Author: No One
•duminică, martie 07, 2010
Am observat o tendinta la mine de a face lucrurile aiurea, in sensul ca in loc sa fac lucrul X la timpul Y, eu fac totul alandala, exagerez cu unele si las altele deoparte. Ar tb sa fiu mai organizat. Macar sa incerc sa organizez lucrurile "pe departamente" :P ca sa imi vina mai usor. In stilul asta alandala nu imi fac viata mai usoara.

Cred ca tine de noi sa ne facem viata mai usoara.

Stateam azi-dimineata (la 5) pe canapea, incercam sa ma culc si imi veneau idei-idei, unele peste altele, majoritatea legate intre ele. Patesc asta cand ma intind si nu adorm imediat. Incepe "generatorul" sa intre in functiune. La cate idei imi vin, sa tot scriu aici (dar din pacate multe se pierd pe parcurs). Mi-am dat seama de asta si mi-am zis simplu: "culca-te". Nu am adormit imediat ci am inceput sa cad incet in somn, lasand sa-mi apara imagini in minte. Nu stiu cum sa explic, apar imagini pe care nu le gandesc, imi las mintea libera ca si cum ti-ai relaxa muschii, si ele vin, in general alterate de intunericul in care ochii mei sunt cufundati. E un mic spectacol, o chestie care ma fascineaza putin. Nu se intampla des pentru ca, ori nu pot, ori nu am rabdare sa-mi relaxez mintea.

Imi "zboara mintea"... asta ma fascineaza.

Cred ca si datorita faptului ca sunt un tip vizual (nu stiu cum altfel sa ma exprim). "Gandesc" in imagini. Creez imagini, instantanee in mintea mea (de aici si faza cu rujul, de exemplu, din postarea anterioara). Imagini care pot devenii fantezii ori situatii. De aceea sunt fascinat de filme, de aceea ma prind unele carti, de aceea ascult in repeat (over and over again) melodiile care-mi plac, pentru ca intru intr-o stare, se creaza o anumita atmosfera si apoi se creaza anumite imagini.

Revenind la ideile de mai sus, in timp ce adormeam, pisicul mi s-a asezat pe spate. M-a cam scos din atipeala, dar cred ca am adormit cu el asa, pe spatele meu. Tin minte ca dupa un timp cand m-am trezit stateam cu mana stanga pe langa corp si el isi baga capul in ea, atingandu-ma cu boticul. Un botic rece de motan :) Dar mi-am luat mana pentru ca a inceput sa ma zgarie. Tot incercam sa o "ascund" pe undeva si el se muta de colo-colo peste mine si pe langa mine. Am adormit cand a plecat din camera. Imi place sa dorm cu el pe canapea. Isi gaseste locuri pe unde sa stea si el, si astfel dormim impreuna.

Si ca sa revin la primul paragraf (de unde am plecat se pare :P) zic ca ma las absorbit de unele lucruri si nu mai fac alte lucruri care tb facute. Absorbeala asta ma poate duce pana la autoconsum. De aceea incerc sa ocolesc viciile, pentru ca in mintea mea ma gandesc ca nu stiu cat voi face fata si daca voi cadea, si nu ma voi opri, ma voi autodistruge. Nu vreau sa sune alarmant, dar lucrurile se leaga: acumulez, gandesc mult, ma consum si autoconsum, sunt vulnerabil psihic daca sunt prins de o situatie cu garda jos (de aici anxietate si depresie). Norocul meu ca sunt constient de mine, ca am capacitatea sa ma opresc, sa spun stop. De asta tin sa am si mintea clara, chiar daca sufar. Am o anumita teama de chestia asta cu autoconsumul. Dar simt ca sunt mai puternic decat cred.

Am cam sarit de la idee la idee. Dar intr-un fel e reprezentativ pentru mine, pentru ca si mintea mea face la fel. Plus ca imi place sa las gandurile sa curga. E mai usor sa scrii asa.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on duminică, martie 07, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.