihnit mana obosita pe sanul ei drept.
Am sarutat buze fierbinti, uitate de cei dinaintea mea.
Am mangaiat obraji ce tanjeau dupa o atingere.
Mi-am petrecut mana prin parul ei ondulat de valuri si suspine.
Am simtit cum ii pulsa gatul la atingerea respiratiei mele.
Am auzit respiratia ei sacadata cum ma chema inspre ea.
Am trecut incet peste umerii ei, privind in zare la soarele ce rasare.
I-am arcuit spatele in chinurile orgasmului.
Mi-am lipit obrazul si am sarutat abdomenul sculptat in piatra.
Am alunecat pe curbura corpului ei.
Mi-am impreunat mana cu mana ei, dorind o legatura, oricat de slaba, cu sufletul ei.
I-am simtit picioarele in timp ce se incolaceau in jurul trunchiului meu.
Am fost luat prin surprindere de incordarea feselor ei atunci cand le strangeam, dornic de a poseda.
Am simtit cum ma impinge de la ea si cum cu maini ferme, cunoscatoare ma aduce inapoi.
Am fost strivit intre coapsele ei, si totusi am scapat nevatamat.
I-am simtit greutatea in timp ce ma punea la pamant.
Am auzit gemete venite de departe, strigate razboinice ale amazoanelor.
Am ascultat cantecul sirenei, ce atrage calatorul inspre stanci.
Am vazut picaturi de roua peste fruntea ei intunecata de placere.
Am simtit fiorii reci si calzi ce i-au strabatut corpul, creand un suflet posedat de placere.

Nu am crezut niciodata ca am sa gasesc egalul si opusul meu in ea, ca aceasta calatorie ma va schimba intratat de profund.

Si acolo jos, cand am coborat la sfarsitul calatoriei mele, am simtit bucuria eterna, nestavilita de nici o forta umana, ce curge in afara si te atrage inauntru. L-am descoperit pe Dumnezeu , undeva intre miracol si revelatie. Si prin soapte nerostite am fost chemat si poftit sa raman acolo, sa am grija de acea vale si sa ma hranesc din fructul ei dulce.

Si am ramas... mangaind incet acea intindere, sarutand dulce acel pamant.
Mangaiat de lumina lunii si inflorind sub razele soarelui.

This entry was posted on joi, decembrie 31, 2009 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.