Author: No One
•vineri, februarie 12, 2010
Cred ca nu am disciplina mentala. Ca sunt blocat in niste chestii din care simt ca nu pot sa ies. Un fel de cercuri vicioase. Intr-un fel nu ies din ele pentru ca sunt obisnuit cu ele, si nu stiu (ma tem de) ce este in afara lor. Sunt acele lucruri care sunt inauntrul tau si stii ca numai tu esti cel ce trebuie sa le schimbi. Schimbarea tb sa o faci cu mana ta, are un caracter personal. E greu sa faci o schimbare pentru ca e greu sa renunti la un narav. Mai ales la ceva cu care esti obisnuit de ani de zile. De parca ai fi stat o viata in casa, te uiti pe fereastra, ai vrea sa iesi dar ti-e frica sa iesi efectiv, sa fii acolo in exterior. Stii ca numai tu poti face asta, si te supara ca totusi nu o faci, te blochezi, ramai blocat in propriul tau cerc vicios (pe care-l alimentezi de asemenea). Si eu sunt blocat in propria-mi "casa". Si in momentul asta gandesc ca tb timp, rabdare si disciplina ca sa ies. Si cateodata simt ca nu am timp, ca nu am rabdare si mai ales ca nu am disciplina.

Oare e frica de a-mi trai viata? Frica de ceea ce nu cunosc? Frica sa nu gresesc? E multa frica. Cred ca frica e samburele oamenilor nefericiti. De acolo pornesc atatea.

Ma gandeam la dependenta. Stiti cum sunt dependentii: stiu ce fac, ca nu fac bine (si ca isi fac rau), ar vrea sa se schimbe, dar nu o fac, pentru e greu sa renunte. Au o oarecare incapatanare, par ca au si un fel de masochism fata de ei. Sufera, vizibil sau nu, unii in tacere, altii cu zgomot si belele. Le e frica, de ei, de lume, de decizii, etc. Nu se fac bine dintr-o data, cad si se ridica (mai mult cad). Se simt neintelesi si sunt orbi la anumite aspecte din viata lor sau din afara lor (puteti sa ziceti mai dragut ca sunt subiectivi). Si multe altele, cred. Dependent nu esti numai de tigari, alcool, droguri, mancare, jocuri de noroc etc ci si de chestii mai subtile cum ar fi niste idei, obiceiuri, stari. De exemplu un tip care se infurie tot timpul poti sa zici ca e dependent de starea asta. De fapt cred ca putem fi dependenti de aproape orice, daca extindem definitia lui "dependent". Nu stiu daca imi pot zice dependent, dar ma gandesc ca unele din caracteristicile lor mi se aplica si mie. Probabil ca sunt dependent de gandurile mele, de felul cum imi traiesc viata, de frica etc.

Totul cere timp. Probabil ca am nevoie sa imi dau un timp. Dar oare cat? Anii trec, iar eu nu intineresc. E nasol sa te simti responsabil pentru propria cadere si de incapacitatea ta de a reveni. Alti vinovati nu sunt.

In momente ca astea simt ca tb sa schimb ceva, iar in altele tot ce vreau e sa ma resemnez, sa inchid ochii si sa ma intorc pe partea cealalta. Cred ca asta se vede si in blogul meu. Oscilatia asta intre stari.

Am speranta ca va fi bine dar nu stiu "cand", "cum", chiar si "daca". Va dura ceva timp, va dura.

PS: Nu stiu ce m-a apucat, de ceva zile scriu destul de mult si probabil destul de trist. Poate din cauza oboselii acumulate si din nevoia de a scapa de starea asta. Imi vin ganduri si ganduri pe care vreau sa le scriu.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on vineri, februarie 12, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.