Author: No One
•vineri, decembrie 11, 2009
In cotloanele mintii mele scenaristice, observ cateodata ca mi se contureaza ideea, ca o poveste, ca tb sa demonstrez ceva, cuiva. Nu resimt constient nevoia de a demonstra ceva, catre o persoana reala, dar simt ca inconstientul meu imi arata ceva si eu ma intreb: ce vrei sa demonstrezi gandindu-te, creand anumite situatii in minte? Si ca sa intelegeti, cateodata ma trezesc ca in mintea mea ma cert cu cineva, ca ma supar pe acea persoana, nu sunt de acord cu ceva, o chestie care in viata reala nu are fundament real, nu exista. Ideea asta de cearta nu e singura, dar e cea mai frecventa in situatiile astea care ma duc la ideea ca inconstient vreau sa demonstrez ceva. Ce? Nu stiu, sau poate nu vreau sa constientizez.

De ideea asta "de a nu vrea sa constientizez" leg ceva care poate vine in legatura cu vreau sa zic mai sus. Ma gandesc ca poate am niste complexe fata de anumite lucruri.

(paranteza) " (a avea un) complex" e genul de cuvant pe care mintea mea parca nu vrea sa-l scoata afara, e retinuta sa-l exprime. Sunt anumite cuvinte pe care imi e greu sa le exprim in legatura cu mine. De parca daca le scot,  eu pot deveni (sau ma pot bloca in) ceea ce exprima/inseamna acele cuvinte. E amuzant ca atunci cand m-am gandit la "complexe" (cu conotatie negativa in gandirea mea), am simtit nevoia de a atenua contextul schimbandu-l cu alt cuvant "nesigurante" (cu o conotatie mai buna decat primul pentru mine) (paranteza)

Si poate avand aceste complexe/nesigurante fata de mine, fata de oamenii din jur ori fata de anumite situatii, eu in mintea mea creez contexe in care sa demonstrez ceva. Daca ma gandesc acum pot sa-i zic si "incredere scazuta in mine".

As vrea sa zic ceva clar despre asta, sa arat ca am inteles, dar simt ca samburele ideii imi scapa, ca mintea mea nu prea vrea sa se avante in locul ala. Nu stiu, am momente de astea cand simt/sesizez anumite chestii in legatura cu mine, dar nu le pot pune exact "pe hartie", nu le pot explica in cuvinte, nici chiar pentru mine. Stiu forma lor generala, dar inca nu simt detaliile, lucrurile mai fine, subtilitatile care sa ma ajute ca sa inteleg (contextul) in totalitate si sa corectez/invat. Poate e negare, tendinta de a nu vedea lucruri ce le pot considera negative in contextul vietii mele. Tendinta de a nu accepta.

Si astfel pun o intrebare aici (cazuta din copacul in forma de "?"), in speranta ca poate ma voi prinde (daca e ceva de care sa ma prind) de raspuns la un moment dat si il voi accepta, incercand sa fac ceva in privinta asta.

Ce vrei sa demonstrezi, copile?

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on vineri, decembrie 11, 2009 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.