Author: No One
•miercuri, martie 10, 2010
Stiti sentimentul cand vrei sa scrii si de fapt nu vrei... dar vrei? :))

Nu am chef. Ma consum zilele astea. Noaptea cand nu pot sa dorm, stau in pat si ma gandesc. Ultimele doua nopti asa au fost. Bine, de fiecare data e asa, dar acestea au facut parte din acelea mai intense. Acelea care ma chinuie, imi chinuie sufletul, imi tulbura fiinta. Ma gandesc ca nu vreau sa exagerez. Dar altfel nu stiu cum sa zic. Cand stau in pat as vrea sa stea cineva langa mine, sa ma tina in brate, sa-mi umple golul. Ma gandesc ca asa m-as linisti, ca asta ar putea fi solutia. Dar nu stiu. Nu stiu sigur. Poate sunt masochist eu de felul meu si imi place sa ma chinui. Nu stiu.

Tot vreau sa scriu ceva zilele astea. Si culmea am scris ceva intr-un comentariu pe un blog. Si mi-am zis ca daca am putut acolo, atunci o sa pot si aici. Din cand in cand am o stare mai "intensa", care ma arde in interior, ma tulbura. E facuta in liniste. E poate o acumulare de energie. Parca e o nevoie. Vreau ceva. Nu stiu ce. Imi vine sa rad. Ma simt imcomplet. Simt nevoia de ceva, poate de cineva. Ma gandesc ca poate am nevoie de cineva sa ma faca sa uit, sa ma scoata din priza cand ma supraincarc. Sa fiu salvat? Si simt o nemultumire, ma simt nemultumit. Cateodata sunt uracios, pentru ca nu simt multumire in ceea ce fac, in viata mea. Tine si de stare. Sa-i zicem ca e un gol, undeva, care vrea sa fie umplut. Vrea si sufera ca vrea, pentru ca nu stie ce vrea. Banuieste ceva dar... oare e asa? Oare nu e altceva. Sau poate sunt toane, masochism, prostie. Poate nu vede niste lucruri evidente din fata sa. Si poate vb la alta persoana decat la persoana I :).

Sunt asa intens cateodata in ceea ce simt. 

Nu am pretentia sa am coerenta. Nu vreau sa am coerenta. Pentru ca nu ma simt detasat. Nu pot sa fi nepasator. Unii pot sa se ascunda, pe mine ma doare daca ma ascund. Nu pot sa stau si sa zambesc, iar in interior sa fie furtuna. Sunt genul de persoana care simte nevoia sa scoata din ea ce o doare. Daca tin in interior fac implozie. Ma zgarie pe creieri cand sufar in liniste, ceea ce culmea o si fac. La fel ma zgarie tot acolo si cand altii sufera pe langa mine. Parca sunt eu in locul lor cateodata.

Ma simt ca un oftat ghemuit in plapuma si cu capul adanc bagat in perna.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on miercuri, martie 10, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.