Author: No One
•vineri, ianuarie 29, 2010
Tocmai ce am scris un articol. Am facut o pauza. Si cand m-am reapucat sa scriu din nou, s-a sters totul. Adica tot-tot, nu a mai ramas nimic. Nu era un articol serios, ma prosteam si eu, ptr ca ma simteam bine. Dar acum nu stiu daca sa ma enervez sau nu, si nici nu mai am chef si starea de spirit sa o iau de la capat. Tocmai ptr ca tinea de o anumita stare. Si as fi vrut sa-l "public", asa la hoha cum era. Ma gandesc ca a fost o greseala, o scapare, o coincidenta ca s-a sters. Dar cine stie "cine" nu m-a lasat sa scriu/sa public asta :))) Ehh poate exagerez cu chestiile mistice. But... I want my god damn text back.. please!!! :P (ce e pierdut, e pierdut)

Oricum... ce vroiam sa zic mai serios e ca am inceput sesiunea, sunt sub artileria inamica (nu, nu m-au ciuruit si alte fleacuri), si pana la sf lui februarie (de unde au astia munitie pana atunci, nu stiu) o sa scriu (cel mai probabil) putin spre deloc. Va zic asta ca sa nu credeti ca am disparut de pe fata pamantului, ca m-a rapit cineva, eu stiu... poate niste extraterestri sau niste pitici vopsiti in gri (si sa va dea prin cap sa sunati la 911). As scrie mult (tot timpul as scrie mult, as zice, nu numai acum, dar mai greu cu pusul pe foaie... si cu pastrarea textului pe ea se pare :P) dar timpul nu permite si atentia mea tb sa fie distribuita in alta parte.

Maine e maine, dar azi e azi. Asa ca trag cat pot de asta stare buna. Data de cateva episoade de serial (Dead Like Me) la care am ras pe rupte. Aveam nevoie. Asta, si sa zic "la naiba cu totul pentru astazi". Maine e maine, azi e azi.

As vrea sa zic ceva destept la final :)) Se pare ca nu am ce.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on vineri, ianuarie 29, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.