Author: No One
•marți, ianuarie 12, 2010
Sunt un ganditor am mai zis-o, dar am mai mult o minte de psiholog decat una de filosof. Asta s-ar traduce printr-o aplecare mai mult spre mintea umana, spre trairile, emotiile, sentimentele unui om, cu o componenta usor spiritualista, si mai putin (cred eu) inspre misterele naturii, a lumii si a vietii (ma intereseaza si aceste lucruri dar parca nu ma aplec asa mult asupra lor in comparatie cu natura omului si a tot ceea ce il alcatuieste, fie fizic, psihic ori spiritual)

Mi s-a zis recent ca sunt rational, intr-un contex simtire-ratiune. Acum nu stiu ce sa zic. As zice ca percep lumea mai mult cu mintea (gandesc mult) decat cu simturile, dar parca nu e in totalitate adevarat. Am o anumita sensibilitate, intuitie, simt anumite lucruri intr-un mod mai intim si mai intens. Imi place sa am lucrurile clare, bine stabilite in minte dar nu incerc sa compartimentez, sa clasific lumea. In loc sa simt ca apartin uneia sau alteia, mai mult am senzatia ca oscilez intre ele (in zona intermediara) cu o usoara inclinatie spre rational. Daca simtirea apartine femeii iar ratiunea barbatului, atunci eu nu ma pot situa strict numai in zona barbatului ('imprumut" destule caracteristici si din partea cealalta, cea feminina).

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on marți, ianuarie 12, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.