Author: No One
•sâmbătă, februarie 27, 2010
E mai usor sa te minti, sa te justifici, sa te pacalesti ca ceea ce faci, sau ceea ce gandesti, este bine sau corect. E mai greu sa te uiti bine la tine si sa iti vezi chipul asa cum este. Sa te vezi ca pe o persoana imperfecta, napadita de defecte. Asta e natura umana: incearca sa se vada intr-o lumina buna, favorabila si refuza sa vada si partea rea, acea parte intunecata si putrezita, unde soarele nu are sanse sa razbata.

De aceea oamenii mint, pentru ca le e mai usor asa. Pentru ca asa se pot suporta atunci cand se uita in ei. Mint ca sa nu vada mucegaiul. Mint ca sa uite cine sunt cu adevarat. Mint pentru ca le e frica de ceea ce ar putea sa vada.

Si daca ii intrebi pe unii dintre ei, iti vei da seama ca ei chiar cred in minciunile lor, ca au mers atat de departe cu minciuna, ca au fugit asa de mult de ei, incat nici ei nu mai stiu care este adevarul. Iar restul, cei ce nu cred in propriile minciuni, vor incerca sa isi inece amarul in altceva, intr-o dependenta numai de ei stiuta si traita.

PS: fiind al 200-lea articol ar fi trebuit sa scriu altceva, dar nu am vrut sa imi pierd ideea odata ce a venit.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on sâmbătă, februarie 27, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.