Author: No One
•miercuri, februarie 24, 2010
Simt linistea asta, asa cum o simt acum. O simt de vreo saptamana. E o liniste muta, obosita. Nu e zbucium dar nu e nici veselie. Are o calitate oarecum neutra. Gandurile vin si pleaca, nu prea ma sacaie. Tampita liniste. E ca si cum ar fi in vacanta si m-a lasat pe mine sa dorm un vis anost, plictisitor.

Ma gandesc...

Ma gandesc la fete, sex, relatii, iubire si nu vreau sa ma gandesc la ele. Atatea imagini, atatea trairi, atatea dorinte. As vrea sa existe o cheie ca sa le inchid undeva si apoi sa o arunc, undeva unde sa nu o mai gasesc. Numai daca ar fi asa simplu. Niciodata nu e asa simplu. Oricat as vrea sa nu ma gandesc, la un moment dat tot o voi face. E inevitabil, sta in natura lucrurilor :)

Ma gandesc ca tb sa vorbesc cu F. Nu am mai vorbit de mult si sper ca nu am facut o impresie proasta facand asta. Nu mai e ca inainte. Nu mai simt nevoia sa vorbim.

Ma gandesc de ce am senzatia ca e ceva mai mult cu A. Simt ca e ceva acolo, o chestie ascunsa, o legatura mai profunda decat vad cu ochii, abia palpabila. Stiu ca in mod normal nu as fi vrut sa vorbesc cu ea pentru ca probabil nu ne-am fi inteles si totusi vb cu ea, ma inteleg cu ea, sunt atras inspre ea.  Ma gandesc ca ma pacalesc, ca totul e in capul  meu, ca ma insel. Nu stiu, nu vreau sa ma insel. Imi place la ea ca o vad ca o contrapondere la mine, ca o forta opusa. Sper sa nu ma insel.

Ma gandesc... mi s-a zis ca sufleteste sunt batran. Cred ca sunt.

Ma gandesc la viitor. Caci nu vad nimic concret in fata. Nu stiu unde voi fi peste 1 an, 5 ani sau 10 ani. Cu cine voi fi. Ce voi face. Nu vreau ca peste 10 ani sa fiu in acelasi punct ca acum. Am nevoie de o lumina in tunelul asta, caci nu vad pe unde merg. Nu vreau sa bajbai o viata intrega si sa sufar din cauza asta.

Ma gandesc la dorinta asta de a scrie ceva. De a exprima ceva ce nu pot sa pun pe hartie. Ceva din mine. Ca si cum mi-as da conturul cu o creta alba. Dar cuvintele sunt alunecoase. Au sensuri. Iar totul se filtreaza. Se pierd bucati pe drum. Cand scrii parca faci compromisuri. Iese ce vrei tu dar nu cu totul. La sfarsit tot tu ramai cu toate detaliile, cu toate cunostintele despre tine. Ceilalti stiu doar franturi din tine, ce a razbatut pana la ei. Tu ramai singur cu tine.

(...)

Imi plac versurile:

I've been winding
Down the same road for days
I've seen the coastline
Going both ways
Some days are perfect
And some just simply could not get worse
Some days it's all worth it
And some days this life is nothing but a curse

And I wonder who will break first

I am small
I feel like no more than nothing at all
But when I lose sight of daylight
And my darkness falls
I'll be strong
And if not now it won't be long
From when I lose sight of daylight
And my hands are weak
And my soul is tired
Oh, I'll give my love from the inside out
From the inside out

Little spirit
No now, don't you desert me now
I know I don't always hear it
You don't always speak so loud
And I'm not willing
To simply lay down my soul for this
It may be all that I'm giving
But take my love for what it is

I am small
I feel like no more than nothing at all
But when I lose sight of daylight
And my darkness falls
I'll be strong
And if not now it won't be long
From when I lose sight of daylight
And my hands are weak and my soul is tired
Oh, I'll give my love from the inside out

Take your best shot
Here I stand, heart in hand
And fearless I'm not
But I am what I am
And I know what I'm not
And I know enough to know it's never
Gonna be much more than weather
You can't drive me away
When it's only rain
On the inside
It's only rain
From the inside
It's only rain
From the inside
It's only rain
From the inside
From the inside out
I am small
From the inside out
I am small




ta hand om dig cititorule

This entry was posted on miercuri, februarie 24, 2010 and is filed under , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.