Author: No One
•vineri, februarie 26, 2010
Poate esti reflexia mea in oglinda, asa cum as fi fost daca nu as fi fost. Poate esti negativul meu. Nuante opuse, nuante ce exista in acelasi univers numai ca sa faca imaginea completa. Poate esti ce nu sunt, ce nu pot avea, ce nu pot trai.

Stam in parti opuse ale spectrului, de-o parte si de alta a unui mijloc de echilibru. Ne privim si ne miram ca o facem. In mod normal nu am face-o. Dar suntem aici, in acest moment, cand ne confruntam, cand lumile noastre s-au ciocnit.

Si eu vad mai bine, ceva ce inainte abia banuiam. Imi vad reflexia. Opusul. Imi vad tendinta. Vad ceea ce imi doresc cu adevarat.

Parca suntem doi poli de putere. Ingerul si demonul. Dar aici nici unul din noi nu e bun sau rau. Aici suntem doar noi, doua fiinte care s-au intalnit pe taramul hazardului.

Am putea fi extensia celuilalt. Am putea fi fortele ce se pot anula reciproc. Am putea fi jumatatea lipsa din celalalt.

Orbitam unul in jurul celuilalt. O facem voit sau poate e doar un act involuntar? Eu sunt aici, tu esti aici dar nu am habar daca are sens. Daca asa ar trebui sa fie. Stiu ca undeva in abisul mintii mele, unde nu sunt sigur de nimic, te vreau. Numai acolo totul are sens.

Tot ce stiu sigur e ca undeva in lume un inger si un demon s-au intalnit. Iar perceptia ingerului s-a schimbat.

This entry was posted on vineri, februarie 26, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.