Author: No One
•miercuri, martie 31, 2010
Am sa pun mai intai versurile... De fapt am sa zic intai ca Adam Young (adica Owl City) a inceput sa compuna si sa cante ptr ca avea insomnie ("waist deep in thought", frumoase cuvinte, pe care pot sa le inteleg). De aici povestea clasica in era internetului: compune si inregistreaza acasa (in pivnita/subsol), devine cunoscut pe MySpace, paseste inspre mainstream (devenind cunoscut si incheind un contract cu o mare casa de productie). Dupa ca am scris asta, ma gandesc ce greu era inainte de internet daca vroiai sa te faci cunoscut. Practic cei din generatia internet sunt impinsi in fata de propria generatie. Inconstient sau nu, sunt sustinuti.

Cred ca, o data cu internetul, vom reusi ceva ce pana acum era mai greu: Vom fi uniti :) ["I don't feel so alone", chiar se potriveste in contextul asta] (Oare cum am ajuns la ideea asta? Tot ce vroiam sa zic e ca tipul avea insomnie :P)

Imi place cum canta "I'll think of you tonight" si cum suna "I wish you were here" :)

Iar clipul? In cuvinte ar fi cam asa: culoare, caine (arata trist si/sau batran, nu?), fata, ochii ei, far, cer, zapada, lumina, oameni :) Iar cuvantul meu aici ar fi "dulce" :) (stiu, stiu, sunt un soft :P but that's the way it is).

Deci... am sa pun mai intai versurile... ptr ca imi plac :)

The stars lean down to kiss you
And I lie awake and miss you
Pour me a heavy dose of atmosphere
Cause I'll doze off safe and soundly
But I'll miss your arms around me
I'll send a postcard to you, dear
Cause I wish you were here

I'll watch the night turn light blue
But it's not the same without you
Because it takes two to whisper quietly
The silence isn't so bad
Till I look at my hands and feel sad
Cause the spaces between my fingers
Are right where yours fit perfectly

I'll find repose in new ways
Though I haven't slept in two days
Cause cold nostalgia chills me to the bone
But drenched in vanilla twilight
I'll sit on the front porch all night
Waist deep in thought because when
I think of you I don't feel so alone

I don't feel so alone
I don't feel so alone

As many times as I blink
I'll think of you tonight

I'll think of you tonight

When violet eyes get brighter
And heavy wings grow lighter
I'll taste the sky and feel alive again
And I'll forget the world that I knew
But I swear I won't forget you
Oh if my voice could reach back through the past
I'd whisper in your ear:
"Oh darling I wish you were here" 




ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, martie 30, 2010
Ma gandesc la persoanele care ar suporta orice numai sa nu fie singure. Carora le e frica de o batranete in singuratate. Pana unde ai ajunge ca sa nu fii singur? Pana unde ai ajunge ca sa fii bagat in seama? Pana unde ai ajunge ca sa fii iubit?

Imi amintesc de un batran pe strada mea care statea (l-am vazut mai demult) la poarta, si zicea: "E greu sa fii singur". Sa astepti la poarta... ceva. Sa speri. Sa vrei.

Printre contradictiile mele se afla si aceasta: sunt un singuratic si imi place sa fiu eu numai cu mine, in liniste, dar (caci e tot timpul un "dar") tanjesc dupa atentie, oameni, discutii. Timidul ce tace, care vrea sa discute :)) Timidul moody ce sta in colt si se uita plictisit cum ceilalti vorbesc. Si ar vrea sa fie printre ei, si nu ar vrea sa fie printre ei.

N-as vrea sa mor singur, dar as prefera singuratea daca pretul e prea mare. Daca va tb sa ma multumesc cu o situatie de rahat ca sa nu fiu singur.

"Fuck me, because I don't want to be alone. Fuck my mind, because I don't want to hear the voice of silence. Fuck me, because that's the only way for me to feel love." Unii oameni gandesc asa. Iar "fuck" e si la propriu.

Deci ce suferinta alegem? Suferinta traita langa cineva sau singuratatea? Ehh, acum gandesc (ptr postarea asta) in alb si negru. Dar viata nu se rezuma la alb si negru. Traim in Marele Gri. Si de aici in Marea Nesiguranta.

Poti sa zici ca omul este o fiinta sociala, dar eu pot sa zic ca sufletul este atras catre alte suflete. E inevitabil. Nu poti sa te ascunzi in turn. De fapt poti :) dar vei suferi. Cautam... Visam... Vrem?

"Stateam pe o banca langa un mucos. Intind mana si ii sterg nasucul cu batista.
- Ce faci aici ? ma intreaba. Pe cine astepti?
- Astept ca cineva sa se aseze langa mine..."

Acum pustiu' ar tb sa zica ca tb sa ma ridic si sa caut. True, but that's not the point I want to make. Ce vreau sa scot in evidenta e starea pe care o traieste cel de pe banca. Starea mea de acum. "Astept" e cuvantul. Ati asteptat pe cineva vreodata pe o banca? Te uiti la oameni, te uiti in gol si... astepti. In dreapta sus cuvantul "pause" apare si dispare.

PS: Titlul nu are nici o legatura cu postul. Imi place cum suna :)

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, martie 26, 2010
Probabil ca in zodiac, la capricorn, scrie "nevoie de control". Cel putin la mine asa scrie  :)

Cum am mai zis pe aici, nu simt nevoia sa controlez oamenii, sa-i schimb, sa fie altfel cu mine decat sunt ei de obicei, dar simt nevoia sa controlez situatiile care au o legatura directa cu mine. Si am si tendinta de a incerca de a a avea control asupra vietii mele. Cred ca ambele idei se leaga, daca ma uit mai bine.

Probabil tine de faptul ca imi doresc sa ma simt in largul meu, sa creez un mediu in care sa ma desfasor. Cand simt ca am control nu mai sunt timid.
Probabil tine si de nevoia de siguranta. Nu sunt genul sa ma arunc cu capul inainte, nu sunt aventuros de felul meu. Cred ca autoconservarea merge cu controlul aici.
Probabil ca tine de nevoia mea de a intelege, de a avea claritate asupra unui lucru. Nu tot timpul si nu in orice, dar apar momente cand nu ma inteleg bine cu ambiguitatile. Adica daca vrei ceva de la mine sau tb sa fac ceva, tb sa-mi explici bine, sa fie clar.

Eu am o personalitate pasiva, deci la mine nu e "Vreau sa fie asa", ci mai mult un "Fa sa fie asa" :)) Adica nu cer ca omul sa fie altfel, ci cer ca el sa-mi permita sa ma desfasor, sa fiu eu.

Imi place cand cineva lasa de la el... Ma opresc. E dificil sa explic cand stiu ca granita intre lucruri e una subtire, ca ele se pot suprapune. Apar situatii cand nici eu nu mai stiu cum si ce. Sunt asa sau... sunt asa? E asa sau e pe dincolo? Vedeti... e nevoia mea de a intelege. Am momente cand ma deranjeaza ca nu inteleg, ca nu pot expune clar. Stateam cu cineva de vorba aseara pe mess, si la inceputul discutiei tot incercam sa explic cum vad eu situatia, de ce ma deranjeaza anumite lucruri, in general sa dau o forma gandurilor mele. Si cu cat incercam sa explic ceva, cu atat iesea mai aiurea. Aveam cele mai bune intentii si iesea din ce in ce mai prost. Noroc ca a facut ea un pas clar zicandu-mi ce vrea :) Si am ramas cu chestia asta in minte: ca e greu sa comunici un lucru, sa faci o punte. Tu zici una, persoana cealalta zice altceva, fiecare intelege ce poate si la sfarsit totul e musaca :) Deci se leaga... claritate, a intelege, control asupra situatiei. Cel putin pentru mine.

Si unde e vulnerabilitatea in toata chestia asta? Pai nu stiu exact, dar o sa incerc sa explic ceva.

Stiu ca a fi vulnerabil inseamna a ti-o lua pe cocoasa. Stiu ca nu sunt genul sa sar cu capul in fata. Stiu ca simt nevoia de control a situatiei. Dar imi doresc uneori sa gasesc pe cineva catre care sa ma simt vulnerabil, catre care sa ma abandonez, iar aceea persoana sa nu-mi faca rau. Tine de o situatie utopica stiu :) si probabil nu o sa gasesc o asemenea persoana (o "ea" ca sa fiu mai exact). Intra in sertarul pe care scrie "femeia ideala" :P Pentru mine abandon inseamna a nu mai gandi (asa mult), pentru mine abandon inseamna nevoia de siguranta, de protectie (psihica, nu fizica), pentru mine abandon inseamna sa ma eliberez, sa uit de mine. Dar cum eu simt nevoia sa am control asupra vietii mele... dehh, va dati seama acum ce e cu nevoia de vulnerabilitate si abandon.

Am o imagine in minte care imi apare des: o persoana care cade in gol, o persoana care sare de pe o cladire (gen Martrix, varianta Neo), o persoana care sta pe acoperisul lumii. Ideea de Fallen Angel. Abandon. (The Fall, City of Angels, Lumina diminetii)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, martie 25, 2010
As vrea ca toata apa care va curge peste mine, picatura cu picatura, sa-mi ia toata excitarea asta...
Sa stau cu capul plecat, apa curgandu-mi prin par, sa dechid gura si sa las gandurile sa se alinieze...
As vrea sa fiu sarutat, atins si sa ma simt vulnerabil...
Sa uit de mine...

 
 
ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, martie 24, 2010
din ciclul "despre mine, caci despre altul nu pot sa vorbesc" zic:

1. M-am decis sa scriu asta (ideea imi era prin cap de cateva zile, pornita de la o discutie pe net) azi cand mancam. Asa ca incep cu primul lucru despre mine. Fac bilute din miezul de paine. E chestie din copilarie si se trage de la painile care se faramau f usor. Imi placea miezul, asa ca incercam sa il pastrez intact atat cat puteam.

2. Daca tot suntem la mancare imi place ciocolata... alba. Daca are si ceva crocant pe acolo e... :D Imi place inghetata de vanilie. Cu sau fara caramel. Imi place caramelul in ciocolata. Imi plac supele. Daca e sa imi vina una in minte e supa crema de legume cu crutoane. Imi plac bananele, piersicile, caisele, prunele, pomelo, pepenele galben (de fapt nu cel galben inauntru, cel inecacios, ci acela alb-verzui, apos). Nu imi plac mancarurile inecacioase, care nu au apa in ele.

3. Nu beau Cola... si nici un fel de bautura carbogazoasa. Prefer apa plata ca e mai buna.

4. Ma deranjeaza lumina soarelui. Merg pe strada cu ochii mijiti. Ma intreb ce cred oamenii cand ma vad? De aici port ochelari de soare care chiar reduc din intensitatea luminii (nu, nu de orbi :P). Or fi ei frumosi aia de fite si in toate culorile, dar nu au nici o utilitate ptr mine.

5. Nu port inele, bratari, coliere (lanturi adica :P), cercei... Nici ceas la mana nu port. M-am obisnuit asa si a inceput sa-mi placa. Singurul lucru pe care chiar l-as vrea ar fi un ceas de buzunar.

6. Nu-mi plac sepcile. Acum imi plac camasile si paltoanele.

7. Am degete lungi si subtiri. Cand eram mic mi se zicea ca am degete de pianist sau de ginecolog. Cum nu stiu sa cant la pian (desi am unul la bunici, pian ce a ramas de la vechii proprietari) si am renuntat la Medicina, degetele mele someaza acum :) Am genele lungi. Nu arat efeminat totusi.

8. Daca ar fi sa aleg un loc sa-mi placa (si sa ma simt bine), acela ar fi cinematograful. Acolo e lumea mea.

9. Cred ca exista Dumnezeu si cred in reincarnare. Sunt mai mult un credincios moderat, ce nu se duce la biserica.

10. Imi plac camerele albe, cu ferestre mari, bine luminate. Nu-mi plac perdelele greoaie. Imi place sa intre lumina intr-o camera. Singurele perdele pe care le pot agrea sunt cele ce nu obstructioneaza in nici-un fel fereastra :)

11. Am avut un accident de masina. Fiti fara griji, nu a fost grav. Numai o rasturnare (completa sau imcompleta, nu mai stiu). Din cauza asta nu-mi place viteza si nu-i suport pe soferii care merg cu viteza (i-as strange de gat). Daca ar fi dupa mine toti ar merge sub 100 km/h :P. Consecintele accidentului: pai... e prima data cand mi-am dat seama concret ca pot muri, prefer locul din stanga spate, spun de trei ori "Tatal nostru" cand ies din localitate (nu toate, numai cea din care am plecat) cu semnul crucii cu tot, 6 luni dupa accident nu am mers cu masina (m-am reobisnuit in timp), prefer trenul ca e mai sigur :P (va dati seama cum as fi in avion? :D), evit sa merg cu soferi necunoscuti (adica merg cu masina in afara orasului numai la nevoie).

12. Am un prenume rar. Cateodata oamenii il gresesc (fie o litera, fie mai multe). Am avut o discutie cu cineva acum cateva zile si cand m-a intrebat care e prenumele meu real, nu am putut sa i-l zic. Imi pare rau ca nu va pot zice numele meu...

13. nu e un numar cu ghinion pentru mine. 

Poate voi mai scrie cateva cifre... Dar asta altadata :)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, martie 24, 2010
Visam inspre sfarsit, inainte sa ma trezesc, ca citeam o carte (nu stiu care) si apoi, cand m-am trezit, primul lucru pe care l-am facut a fost sa dau cu mana peste plapuma (cautand ceva), de parca as fi lasat/pierdut o carte acolo. Mi-am zis ca asta ar tb sa o pun la "vis imperfect" si in scurt timp am adormit din nou.

Mai devreme, cand ma gandeam la asta, ma intrebam daca nu cumva am visat toata chestia :)) Stiu ca citeam o carte, stiu ca apoi am cautat-o dintr-un reflex peste plapuma, dar nu sunt sigur daca m-am trezit sau nu. Probabil ca am facut-o, dar totul are acea incertitudine specifica trezirii din somn.

Cateodata dupa ce ma trezesc, in primele momente, stiu sigur ca am visat acel lucru. Imi amintesc asa de clar. Dar dupa un timp, cand detaliile visului se duc, incep sa ma intreb "oare am visat eu asta?" si ma gandesc ca poate mi-am imaginat. De obicei raman cu o imagine in minte, care pare tangibila, dar restul s-a pierdut, s-a dus.

Cand am inceput sa scriu aceasta postare ma gandeam ca granita dintre vis si realitate, intre ultimele clipe ale visarii si primele clipe dupa ce te-ai trezit, e una subtire, nesigura. Atunci esti intre doua realitati si nu stii care cui ii apartine. Mintea ta ar putea sa accepte orice.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, martie 23, 2010
Imi plac melodiile de acest fel, care incep incet, si apoi cresc, cresc devenind din ce in ce mai puternice.

Am ascultat-o prima data mai demult, pe HBO, intr-un clip promotional al celui de-al cincilea sezon al serialului Six Feet Under (din care am vazut numai 3 sezoane). Dupa un timp am cautat-o pe net, asa cum cauti o melodie care iti place dar nu stii nimic despre ea :P. Mai greu a fost sa downloadez clipul. Se pare ca pe net nu e asa usor sa gasesti unele chestii. Numai pornografia se gaseste usor, la restul tb sa te stresezi putin :))


Am gasit si un alt clip cu aceasta melodie (sesiune live?). Pare putin ciudatica in acest clip :) dar imi place cum suna melodia.


Pun si clipul melodiei aici. Just in case...

Si la sfarsit melodia originala (4:35 minute), cu versuri.


Help, I have done it, again,
I have been here many times before,
Hurt myself again today,
And the worst part is,
There’s no one else to blame

Be my friend,
Hold me,
Wrap me up,
Unfold me I am small,
I’m needy,
Warm me up,
And breathe me

Ouch I have lost myself again,
Lost myself and I am no where to be found,
Yeah think I might break,
Lost myself again and I feel unsafe

Be my friend,
Hold me,
Wrap me up,
Unfold me I am small,
I’m needy,
Warm me up,
And breathe me, be my friend,
Hold me wrap me up,
Unfold me I am small,
I’m needy,
Warm me up,
And breathe me

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, martie 22, 2010
Stau in cadrul usii si ma uit inspre peron. E o gara veche din caramida rosiatica, asa cum erau pe vremuri. E liniste. Nu sunt multi oameni aici. Ii vad cum trec pe langa mine cu gandurile lor indreptate deja spre o alta viata. Alta decat asta. Bagajele sunt doar pentru a le aminti de unde au plecat, de o viata pe care au trait-o odata, intr-un trecut. Toti vor pleca pana la urma. Dar acum stau si asteapta. Unii se plimba incet pe peronul cufundat in umbra, altii stau jos pe vreo banca cu biletul in mana. Toti vor pleca...

Ma proptesc cu umarul stang in cadrul usii, incrutisandu-mi piciorul stang peste cel drept. Imi incrutisez bratele la piept si ma uit pe peron. Ea e mai in fata, undeva inspre stanga. Sta cu spatele la mine, cu chipul acoperit de borurile foarte largi ale palariei. Asteapta sa plece. Nu ma duc la ea, stau proptit in usa. Pana la urma sunt doar un privitor.

La inceput m-a luat prin surprindere plecarea ei, desi, daca stau sa ma gandesc mai bine, mi-a trecut ideea asta prin minte. Plecarea astepta in aer, probabil era evidenta. Ea nu-si gasea locul aici. Dar acum, cand stau sa ma gandesc, poate ea cauta un ceva anume. Poate vrea sa gasesca ceva ce-i lipseste, poate vrea sa intelega ceva la ea. Poate acest drum ii va aduce o concluzie mult dorita. Poate... nu stiu. Eu nu am cum sa stiu. Dar sper ca va gasi ceea ce cauta. Toti avem aceasta cautare in noi. Ii inteleg nevoia.

Un zgomot sparge tacerea. Trenul se apropie. Zgomotul e din ce in ce mai aproape. Creste pe masura ce se apropie. Franele sunt actionate si un scartait prelung se aude in toata gara.

Ma uit la ea. Parca zice ceva. Nu inteleg prea bine... ceva cu "adio". Erau mai multe cuvinte, dar nu le-am auzit. Nu simt totusi ca e un adio. Nu stiu cui a zis asta, probabil a facut-o pentru sine. O mica promisiune...

Trenul sta linistit in gara, asteptand ca minutele sa treaca. Un hamal ii ia bagajele si i le duce la un vagon aflat mai in spate. Ea isi cauta in tacere vagonul, il vede (e putin mai la dreapta) si se duce inspre el. O vad cum se urca si atunci ma gandesc ca poate e un suflet ce nu apartine... niciunui loc, niciunui om. Un suflet calator ce nu poate sa prinda radacini.

Nu o mai vad. Acum doar astept. Astept ca trenul sa plece, astept in acesta zi insorita de primavara. Toti au urcat. Toti vor pleca. Eu sunt aici doar ca un martor al plecarii lor.

Trenul se pune in miscare, prinde avant si iese incet din gara. Pleaca din acest loc, pleaca din aceasta gara. Tot ce a ramas in urma e fumul alb ce mangaie peronul. Tot ce a ramas in urma e linistea. Nu mai e nimeni aici. Totul e tacere.

Ma desprind din tocul usii si o iau incet prin interiorul garii. Ies in strada, in lumina soarelui. E puternic, imi bate in ochi. Ma uit in sus la ceas. E 11 si 11 minute. Zambesc... ce cifra ciudata e acest 11. Imi desprind ochii de pe ceas si dispar in lumina.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, martie 21, 2010
S-a facut cald afara... Aproape vara. Numai bine sa te plimbi. Sau sa iesi in curte cum am facut eu.

Nu sunt suparat, mai degraba sunt nemultumit. Si asta se caracterizeaza printr-o lipsa de chef in legatura cu orice. E liniste dar...  nu acea liniste. Parca as sta la televizor butonand in nestire, fara sa vreau un program anume. Doar butonez, program dupa program, holbandu-ma absent in monitor.

Ma intreb de ce imi repet greselile tot timpul. Parca nu ma invat minte. Parca nu vreau sa ma invat minte. Nu e ceva anume acum, ci doar gandul asta. Cum sunt pus intr-o situatie in care sa schimb ceva, cum dau inapoi. Am dat de atatea ori inapoi ca ma mir ca mai e drum in spate. Stiu ca ar tb sa fac altfel, dar eu fac la fel. Acelasi scenariu, aceasi alegere.

Detest sa zic "asta e". Detest. Detest sa inchid ochii si sa ma fac ca ploua. "Resemneaza-te John, resemneaza-te". Detest pentru ca o parte din mine nu ma lasa. Dar asta nu e partea care ia deciziile, se pare.

De ce sunt asa mascochist cu mine? De ce imi fac atata rau? E aiurea ca imi dau seama dar nu fac nimic.

Din nou nu vb de a-mi face rau fizic, desi si aici mai fac prostii (nu dorm cum si cat trebuie, nu mananc cat trebuie), ci de partea psihica. Ma faultez tot timpul. Da-mi un motiv si mi-o fac. Ma consum aiurea, nu iau deciziile pe care tb sa le iau, desi stiu ca pe acelea tb sa le iau, ma blochez si nu mai fac nimic, devin comod cu mine ... Cateodata ma gandesc ca poate ma detest. Sigur detest pasivitatea mea. Stau pe un munte de potential si eu ma uit in orice alta parte.

Si mi-e ciuda cand vad asta si la altii (nu vb de cineva anume, dar am intalnit chestia asta). Parca-s eu ala. L-as lua si l-as scutura tare: "Scoala-te mahh!". Dar ca si la mine, si acolo gasesc incapatanare. Omul respectiv stie ca nu e bine, dar... dar. E tot timpul un "dar", si in general se leaga de "nu pot". Si ma gandesc "eu vad, de ce tu nu vezi?", dar stiu deja, stiu de ce e asa cum e.

Cum naiba sa te uiti in curte cand tu te afli chiar in mijlocul ei.

Or fi greselile facute cu mana ta cea mai buna cale de a invata, dar nu e si cea mai desteapta. Ajungi sa zici ca esti destept atunci cand incepi sa inveti din ce in ce mai mult din prostiile altora si din ce in ce mai putin din ale tale.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, martie 21, 2010
Cineva zicea pe un blog ca suntem mediocri de fapt, banali si predictibili... Eu cred ca suntem prosti.

Suntem complecsi, interesanti si unici in felul nostru... dar suntem prosti. Avem asa mult potential si il irosim numai si numai din prostie. Parca am sta pe o mina de aur si nu ne-am uita in jos. Ne uitam oriunde in alta parte, numai in jos nu. Cateodata totul e asa evident ca iti vine sa iti dai palme. Ne complicam aiurea si la sfarsit ne intrebam de ce e asa cum e. Eu unul cred ca suntem in stare de mult mai mult decat credem, dar ne blocam in itele vietii si acolo ramanem.

Mi-am adus aminte de Revolutionary Road. Despre asta e filmul. Cuplul ala vrea sa scape si pana la urma sfarsesc in viata pe care nu si-o doresc, numai pentru ca atunci cand au aparut greutatile au inceput sa dea inapoi.

Sau poate prostia asta e de fapt lipsa de curaj. Sau frica. Frica sa nu fie mai rau, deci lasa asa. Frica sa nu fim judecati, deci ciocul mic. Frica ca poate am putea face ceva mai bun, dar lasa sa fim mediocri ptr ca restul lumii asta vrea de la noi. De ce tu sa fii mai bun? Fi ca noi restul, ca sa nu murim de ciuda. Capra raioasa a vecinului...

Si bineinteles ca vorbesc la persoana I plural referindu-ma la mine :))  Ufff, ufff am si eu "piticii" mei...

Si acum ca sa uit de propria prostie, ma lobotomizez cu un joc pe calculator (S.t.a.l.k.e.r.).

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, martie 19, 2010
E dimineata. Ma urc sus in dormitor. Nu am dormit toata noaptea. Ma asez pe pat. E deja lumina in camera. Mananc placinta cu dovleac din farfuria pe care am luat-o cu mine. Cu cat mananc, cu atat mi se face mai foame. Portocala o pun deoparte. Tb sa ma culc. Cred ca adorm aproape de ora sapte.

Sunt la poarta. Il ajut pe taica-miu sa lucreze la niste panouri care vor veni pe poarta. Ca de obicei nu zice nimic util, nu da indicatii cum trebuie, nu stie sa explice. Se asteapta probabil sa-i citesc gandurile. Tipa si se enerveaza cand nu fac ceva cum trebuie. Ma cert cu el. Se uita intimidant la mine ca sa tac din gura. Nu cedez. Vorbesc tare, enervat. Ma gandesc ca ma aud oamenii pe strada. Nu-mi pasa. Ma opresc cand vad ca nu mai am nimic de zis. Incerc sa ma detasez. Reusesc. Nu mai e ca-n copilarie. Nu-mi place sa-l ajut, nu-mi place sa fiu pe langa el. Cauta sa creeze situatii in care sa se certe, in care sa fie nervos. Reduc conversatia numai la ce trebuie. In restul zilei nu ma mai bate la cap.

Stau la poarta. E frig. Stau in umbra. Ma uit afara, inspre strada. Inainte sa vin aici, am citit o postare pe un blog. M-a pus pe ganduri. Ma gandesc la ce a scris si imi dau seama ca are dreptate. Ma face sa ma gandesc la niste persoane. La Angela, la Ama, la F. Nu le voi intalni niciodata. Vor ramane doar niste imagini in capul meu.

Fac dus. Imi place sa fac dus. Ma uit la partea inferioara a abdomenului meu, chiar deasupra parului pubian. Ma uit si ma gandesc: "Asta e corpul tau".

Sunt somnoros. E zece si ceva. Adorm pe jumatate de canapea, cu corpul intr-o parte si cu picioare sprijinite pe un taburet. La televizor e "Che - prima parte".

Ma trezesc la 12 jumate. Sunt asa de somnoros ca abia merg normal. Ma duc sus. Merg ca un betiv pe scari. Cum ma asez in pat, cum imi dispare somnul. Nu mai pot sa adorm.

Stau in pat. Ma asez pe partea mea stanga si privesc langa pat. Sunt doua carti acolo, una peste alta. O asez pe cea de sus perpendicular pe cealalta. Imi plimb degetul pe cotorul ei. Scrie "Polirom. Chuck Palahniuk. Bantuitii". Cartea de dedesubt este acoperita partial. Dar stiu ce scrie. "Hermann Hesse. Pe urmele visului. Basme". Le-am luat luat de 2 zile de la biblioteca. Nu am putut sa le incep. Cum imi plimb degetul pe carte imi vine ideea sa scriu acesta postare.

Tot nu pot sa dorm. Imi imaginez ca am penisul in gura unei femei. Imi pulseaza in ritmul inimii. Ea se desprinde si eu o sarut. Mai tarziu ma gandesc ce simte o femeie cand este penetrata. Imi imaginez cum este penetrata incet, penisul umpland-o. Peretii vaginului simt penisul si-l strang usor. Un mic val de placere o cuprinde. Deschide buzele ca si cum ar vrea sa ia aer. Intinde mana sa-l opreasca, dar nu cred ca vrea cu adevarat. Imaginea se duce. Ma intreb de ce mi-am imaginat mana aceea intinsa inspre abdomenul lui.

Cum nu pot sa dorm, nici nu am stare. As vrea sa stau la calculator, poate sa scriu. Cobor jos. Macar fac ceva. Mananc placinta, ma uit la televizor. Vad cateva scene porno. N-are nici un rost. Urc sus si ascult radio. Dau de cateva melodii pe care as dori sa le postez si aici. Ma culc la ora sase.


Somn usor,
tu cel al carui nume adevarat nu-l pot scrie aici


(...)


Bun, rau, m-am decis sa il las aici pana la urma. E scris de mana mea totusi. Nu stiu ce sa zic, acum nu mai sunt nici pro, nici contra acestui text. "I freaked out" (nu am echivalentul in romana chiar acum), cred ca de aceea l-am sters. Poate asa sunt eu si am vrut sa fiu altfel in ochii vostri. M-am tinut de o imagine a mea. Mi-am zis ca o sa fiu perceput aiurea, ca n-am sa mai fiu citit. Ideea textului e ca am vrut sa arat si o alta parte a mea, dar nu am vrut sa fie prea diferita (vulgara?) fata de ceea ce am scris pana acum. Acum nici nu mai stiu daca asta e mai diferita sau nu. Stiti, asta caut cand scriu, sa scriu despre mine (suna cam egocentrist), sa arata un "eu" care exista. M-am gandit ca daca am scris asta, atunci "eu-l" din celelalte texte ar fi perceput ca fiind neadevarat.

Nu vorbesc prea mult despre sex (si in viata reala) tocmai pentru ca nu vreau sa par vulgar, desi ma gandesc la el mult si in diferite feluri.

Am o chestie. Tin prea mult la parerea oamenilor. Si imi doresc sa fiu perceput intr-un lumina buna. Dar nu am cosmetizat acest blog. Vreau sa zic asta. Am ideea asta a mea ca nu vreau sa fiu vazut intr-un fel in care nu sunt. Sa par ceva ce nu sunt. Dar treaba e ca sunt in diferite feluri si e greu sa le inghesui pe toate aici. Dar de asta am deschis acest blog, sa scriu cat mai multe despre mine, in diverse moduri, mai direct sau nu, prin toate lucrurile care-mi plac sau nu-mi plac. Dar vreau sa fac asta intr-un mod in care sa se inteleaga, atat cat se poate.

"Iar el, in fata mea, tot mai incearca sa scrie.
Din nou, si din nou."     

Cel mai bine si mai corect e sa va las pe voi sa vedeti textul asa cum doriti, iar eu sa ma dau in spate si sa nu mai zic nimic. 

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, martie 18, 2010
Imi scuze pentru postarea anterioara (pe care am sters-o acum). Cred ca am exagerat. As vrea sa zic "ce a fost in capul meu?" dar... I don't know.

Cred ca ar tb sa iau o pauza.

Later Edit: chiar nu stiu cum sa ma pozitionez fata de aceasta postare. Ma gandeam la ea si mi se parea vulgara si de prost gust. Acum chiar nu mai stiu... Nu scriu poezie aici. Dar nu vreau sa scriu ceva sa para ca a iesit dintr-o minte nedormita si nefututa. Si sa o citesc din nou, acum, parca nu vreau. Poate exagerez... De aceea las postarea pe bara. Si incerc sa-mi dau si mie timp sa imi pun ordine in minte.

Later later edit: Sunt obosit. Psihic. Si nici eu nu ma prea ajut mult... Prin urmare o pauza de cel putin cateva zile cred ca ar prinde bine.
Si inca un lucru: nu am facut asta pentru trafic sau alte prostii.

|
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, martie 17, 2010
intr-o zi chiuveta cazu in dragoste
iubi o mica stea galbena din coltul geamului de la bucatarie
se confesa musamalei si borcanului de mustar
se planse tacamurilor ude.
in alta zi chiuveta isi marturisi dragostea:
- stea mica, nu scanteia peste fabrica de paine si moara dambovita
da-te jos, caci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice si sunt pline de becuri
te risipesti punandu-ti auriul pe acoperisuri
si paratraznete.
stea mica, nichelul meu te doreste, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cantece pentru tine, cum se pricepe si el
vasele cu resturi de conserva de peste
te-au si indragit.
vino, si ai sa scanteiezi toata noaptea deasupra regatului de linoleum
craiasa a gandacilor de bucatarie.

dar, vai! steaua galbena nu a raspuns acestei chemari
caci ea iubea o strecuratoare de supa
din casa unui contabil din pomerania
si noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
asa ca intr-un tarziu chiuveta incepu sa-si puna intrebari cu privire la sensul existentei si obiectivitatea ei
si intr-un foarte tarziu ii facu o propunere musamalei.
… candva in jocul dragostei m-am implicat si eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus aceasta poveste.
am iubit o superba dacie crem pe care nu am vazut-o decat o data…
dar, ce sa mai vorbim, acum am copii prescolari
si tot ce a fost mi se pare un vis.

"Poema chiuvetei"
de Mircea Cartarescu

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, martie 17, 2010
din ciclul "o concluzie in mijlocul dupa-amiezii" zic si eu:

Cu cat te gandesti mai mult la sex, cu atat vrei mai mult

E valabil si opusul: "cu cat te gandesti mai putin..."


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, martie 17, 2010
E noapte si stau intr-o camera fara ferestre, luminata numai de cateva becuri slabe. Si cred ca mi-am dat seama de unele lucruri (trasaturi de personalitate ori trasaturi de caracter, nu stiu cum sa le zic) pe care le caut la o femeie. Ma simt de parca as fi descoperit nu stiu ce fosila. Un fel de: "this makes sense now".

In sufletul meu, cred ca sunt mult mai batran decat o zice varsta. Nu vreau sa dau impresia ca ma consider adult, nu e vorba de asta si nu are legatura cu asta. Dar am un fel de maturitate interioara, probabil tipica celor mai in varsta decat mine. Imi place linistea si stabilitatea. Sunt mai introspectiv si mai ganditor. Am momente cand sunt foarte serios (si iau lucrurile in serios). Simt asta in mine. Simt ca nu as putea fi ca altii de varsta mea. Si am o anumita tristete in mine, ma simt singur cateodata. Ma simt batran cand incep sa simt.

Nu vreau sa exagerez, nu sunt tot timpul asa. Cateodata ma prostesc numai ca sa-mi neutralizez seriozitatea. Cateodata imi place sa imi las copilul din mine sa iasa, sa pot sa rad si sa ma bucur. Cateodata sunt un tanar, probabil, normal :) Ziceam mai demult pe aici ca sunt un batran in corp de tanar, cu o viata de adolescent (sper ca astea erau cuvintele exacte).

Si caut maturitate la o femeie. Inainte consideram ca trebuie sa caut varsta (sa fie de varsta mea sau mai mare), dar in noaptea asta mi-a venit in minte ca nu conteaza varsta. Caut varsta interioara, de fapt. Sa aiba mai mult decat arata data din buletin. Sa simt ca pot sa vorbesc cu ea. Imi place foarte mult sa descopar o femeie cu care pot sa vorbesc. Care are rabdare, care nu e agresiva. Care poate sa inteleaga. Care are o anumita experienta de viata.

Dar nu-mi doresc sa fie asa de serioasa ca mine. Sunt momente cand trebuie sa fii si altele cand nu trebuie sa fii. Ador cand o fata ma face sa chicotesc sau sa rad. Cand imi neutralizeaza seriozitatea. De aceea caut ceva "altfel". Caut de fapt pe cineva care sa ma scoata din starea mea. Sa ma ia usor si sa ma duca in alta parte. Caut pe cineva care sa ma stie, sa stie cum functionez. Sa nu mai dau de fiecare data nu stiu ce explicatii, ca sa justific de ce sunt asa cum sunt. Sa ma simta...

Nu-mi plac fetele prea linistite si nici timide. De ce oamenii considera ca trebuie sa caut pe cineva ca mine? Mi-e de ajuns cu mine, nu mai vreau in plus :) Cum sa explic mai exact? :) Uite asa: daca consideram ca 1 e extrem de timid, si 10 e... ahhh... opusul, atunci eu as fi atras de 4, 5, 6, 7 si 8 :)) Eu cred ca as fi un 3 (poate un 4) :P. Ehh, m-am facut sa rad :P

As mai fi avut cateva idei, dar nu mai sunt asa de serios incat sa scriu. Si, in plus, e 5 dimineata. Cred ca ar tb sa ma culc :)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, martie 16, 2010
In ultimele zile simt ca nu mai am tragere de inima sa scriu. Stau si ma uit la tabloul de bord (ala de la blogspot) si nimic. Nu imi mai vine nimic in cap, iar ce imi vine, a doua zi nu mai simt nevoia sa scriu.

Incerc sa scriu cand simt ca tb sa scriu ceva. Am o idee, o imagine, un gand, le scriu. Imi place o melodie sau imi aduc aminte de una, o postez. Imi place un film, scriu despre el. Simt nevoia sa scriu putina fictiune (desi fictiunea nu e niciodata 100%), sa fac pe scriitorul care nu sunt, incep sa scriu. Simt nevoia sa scriu... scriu.

Dar acum, nimic. Nici o idee (nu suport noua regula, sa fie impreunate) care sa vina dintr-o stare care sa ma cuprinda. As scrie despre mine (adica calitati, defecte, momente din viata mea care mi-au ramas in minte) dar simt ca o sa ma lamentez si, dupa asta, nu mai am tragere de inima sa le scriu. As posta melodii si filme dar, desi imi plac, nu vreau sa abuzez de ele aici. Mi-ar placea sa postez zi de zi cate ceva.

In comparatie cu altii am o viata banala (care intr-un fel imi place) asa ca nu prea scriu la prezent. Ce sa scriu? Ca azi-noapte ma uitam in gol cu cartea deschisa in fata mea. Ca acum mananc paste cu lapte (sau cum s-o numi) si nu-mi plac. Ca ascult Cemeteries of London in repeat. Nici pe twit nu as scrie asta :)

Dar revenind la scopul acestui post, am cam fost comod cu postarile din aceasta categorie. Asa ca aseara am scris pe ultimele 2 luni de pana acum si acum o sa scriu in legatura cu luna care a fost (februarie-martie).

Pentru cei ce nu stiu, scriu aceste postari din 2 motive mari. Primul, ca sa marchez fiecare luna de cand scriu (o postare aici, o luna), adica pana acum (cu postul asta) sunt 8 luni si ceva de cand scriu. Al doilea motiv e ca imi place sa scriu top 5 postari vizitate si cautarile care au adus aici.

La inceput in primele postari scriam si cu cifre (cate vizitari au fost pe luna aia, cat timp s-a petrecut aici, cati vizitatori au fost, etc.) dar am renuntat la ele. Nu cred ca un blog ar tb sa stea in cifre. Nu o sa pretind ca nu ma intereseaza daca sunt citit sau nu. Imi place ca sunt citit, nu o sa neg niciodata asta.

Iata "statisticile" in perioada 05 februarie - 04 martie:

- cele mai multe vizite din Romania le-am avut din Bucuresti, apoi Galati, Cluj-Napoca, Iasi, Craiova... (primele 5 orase in ordine descrescatoare)
- orase din afara tarii: Carmichael (St. California), New York, Moscova, St. Petersburg, Chisinau, Londra, Torino si Pamplona
- primele 5 pagini vizitate: Main page, Martisor, Sunt un Tom, Mici ganduri pierdute in noapte si Pe o palnie in jos ...in mine
- cautari pe google:
  • inchiuveta (cele mai multe :P)
  • john constantine
  • someone no one blog
  • inchiuveta blog
  • capricornul / capricornul in 2010
  • ma gandesc la ea / de ce ma gandesc la ea? (toti ne gandim la cate o ea)
  • barbati inalti / barbatii inalti
  • brumarel poezie
  • capricorn balanta (hmmm, sub semnul intrebarii)
  • cause everything is never as it seems,traducere
  • cautari ciudate f33 (o cautare ciudata care sa duca la cautari ciudate)
  • ce cred barbatii despre inaltimea unei femei
  • ce ii este mai usor un om foarte inalt (sa sara la cos probabil)
  • ce inseamna cuvantul crumpy old man (bust a crumpy = taking a shit, sursa; sau definitia cuvantului in engleza)
  • cel mai rotund fund (ciudat... sa cauti un fund aici :)) )
  • cele 13 zodii si veche impartire capricorn (13?!)
  • coloana sonora din frumoasa si bestia
  • compatibilitati capricorn 2010
  • cuvant asemanator cu delicata (DELICÁT adj. 1. fin, gingaș, grațios, suav, (Mold. și Munt.) scarandiv, (fig.) dulce. (O fată ~; cu gesturi ~.) 2. v. ales. 3. v. debil. 4. v. dificil. sursa)
  • esti demonul meu (eu?!)
  • eu sunt eu (da, tu esti tu)
  • femei inalte / femeia inalta place
  • ganduri (prea multe :P)
  • how to find a song by refren (google is your friend)
  • imagini cu pian
  • incompatibilitati capricorn (sagetator, leu, gemeni; nu zic eu asta, zice netul)
  • ingeri si demonu (group sex?)
  • mai putin inalt
  • miss pink likas ice cream de trddus (haa, cum a ajuns cautarea asta aici?)
  • no one traducere (nimeni)
  • no one,anyone, someone
  • someone no on e
  • spider-man no
  • sunt mai inalta si mai plinuta decat el (daca-i place, nu vad problema)
  • time traveler's wife (2009) traducere
  • traducere fireflies owl city
  • traducere my nomber one
  • traducerea la glitter in the air
  • un om fusese frunza si numai om cu om
  • undisclosed desires traducere / undisclosed desires traduse (doamne, cate cereri de traducere au fost pana acum?)
  • vreau sa fie mai inalta (poate si ea vrea sa fii mai putin superficial)
  • incompatibilitati sagetator (nu am idee)
- cautari pe yahoo (prima din cate stiu):
  • coloana sonora frumoasa si bestia
- imi mai apare o categorie la cautari, adica "search", dar nu stiu ce e cu ea, de pe ce site vine:
  • e ascuns
  • friumoasa si bestia partea doua torent

PS: Datele sunt luate de pe Google Analytics

ta hand om dig cititorule

|
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, martie 15, 2010
 
Are you a male or female: Yes

How do you feel: Lost! (album) / Lost? (acoustic) 

Describe where you currently live: In My Place

If you could go anywhere, where would you go: Cemeteries of London

Your favourite form of transportation: Speed of Sound

Your best friend: The Scientist

You and your friend are: Trouble

What's the weather like: Rainy Day

Favourite time of the day: Daylight

If your life was a TV show, what would it be called? Twisted Logic

What is life to you: Warning Sign

Your relationship: Hardest Part

Your fear: Swallowed in the Sea

Your best advice: A Message

Thought for the day: What If

Your motto: Fix You

(...)

Am preluat (asa se zice, nu se fura :P) acesta leapsa de la DespreEl. Nu am mai pus "Pick your artist:" inainte de poza ca nu venea bine (la mine)

Ei sunt favoritii mei si am profitat de aceasta leapsa, pe de o parte ca sa postez ceva despre/cu ei, si pe de alta parte, ca sa-i mai ascult, deoarece nu i-am mai ascultat in ultimul timp.

Daca va place, leapsa e a voastra...

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, martie 13, 2010
Multi dintre noi (initial vroiam sa zic "toti") vrem sa fim iubiti. Sa fim acceptati, sa fim ascultati, sa fim intelesi, sa fim satisfacuti, sa fim linistiti, sa fim laudati, sa fim incurajati, sa fim protejati, sa fim mangaiati, etc. etc. etc. Sa gasim pe cineva, o persoana, care sa ne aduca in viata noastra lucrurile pe care le dorim si dupa care tanjim. Si nu in ultimul rand, sa ne-o traga atat de "dulce" incat sa ne inaltam la cer :)

Dar noi... Noi cat suntem dispusi sa oferim?

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, martie 12, 2010
Am sa pun aici doua videoclipuri (la care m-am gandit mai demult), care se aseamana (felul cum sunt facute) si care-mi plac nespus. Sunt din doua decenii diferite (posibil la 10 ani diferenta).

Gandindu-ma la melodiile anilor '90, ele sunt cantece pe care le-as asculta si acum. Timpul nu le-a sters. Imi plac si acum. Si ele vin cu o nostalgie. Ma fac sa ma simt bine. Nu neaparat sa imi aduc aminte, ci sa simt ce simteam atunci, filtrat prin cine sunt acum. Intr-un fel, parca le descopar din nou (melodiile).

Dar sa incepem...

Ascultam acesta melodie (Marit Larsen - If a song could get me you) mai devreme (in repeat) cand citeam cateva bloguri. E tare dulce aceasta Marit (norvegianca cred) cu alunita ei de pe mijlocul nasului, cu zambetul ei copilaresc, cu felul in care se uita. Cantecul e atat de frumos in simplitatea lui ca m-a facut sa ma bucur ca un mic copil. Nu pot sa nu zambesc cand vad videoclipul :) Imi plac micile mesaje pe care le arata pe acele cartonase. Pe tube scria cineva "sooo cuuuteee". Sunt perfect de acord :)


Si apoi, cand sa scriu aceasta postare, am inceput sa ascult si cealalta melodie (pe care o ascult si acum). Am ramas putin surprins de impactul, de energia care mi-a dat-o. Imi place melodia asta. Bantuie intr-un fel (cel putin pentru mine). Are si o anumita tristete, care se combina cu starea de bine pe care mi-o da pentru ca o reascult.

Sunt si subiectiv. Imi place de Natalie, cea de acum zece ani. Mai ales in clipul asta. Imi place parul ei scurt. Imi plac ochii ei. Imi place imbracamintea baietoasa. Imi place de ea, ca un intreg, in acest videoclip.

 

I thought I saw a man brought to life
He was warm
He came around and he was dignified
He showed me what it was to cry
Well you couldn't be that man I adored
You don't seem to know
Or seem to care what your heart is for
Well I don't know him anymore
There's nothing where he used to lie
My conversation has run dry
That's what's going on
Nothing's fine I'm torn

I'm all out of faith
This is how I feel
I'm cold and I am shamed
Lying naked on the floor
Illusion never changed
Into something real
I'm wide awake
And I can see
The perfect sky is torn
You're a little late
I'm already torn

So I guess the fortune teller's right
I should have seen just what was there
And not some holy light
But you crawled beneath my veins
And now I don't care
I have no luck
I don't miss it all that much
There's just so many things
That I can't touch I'm torn

I'm all out of faith
This is how I feel
I'm cold and I am shamed
Lying naked on the floor
Illusion never changed
Into something real
I'm wide awake
And I can see
The perfect sky is torn
You're a little late
I'm already torn

Torn

There's nothing where he used to lie
My inspiration has run dry
That's what's going on
Nothing's right I'm torn

I'm all out of faith
This is how I feel
I'm cold and I am shamed
Lying naked on the floor
Illusion never changed
Into something real
I'm wide awake
And I can see
The perfect sky is torn

I'm all out of faith
This is how I feel
I'm cold and I'm ashamed
Bound and broken on the floor
You're a little late
I'm already torn

Torn
(Oh oh oh oh oh oh oh oh oh oh oh oh)
Hoooh

(...)

Videoclipurile acestea fac parte din acele lucruri mici care-mi plac, care ma ridica. Ma simt asa bine acum. Ma simt de parca as putea muta munti. Sa tot te bucuri de o zi ca asta :)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, martie 11, 2010
Sunt putin surprins (desi nu e pentru prima data) de faptul ca o stare in care alunec incet poate fi atenuata, si in mare parte dizolvata, de cateva mici lucruri, care apar ici si colo. Se intampla asa pentru ca baza acestui proces prin care trec (a se citi stare) este una psihologica, a mintii. Totul este in capul meu pana la urma, stiu asta. Se intampla asa ptr ca lucrurile/faptele mici au insemnatate pentru mine. Ele ma fac sa ma simt bine.

Tot imi suna in cap versul "better shape up" :) Bine, si apoi imi vine in minte continuarea Oliviei "cause I need a man" :P, ceea ce ma face sa bufnesc in ras. Yeap n-am ce sa-i fac, daca asa-i versul :)) Dar ideea e ca tb sa fac ordine (din nou). Am iesit in decor, prin balarii, si tb sa ma pun din nou pe drum. Stiu ca voi mai devia si in alte dati, si accept asta. Tot ce tb sa fac e sa imi aduc aminte sa revin din nou unde tb., sa ma reechilibrez.

Si o ultima idee: cat de constient sunt ca scriu un blog? Adica percep ca altii scriu un blog, dar la mine nu e acelasi lucru, nu vad asa. Tot ce vad e ca scriu. Stiu ca am un blog, dar asta nu inseamna neaparat ca imi dau seama ce poate sa insemne toata treaba asta. Stiu ca sunt citit, dar eu nu sunt cel ce citeste. Cred ca odata ce ai pus un blog in miscare, el merge de la sine, iar tu mergi cu el. Cred ca atunci cand ai un blog momentele se imbina, cele in care iti dau seama ca il ai (de exemplu primind comentarii sau descoperindu-te printr-un blogroll) si cele in care doar scrii. Ma gandesc ca nu tb sa fii foarte constient cand scrii un blog (ma gandesc la cele personale). Nu ma refer aici la inconstienta, ci la o "protectie" pe care sa o ai fata de influentele care pot aparea. Probabil ca blogul inseamna o expunere (cu sensul de vulnerabilitate) mai mica sau mai mare, dar are si parti pozitive. Observ ca pe unele dintre ele le-am descoperit si eu (desi nu am avut aceasta intentie, si mi-am dat seama de asta abia acum la final, finalul acestei postari se leaga, in parte, de acele mici lucruri de care ziceam mai sus)    

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, martie 11, 2010
Undeva departe, in fata mea, se joaca un copil. Pare absorbit de ceva, parca nu ii da de capat. Ma uit inspre el si devin curios. Ma opresc, iar pasii mei o iau incet prin nisipul cald. Catre el si catre ceea ce face.

Ma opresc in spatele lui si incerc sa ma uit. El ma ignora. Incearca sa scrie ceva pe nisip, dar cand termina, apa marii vine si sterge tot. Se uita intens la nisipul drept ca-n palma, parca mirat de asemenea grozavie, si incearca sa scrie din nou ceva. Dar valul acopera inca o data santurile adanci din nisip. El continua sa se uite, atintindu-si ochii intr-un punct pe nisip si agitandu-si incet batul.

"De ce?"

Ma uit si eu in locul in care se uita. Apa vine si apoi se retrage. Nici un cuvant. Parca nici n-ar fi existat. O mica tristete ma cuprinde si imi iau privirea. Ma uit in zare.

"Nu stiu, pustiule."

Sta un timp si se gandeste. Apoi se uita la mine, pentru prima oara de cand am venit. Ma priveste in ochi.

"Ce varsta ai?"

Are privirea atat de intensa. Nu pot sa ma uit in ochii sai. Nu pot sa-i raspund. Ma dau mai in spate si ma asez pe nisip cu bratele sprijinite pe genunchi.

Incerc sa ma uit in fata.
La mare. La orizont. La rasarit.

Iar el, in fata mea, tot mai incearca sa scrie.
Din nou, si din nou.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, martie 10, 2010
Stiti sentimentul cand vrei sa scrii si de fapt nu vrei... dar vrei? :))

Nu am chef. Ma consum zilele astea. Noaptea cand nu pot sa dorm, stau in pat si ma gandesc. Ultimele doua nopti asa au fost. Bine, de fiecare data e asa, dar acestea au facut parte din acelea mai intense. Acelea care ma chinuie, imi chinuie sufletul, imi tulbura fiinta. Ma gandesc ca nu vreau sa exagerez. Dar altfel nu stiu cum sa zic. Cand stau in pat as vrea sa stea cineva langa mine, sa ma tina in brate, sa-mi umple golul. Ma gandesc ca asa m-as linisti, ca asta ar putea fi solutia. Dar nu stiu. Nu stiu sigur. Poate sunt masochist eu de felul meu si imi place sa ma chinui. Nu stiu.

Tot vreau sa scriu ceva zilele astea. Si culmea am scris ceva intr-un comentariu pe un blog. Si mi-am zis ca daca am putut acolo, atunci o sa pot si aici. Din cand in cand am o stare mai "intensa", care ma arde in interior, ma tulbura. E facuta in liniste. E poate o acumulare de energie. Parca e o nevoie. Vreau ceva. Nu stiu ce. Imi vine sa rad. Ma simt imcomplet. Simt nevoia de ceva, poate de cineva. Ma gandesc ca poate am nevoie de cineva sa ma faca sa uit, sa ma scoata din priza cand ma supraincarc. Sa fiu salvat? Si simt o nemultumire, ma simt nemultumit. Cateodata sunt uracios, pentru ca nu simt multumire in ceea ce fac, in viata mea. Tine si de stare. Sa-i zicem ca e un gol, undeva, care vrea sa fie umplut. Vrea si sufera ca vrea, pentru ca nu stie ce vrea. Banuieste ceva dar... oare e asa? Oare nu e altceva. Sau poate sunt toane, masochism, prostie. Poate nu vede niste lucruri evidente din fata sa. Si poate vb la alta persoana decat la persoana I :).

Sunt asa intens cateodata in ceea ce simt. 

Nu am pretentia sa am coerenta. Nu vreau sa am coerenta. Pentru ca nu ma simt detasat. Nu pot sa fi nepasator. Unii pot sa se ascunda, pe mine ma doare daca ma ascund. Nu pot sa stau si sa zambesc, iar in interior sa fie furtuna. Sunt genul de persoana care simte nevoia sa scoata din ea ce o doare. Daca tin in interior fac implozie. Ma zgarie pe creieri cand sufar in liniste, ceea ce culmea o si fac. La fel ma zgarie tot acolo si cand altii sufera pe langa mine. Parca sunt eu in locul lor cateodata.

Ma simt ca un oftat ghemuit in plapuma si cu capul adanc bagat in perna.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, martie 08, 2010
|
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, martie 08, 2010
Cartea "Time Traveler's Wife" incepe cu un pasaj (care sunt vorbele lui Claire) in care zicea ca femeile in povestile din antichitate (povestea lui Ulise) stateau la malul marii (plaja, stanci, cum vreti) asteptandu-si barbatii, scrutand marea si cerul dupa micile ambarcatiuni. Asteptau nestiind cand (si daca) aveau sa vina, nestiind unde sunt si ce-i cu ei. Asteptau pentru ca nu aveau controlul asupra lumii din afara lumii lor. Asteptau ca totul sa fie bine. Asteptau ceva, pe cineva.

Ce ciudata e asteptarea asta in care timpul se opreste in loc, in care nu mergi nici in fata, nici in spate. De fapt nu te duci nicaieri, doar stai pe loc. Astepti. Sa apara ceva. Vrei sa apara. Astepti cu un gol in tine. Nici macar nu mai stii ce vrei. Stai pur si simplu si te uiti in fata. Simti ca vrei sa faci ceva si de fapt simti ca nu vrei sa faci nimic. Astepti. Ce? O minune? Un vis? O revelatie? Astepti si tot ce ai e un gol. Un gol pe care astepti sa il umpli cu ceva. Nici tu nu stii cu ce. Dar astepti. Pentru ca, in realitate, nu stii ce sa faci. Astepti sa treaca timpul.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, martie 08, 2010
Ma uitam la film si incercam sa-mi dau seama de personalitatile celor doua personaje, sa-i compar, sa vad care ce are, unde sunt defectele si unde sunt calitatile. Asta mi-a placut uitandu-ma la acest film, ca m-a impins sa vad si sa analizez anumite caracteristici umane si anumite situatii de viata. Procesul prin care vezi un film e totusi unul subiectiv, altora s-ar putea sa nu le placa sau sa inteleaga altceva.

Informatii pe imdb si wiki. Trailerul, desi il pun aici, devine mai mult o gluma cu melodia aia (fillmul are loc in anii 70 si nu e un gangsta movie cu rapperi)


PS: in noaptea asta ma uit la Oscaruri, asa cum o fac in fiecare an. Tin (subiectiv ce-i drept) cu Hurt Locker. Sper sa castige. 

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, martie 07, 2010
Am observat o tendinta la mine de a face lucrurile aiurea, in sensul ca in loc sa fac lucrul X la timpul Y, eu fac totul alandala, exagerez cu unele si las altele deoparte. Ar tb sa fiu mai organizat. Macar sa incerc sa organizez lucrurile "pe departamente" :P ca sa imi vina mai usor. In stilul asta alandala nu imi fac viata mai usoara.

Cred ca tine de noi sa ne facem viata mai usoara.

Stateam azi-dimineata (la 5) pe canapea, incercam sa ma culc si imi veneau idei-idei, unele peste altele, majoritatea legate intre ele. Patesc asta cand ma intind si nu adorm imediat. Incepe "generatorul" sa intre in functiune. La cate idei imi vin, sa tot scriu aici (dar din pacate multe se pierd pe parcurs). Mi-am dat seama de asta si mi-am zis simplu: "culca-te". Nu am adormit imediat ci am inceput sa cad incet in somn, lasand sa-mi apara imagini in minte. Nu stiu cum sa explic, apar imagini pe care nu le gandesc, imi las mintea libera ca si cum ti-ai relaxa muschii, si ele vin, in general alterate de intunericul in care ochii mei sunt cufundati. E un mic spectacol, o chestie care ma fascineaza putin. Nu se intampla des pentru ca, ori nu pot, ori nu am rabdare sa-mi relaxez mintea.

Imi "zboara mintea"... asta ma fascineaza.

Cred ca si datorita faptului ca sunt un tip vizual (nu stiu cum altfel sa ma exprim). "Gandesc" in imagini. Creez imagini, instantanee in mintea mea (de aici si faza cu rujul, de exemplu, din postarea anterioara). Imagini care pot devenii fantezii ori situatii. De aceea sunt fascinat de filme, de aceea ma prind unele carti, de aceea ascult in repeat (over and over again) melodiile care-mi plac, pentru ca intru intr-o stare, se creaza o anumita atmosfera si apoi se creaza anumite imagini.

Revenind la ideile de mai sus, in timp ce adormeam, pisicul mi s-a asezat pe spate. M-a cam scos din atipeala, dar cred ca am adormit cu el asa, pe spatele meu. Tin minte ca dupa un timp cand m-am trezit stateam cu mana stanga pe langa corp si el isi baga capul in ea, atingandu-ma cu boticul. Un botic rece de motan :) Dar mi-am luat mana pentru ca a inceput sa ma zgarie. Tot incercam sa o "ascund" pe undeva si el se muta de colo-colo peste mine si pe langa mine. Am adormit cand a plecat din camera. Imi place sa dorm cu el pe canapea. Isi gaseste locuri pe unde sa stea si el, si astfel dormim impreuna.

Si ca sa revin la primul paragraf (de unde am plecat se pare :P) zic ca ma las absorbit de unele lucruri si nu mai fac alte lucruri care tb facute. Absorbeala asta ma poate duce pana la autoconsum. De aceea incerc sa ocolesc viciile, pentru ca in mintea mea ma gandesc ca nu stiu cat voi face fata si daca voi cadea, si nu ma voi opri, ma voi autodistruge. Nu vreau sa sune alarmant, dar lucrurile se leaga: acumulez, gandesc mult, ma consum si autoconsum, sunt vulnerabil psihic daca sunt prins de o situatie cu garda jos (de aici anxietate si depresie). Norocul meu ca sunt constient de mine, ca am capacitatea sa ma opresc, sa spun stop. De asta tin sa am si mintea clara, chiar daca sufar. Am o anumita teama de chestia asta cu autoconsumul. Dar simt ca sunt mai puternic decat cred.

Am cam sarit de la idee la idee. Dar intr-un fel e reprezentativ pentru mine, pentru ca si mintea mea face la fel. Plus ca imi place sa las gandurile sa curga. E mai usor sa scrii asa.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, martie 07, 2010
Rujul aluneca incet, miscandu-se intr-un cerc incomplet. Aluneca pana la margine... si cazu... Cazu pe gresia rece.

Chipul ei se reflecta distrus si trist in oglinda baii.
Se uita in ochii ei. Iar ei o privira inapoi.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, martie 07, 2010
L-am vazut. Si mi-a placut. Mai ales aspectul sau vizual. E un film vizual, ce tine de imagine. Si mie imi plac astfel de filme. Nuantele de culoare, felul cum e filmat, modul cum e pusa camera in anumite pozitii, unghiuri, cum vezi personajele, micile detalii vizuale si mai ales micile subtilitati vizuale.

Sunt filme si filme. Unele se bazeaza pe jocul actoricesc, altele se bazeaza pe poveste. Iar unele pe atmosfera care ti-o creeza imaginile sale. Si aici sunt filme si filme. Unele splendide din punct de vedere al efectelor speciale (cum banuiesc ca e Avatar), altele tulburatoare prin imaginile reale pe care le capteaza (asemanatoare cu fotografiile profesioniste). Acest film m-a atins, m-a facut sa-l plac prin aspectul sau vizual (nu numai prin frumusete, ci si prin felul cum sunt folosite aceste imagini).

Si inca un lucru care mi-a placut a fost faptul ca m-a facut sa empatizez cu Briony, in incercarea ei de ispasire. Da, e un moment cand personajul devine detestabil, dar apoi am ajuns pana in punctul in care sa-mi doresc ca ea sa refaca lucrurile, sa-si gasesca pacea. Desi era fictiune, ii simteam durerea. Ma misca oamenii care incearca sa-si gaseasca linistea, care incearca sa se regasesca. Parca sunt eu in locul lor.

Iubitii sunt Robbie (James McAvoy, care mi-a placut in acest film) si Cecilia (Keira Knightley). E o scena cu ei prin film (la fantana) care mi-a placut nespus, are o anumita sexualitate, undeva intre atractie si "nu te suport" :) Priviti mana lui.

Iar Saoirse Ronan (Briony la 13 ani, rol ptr care a fost nominalizata la Oscar) e o mica actrita care incepe sa-mi atraga atentia (acesta este al doilea film in care o vad). Are ceva la ea, un ceva anume.  

Alte filme de Joe Wright (regizorul) nu am vazut. Dar vad ca a regizat Pride & Prejudice (cel cu Keira) si The Soloist.

Uitandu-ma pe tub mi-am dat seama ca sunt mai multe scene frumoase in film. Si cu aceasta ocazie am gasit si acest clip care-mi place.


Informatii pe imdb si wiki. Si trailer, ca intotdeuna.



ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, martie 06, 2010
Nu credeam ca o sa-mi placa, dar uitandu-ma la film m-a prins :) Asa ca vi-l recomand.

Julia Child (Meryl Streep) este o femeie in jur de 40 de ani, casatorita cu un functionar de la Ministerul de Externe (Stanley Tucci). Cand are loc povestea, ei se muta la Paris (calatoreau mult din cauza slujbei sotului), unde Julia invata sa gateasca mancare frantuzeasca. Peste ani apare la televiziunea americana (emisiuni despre gatit) si scoate o carte despre cum sa gatesti mancare frantuzeasca, devenind cunoscuta publicului american.

Julie Powell (Amy Adams) este o femeie in jur de 30 ani, casatorita si ea cu un sot dragutel-dragutel (in film). Ei ii place cartea Juliei Child si decide sa creeze un blog :) unde in 365 de zile sa gateasca (si sa scrie, bineinteles) cele 524 de retete din carte. Povestea ei este acel an in care a scris blogul (blog care devine si el la randul sau o carte).

Fillmul mi-a placut pentru frumoasa (si amuzanta) interpretare a Juliei Child de catre Meryl Streep (a fost nominalizata la Oscar pentru acest rol), si pentru felul cum prezinta crearea si scrierea unui blog.

Regizoarea e Nora Ephron (Sleepless in Seattle, You've Got Mail, scenarista la filmul When Harry met Sally...) si datorita ei cred ca filmul are acel feeling romantic, dragut, care te poarta pe aripi. It's got a feminine touch, that's for sure :)

Informatii despe film pe imdb si wiki. Trailerul e mai jos.



ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, martie 05, 2010
Am visat ca aveam un aparat. Nu era foto, desi facea poze (probabil ca mai avea si alte functii dar nu mai tin minte). Era ciudatel el asa, din lemn, cu o oglinda asezata in unghi ascutit in fata lui, cu fata reflectorizanta inspre aparat. Dar ceea ce mi-a placut (si m-a facut sa scriu aici) e faptul ca putea reda, ca o retrospectiva (non-cronologica), ceea ce vazusem inainte in vis.

Iar printre chestiile pe care le-am visat inainte, erau si niste intalniri (?) cu vreo 3-4 fete.

Cand ma jucam cu aparatul, i-am activat functia asta. Si a inceput sa imi arate toate aceste fete "filmate" prin ochii mei. Cum vorbeam cu ele, ma plimbam, ma sarutam etc etc. Era o adunare a momentelor din vis cu ele (si mi se pare ca secventele curgeau inapoi, in urma, dar totusi erau redate intr-o ordine non-cronologica, cum am mai zis).

Asta mi-a placut foarte mult, ca imaginile pe care le vedeam (prin aparat) erau imaginile vazute cu ochii mei, din perspectiva mea. Si mai mult, eram parca transportat din nou in acele momente, simtind ce am simtit atunci. Vedeam chipurile lor, flirtam cu ele, vorbeam chestii pe care acum nu le mai tin minte.

Bineinteles ca acum imi aduc aminte doar de niste imagini ori fragmente (cum urcam niste scari, afara, urmat de o fata blonda cu parul mai lung; cum ma uitam la o fata cu parul saten-deschis cu o mica nuanta de roscat, vazand-o de la bust in sus, vazandu-i sanii, si privind cum isi intoarce capul intr-o parte si in alta atunci cand imi vorbeste; cum o fata era peste mine, eu fiind intins pe jos undeva afara, si ma saruta)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, martie 05, 2010

Every word I said I meant it
All the time I had I spent it
Was there nothing I could do to prevent it
I don't understand how so many plans fell like water through my hands

But you, you color my black and white days
You color my black and white days
You do
You color my black and white days

I've changed as much as I can
There's only so much change in one man
I'm still trying to find who I am
I would turn and run, back to where I begun
But it's easier said than done
Then there's you

To color my black and white days
You color my black and white days
You do
You color my black and white days
Color my black and white days
I can count on you
To color my black and white days
Color my black and white

When you're here
I come to life
When you're here
How I burn to feel everything that I feel we touch

You color my black and white days
Color my black and white days
You do
You color my black and white days
Color my black and white days

But I wonder who colors your black and white days
And colors me black and white


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, martie 05, 2010
Ma trezesc. Tot timpul ma trezesc. In patul meu. Acum ea e langa mine. Pentru moment.

Ma uit la ea cum doarme. Par negru, pana la umeri. E putin ondulat. Sta in dreapta mea. Cu fata inspre mine. Si doarme. Si e asa frumoasa.

Stau intins langa ea. Ma uit in tavan  La tavanul alb, tot timpul alb. Stiu ca visez, ca acesta e un vis. Stiu. Pentru ca ea e langa mine.

Si ma uit la chipul ei. As vrea sa plang. De ce esti langa mine? Stai aici si ma chinui. Imi aduci aminte. De mine, de ce simt si de ce ma doare. As vrea sa te sarut. Incet, pe buze. Sa simt ceea ce pierd. Sa simt ca as putea fi altcineva.

Oare ma crezi numai un prieten? Sa tac si sa merg pe drumul asta? Sa accept si sa nu pun intrebari? Sa ma resemnez? De ce imi trece prin minte ca acum mai mult nu este? Cateodata nu vreau sa stau la barfa cu tine. Cateodata vreau sa visez, sa imi imaginez, sa fiu al tau. Dar nu cred ca asta se poate cu tine. Si asta ma intristeaza.

As vrea sa-ti ating chipul. E modul meu de a fi intim cu tine. De a arata ca imi placi. Dar mainile mele sunt reci. Si nici nu te pot atinge. In vis tu dormi de fiecare data. Si eu doar ma uit la tine. Cu asta raman. Cu imaginea ta si cu gandurile mele.

Ochii imi sunt somnorosi. Vor sa se inchida. Si pana la urma ii inchid. Atipesc si adorm.

Si ma trezesc. Tot timpul ma trezesc. In patul meu. Singur. In lumea reala.

(...)

PS: o sa fac o noua categorie incepand cu acest articol. Si voi scrie in ea atunci cand voi simti nevoia (adica nu stiu cand voi mai scrie). E fictiune imbinata cu gandurile mele. "Ea" nu e cineva anume, este o imagine feminina catre care sa ma adresez cand scriu, este un amestec al femeilor pe care le-am placut, le plac si le voi place, este femeia pe care o doresc. Scriu aici pentru ca la "insemnari" nu are sens sa intre pentru ca nu e ceva real in intregime (e mai mult un flux de ganduri lasate sa curga) si pentru ca are ceva prea specific si personal ca sa intre la "pe foi albe".

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, martie 04, 2010
Ca sa nu mai raman inghesuit in sesiune, m-am decis sa incep de acum cu treaba. Ideal, in jur de o ora pe zi. Asa ca ieri conspectam ceva ce am subliniat mai demult. Dar nu despre asta e vorba.

In timp ce scriam, mi-am dat seama (din nou) ca o fac intr-un mod tensionat. Tine si de felul cum tin pixul. Nu il tin intre index si mijlociu, ci indexul il tin apasat pe corpul pixului (imaginati-va o moneda si ca tineti degetul exact pe ea, apasand putin). Asa simt ca tin bine pixul. Dar din cauza asta cred ca imi oboseste mana mai repede cand scriu mult si rapid. Plus ca pe langa incordarea asta a mainii (data de cum tin pixul), mai apare si incordarea restului bratului. Nu se transmite de la mana la brat, pentru ca pot sa tin mana incordata si bratul nu, ci mai mult simtind mana incordata imi incordez, poate si din cauza pozitiei, si restul bratului.

Si scriu despre asta pentru ca e reprezentativ pentru mine. Cateodata cand fac ceva am tendinta de a fi incordat. Cand ma plimb, cand mananc, cand stau asezat pe un scaun sau pe pat (am mai scris despre asta). Nu o fac tot timpul. Numai cand sunt tensionat si stresat. Daca imi dau seama (pentru ca nu tot timpul sunt constient de asta), incerc sa imi zic ca ar tb sa fiu mai relaxat. Uneori imi iese, alteori nu. Cred ca s-a creat si o obisnuinta. Si mai cred ca stresul si incordarea din mintea mea (atunci cand are loc) se reflecta si la nivel fizic.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, martie 04, 2010
Eu am o chestie. Cateodata nu-mi place sa fac schimbari la ceva pentru ca sunt pretentios. Ma nemultumeste daca nu e iese cum imi doresc. Mai ales in situatii in care schimb ceva care merge bine pentru mine. Dar cam la fel e si cand iau ceva nou si apoi nu e cum credeam. Ma obisnuiesc si greu, tb sa zic. Pana la urma o fac, dar cu ceva stress si nemultumire. Ajung sa ma obisnuiesc in momentul cand imi propun sa nu ma stresez si sa am rabdare, orice ar fi (eu nu am rabdare din nascare, sunt rabdator cand imi propun in mod contient; adica mai exact "aici tb sa am rabdare")

Stiu ca sunt pretentios. Adica creez standarde si nu-mi place sa cobor sub ele. Nu o fac pentru ca ma consider buricul pamantului, ci ptr ca imi doresc ca lucrurile sa fie intr-un anumit fel, unul care sa ma multumeasca. Bine, nu sunt exagerat de pretentios, dar nici nepretentios (sau putin pretentios) nu ma pot numi.

Asta se traduce printr-o tendinta de a "bibili" la ceva pana iese bine. Nu-mi place sa renunt pana nu iese. Se leaga si de faptul ca sunt incapatanat. Ma gandesc ca totusi e mai mullt in zona obiectelor decat a oamenilor. Nu sunt genul sa imi propun sa schimb oameni. Nu fac un scop din asta, sa ii fac sa fie cum vreau eu. Nici nu scot ochii cuiva pentru nu stiu ce prostie care mi-a sarit mie in ochi. La oameni e vorba de faptul ca tb sa-mi placa. Nu pot sa suport pe cineva care nu-mi place, nu-l inghit deloc (si cred ca se vede asta la mine).

Un avantaj ar fi ca incerc sa fac lucrurile bine (in orice are legatura cu ceva sau cineva care imi place sau imi starneste interesul), dezavantaje sunt destule (nu le zic pentru ca acum mintea mea nu prea vrea sa le scoata la lumina, dar cred ca stiti si voi care ar putea fi)

Un exemplu la indemana: as fi vrut sa scriu mai detaliat, mai complet, sa explic mai bine. Asta ma nemultumeste putin. Simt ca e incomplet. Asta e tendinta mea de a face ceva care sa ma multumeasca. Fiind incapatanat fac compromisuri mai greu. Cateodata cand scriu parca as face compromisuri, parca tb sa las ceva la usa. Cred ca mai degraba sunt pretentios cu mine. E greu sa-mi fac o imagine completa.

La mine articolele tind sa se lege intre ele, asa ca voi lasa acest articol deschis. Nu pot sa scriu despre un subiect, si gata, am terminat cu el. Voi mai scrie despre asta, cand si daca voi simti nevoie.

Mi se pare putin haotic articolul :)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, martie 03, 2010
E in ordine??? Suntem gata? Deci... putem incepe. DA, da, mai la stanga. Aici e bine. OK? Ok.

Buna...

Merge camera? Ok ok , continui...

Numele meu e James... dar puteti sa-mi ziceti Rick.

M-am nascut intr-o miercuri. Intr-o vara. Intr-un an. Nu stiu exact care an. Dar cred ca era bisect. Si infect. Cel putin pentru unii. Eu... doar m-am nascut. Da, si am crescut. Mare. ...Cred.

Asta e familia mea:


Ahhh... aaaa... o mica greseala aici.... :) (Stati sa caut...) ahh..uite..! Asta e familia mea (adevarata):

 

Am fost adoptat :) Dar ma iubesc... cand nu uita de mine. Ceea ce nu se intampla asa des. Doar in unele zile. Cand nu ma vad.

Vedeti voi, sunt invizibil (si indivizibil hahahaha, get it? invizibil - indivizibil. Hai mahhh, e funny! Nu? aaa... sa continuam). Deci... sunt invizibil. Adica invizibil nu-ma-vede-nimeni-invizibil. Nuuuu :)) nu sfidez legile fizicii (ori ale materiei...  care-o fi ele). Ci oamenii nu ma observa. Ceea ce e bine. Imi da mai mult timp de gandit... adica nu ma deranjeaza nimeni. E enervant sa iti pierzi sirul gandurilor... mai ales cand gandesti.


Acestia sunt prietenii mei...  Si ei sunt invizibili. Nu va faceti griji, sunt inofensivi.

Imi placeeee.... sa stau. Cui nu-i place?. E un hobby bun. Mai ales cand nu ai ceva de facut. Observi lucruri cand stai. De exemplu peretii. Iti dai seama... ca sunt albi. Ma uit si vad ca sunt albi. Probabil ca sunt toti albi. Dar sa nu tragem concluzii pripite. Poate doar ai mei sunt albi.

Imi place sa ma trezesc de dimineata. Si ma culc la loc. E relaxant :)

Imi plac filmele. Imi dau idei. O lume sa o pun pe hartie. Ma fascineaza. Filmele, nu lumea. Lumea doar o privesc. Cu o anumita curiozitate. Lumea e ciudata. Probabil cineva a incurcat niste lurcruri cand a creat-o. Se mai intampla...

M-am nascut in Guadalupe. Frumoasa tara. O fi misto acolo in nord. Am auzit ca ninge mult. Nu am cum sa stiu, caci am fost adus aici cand eram bebe. Aici e numai soare. As vrea sa ninga totusi. Sa am mormane peste momane de zapada. Sa ies din casa si sa ma scufund in 2 metri de zapada. Sa merg cu lopata dupa mine pe strada si sa fac tunele prin zapada. Nu stiu de ce lumea nu suporta iarna. Da, poti sa degeri, poti si sa mori facand asta, dar e... placut. Anotimpul, adica. Yeap, mi-as fi dorit sa ma fi nascut iarna.

Nu suport marea. Tot ce faci e sa stai la soare, facand nimic. Pai asta pot sa fac si acasa. Si va zic eu, e mai bine sa stai la racoare si sa te uiti la pereti decat sa te arda soarele. Probabil ca nu-mi place marea pentru ca nu stiu sa inot. Ceea ce e ar fi cam nasol... daca as trai pe un vapor. Dar cum traiesc pe uscat imi permit luxul asta. Acum care-o fi sansele sa te ineci pe uscat? Singura mea grija e sa nu vina un tsunami mare, asa cum am vazut in filme, si sa ne ia pe toti. Dar asta peste aproape trei ani. Mai e timp pana atunci...

Cel mai mult imi plac f...


Hai mahhh, abia te-am incarcat... Nu ma lasa acum...

(...)

Incarca-te, incarca-te... [Checking Battery]


Unde-i priza aia nenorocita ! Unde naib.....

            
sursa foto: aici, aici, aici si (cum altfel decat) aici

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, martie 01, 2010

Se uita la mainile sale. Le tinea strans, impreunate. Avea in ele un mic ghiocel alb, scuturat de roua. Isi ridica privirea si se uita in fata. La o banca mangaiata de lumina, parca singura din clasa. Avea emotii desi nu era nimeni acolo. Daca ar fi fost cineva acolo si, mai ales, daca ea ar fi stat in banca aia... ufff... habar n-avea ce ar fi facut. Se apropie cu pasi mici de banca, de acea banca. Ar fi vrut sa zica atatea, sa arate atatea. Zambi incet, iar ochii sai prinsera caldura acelor ganduri. Puse cu grija ghiocelul pe banca, in razele soarelui. Il privi mirat, cum sta acolo plapand, vesnic tanar, vesnic alb. Era un gand, un simbol, ceva care sa insemne. Zambi din nou, si cum o facu, sopti incet, in linistea clasei: La Multi Ani

(...)

Nu stiu exact daca se zice "La Multi Ani" intr-o astfel de zi :)) dar acesta este micul meu gand-martisor pentru voi, doamnelor si domnisoarelor (hmm, ce formal suna :P). Si chiar daca (poate) nu e corect pentru o astfel de zi, va urez "La Multi Ani" si va multumesc. Fara voi acest blog ar fi fost mai trist si eu as fi zambit mai putin. E o placere sa va descopar. Fie aici, fie citind blogurile voastre.

|
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, martie 01, 2010
Dupa un timp iti dai seama ca acesta esti tu.

Iti dai seama ca iti plac anumite lucruri si ca iti displac altele. Iti dai seama ca unele lucruri le faci bine, altele mai prost, iar la unele chiar nu te pricepi. Iti dai seama ca ai niste convingeri, niste repere, niste coordonate. Iti dai seama ca percepi lucrurile intr-un anumit fel: in felul tau. Iti dai seama ca altfel nu ai putea fi pentru ca altceva nu ti s-ar potrivi de fapt.

Si iti dai seama ca te percepi intr-o lumina ciudata. Prinzi forma. Nu e vorba ca te simti mai bine sau mai rau, ci doar simti ca te indentifici. "Ala sunt eu". Si ca nu esti mai bun sau mai rau decat nimeni.

Simti ca te poti plasa undeva, ca ai un loc in lume. Simti ca unele trasaturi ale tale vor ramane pentru totdeauna, ca iti vor fi specifice. Ca te vor caracteriza. "What you see is what you get". Simti ca te poti refugia in asta.

Ciudata stare. Pentru ca pentru mine nu are nimic glorios. Nu aud trambite si aplauze. E doar un proces lent, presarat cu momente. Iar el continua, se desfasoara. Parca descoperi ceva, pe cineva. O fiinta ciudata catre care incepi sa te uiti. E ca si cum ai fi intr-o sala plina de becuri care se aprind pe rand la intervale diferite. Unul aici, unul acolo. Mai stai, mai astepti. Inca unul in coltul ala. Si tot asa. Si totul e facut in tacere. Revelatiile si descoperirile sunt numai in capul tau, in linistea introspectiei. Nu simt nu stiu ce bucurie sau suparare, doar vad o fiinta care se formeaza.

Bine, mai vad ceva, mai precis simt ceva. Imi simt gandurile, le traiesc la intensitati diferite. E ca si cum ai trece cu mana peste obiecte diferite, cu texturi diferite. Le simti diferit, le traiesti la fel de diferit. De fapt simti, ca act al fiintei tale, dar o faci numai pentru tine, numai in tine. Pentru ca nu poti (s)pune in cuvinte, cu exactitate, ce simti acolo in involburarea trairilor tale.

Imi place imaginea asta :) Eu stand pe un scaun in sala aceea, inconjurat de becuri, privindu-le cum se aprind unul dupa altul. Intorcandu-mi capul si privindu-le pe fiecare. Cum din intuneric absolut trec prin diferite stadii de luminozitate, pe masura ce becurile se aprind. Cum simt si traiesc intimitatea acelui moment, numai eu cu mine. Incercand sa imi dau seama de mine, punand lucrurile cap ca cap, dandu-le un sens sau o directie.

Are o liniste anume imaginea asta.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare