Author: No One
•luni, ianuarie 04, 2010
Dupa trei zile de frustrare, enervare, furie si alte sentimente delicioase, azi e la vreo 5-6 dimineata, in patul de doua persoane unde dorm eu, neavand chef sa ma culc (da, cateodata stau in pat si nu am chef sa dorm), cu mintea intr-un offf prelung, imi dau seama ca imi doresc cateodata sa ma descarc si nu am unde sau cu cine.

Nu stiu de voi, dar eu acumulez mult, cu o oarecare constanta, dar cel mai nasol si mai des e in momentele in care adun sentimente, energii brusc, puternic, fara o modalitate sa le dau afara la fel de repede. Si astfel ma trezesc ca tb sa stau in aceasi casa o perioda (mai lunga sau mai scurta) cu toata tensiunea asta acumulata. Si cam pe atunci cad. Desi stiu ca imi voi reveni, totusi ma consuma, si ma trezesc si cu bete in roate, mai precis devine autosabotaj.

No wonder ca in astea trei zile de weekend (dupa o cearta cam unilaterala cu sustinere din off, dar asta era doar chestia care a declansat totul) nu am iesit din casa, am dormit toata ziua si am stat treaz toata noaptea (bine, treaba asta o cam am intr-un fel de vreo 2-3 saptamani), nu am invatat (desi tb sa o fac constant) ptr ca eram prea sictirit (am scris bine?) si dormeam prea mult, am stat mai tot timpul prin camera aia cu pat dublu singur-singurel ascultand radio. Parca suna a depresie. Dar sper ca azi mi-am revenit. Cel putin scriu aici. Si sper sa ma duc prin oras sa imi aerisesc mintile.

Dar revenim la descarcare. Toti ne refulam si toti avem modalitati (mai bune sau mai rele) prin care sa o facem, dar cum eu nu lovesc peretii, nu imi tai venele, in general nu sunt cu gura mare la cearta (desi daca trec peste un prag rabufnesc ), nu imi doresc sa imi descarc nervii pe altcineva si nu prea simt ca am persoane cu care sa discut (adica sa imi auda miorlaielile) asa la un nivel serios si sa simt ca sunt inteles (am cateodata senzatia asta stupida ca nu sunt inteles si de aceea am tendinta sa ma explic mult), atunci ce imi mai ramane? Daca e sa o luam practic, multa frustrare, cam cu asta raman. Iar sa stau la calculator sau sa stau la tv (ori alte astfel de activitati in care sa iti spargi timpul aiurea) nu prea ajuta, de fapt de la un nivel iti faci si mai rau (desi teoretic iti abat gandurile). La fel e si cu procesatul prea mult (de acre am parte destul de mult in aceste momente).

Asa ca de multe ori simt ca trec singur prin asta, cand ma "chinui" un numar de zile si apoi imi trece. Up and down. Partea proasta e ca in aste cateva zile (la naiba, poate sa dureze si 2 sapt) imi cam reduc activitatea la minim creand un fel de cerc vicios (din care de obicei ies cand ajung la o concluzie, imi dau seama de ceva). Ma intreb daca sunt masochist cu mine, cu autosabotare and all. Cum am mai zis mai demult, imi fac rau la nivel psihic, mental. Banuiesc ca din frustrare.

Probabil "descarcare" e raspunsul (cel putin unul dintre ele) la intrebarea din What's there to prove?  Conexiunile sunt multe, solutiile par putine in momentul asta.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on luni, ianuarie 04, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.