Author: No One
•luni, martie 01, 2010

Se uita la mainile sale. Le tinea strans, impreunate. Avea in ele un mic ghiocel alb, scuturat de roua. Isi ridica privirea si se uita in fata. La o banca mangaiata de lumina, parca singura din clasa. Avea emotii desi nu era nimeni acolo. Daca ar fi fost cineva acolo si, mai ales, daca ea ar fi stat in banca aia... ufff... habar n-avea ce ar fi facut. Se apropie cu pasi mici de banca, de acea banca. Ar fi vrut sa zica atatea, sa arate atatea. Zambi incet, iar ochii sai prinsera caldura acelor ganduri. Puse cu grija ghiocelul pe banca, in razele soarelui. Il privi mirat, cum sta acolo plapand, vesnic tanar, vesnic alb. Era un gand, un simbol, ceva care sa insemne. Zambi din nou, si cum o facu, sopti incet, in linistea clasei: La Multi Ani

(...)

Nu stiu exact daca se zice "La Multi Ani" intr-o astfel de zi :)) dar acesta este micul meu gand-martisor pentru voi, doamnelor si domnisoarelor (hmm, ce formal suna :P). Si chiar daca (poate) nu e corect pentru o astfel de zi, va urez "La Multi Ani" si va multumesc. Fara voi acest blog ar fi fost mai trist si eu as fi zambit mai putin. E o placere sa va descopar. Fie aici, fie citind blogurile voastre.

|
This entry was posted on luni, martie 01, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.