Author: No One
•duminică, martie 21, 2010
S-a facut cald afara... Aproape vara. Numai bine sa te plimbi. Sau sa iesi in curte cum am facut eu.

Nu sunt suparat, mai degraba sunt nemultumit. Si asta se caracterizeaza printr-o lipsa de chef in legatura cu orice. E liniste dar...  nu acea liniste. Parca as sta la televizor butonand in nestire, fara sa vreau un program anume. Doar butonez, program dupa program, holbandu-ma absent in monitor.

Ma intreb de ce imi repet greselile tot timpul. Parca nu ma invat minte. Parca nu vreau sa ma invat minte. Nu e ceva anume acum, ci doar gandul asta. Cum sunt pus intr-o situatie in care sa schimb ceva, cum dau inapoi. Am dat de atatea ori inapoi ca ma mir ca mai e drum in spate. Stiu ca ar tb sa fac altfel, dar eu fac la fel. Acelasi scenariu, aceasi alegere.

Detest sa zic "asta e". Detest. Detest sa inchid ochii si sa ma fac ca ploua. "Resemneaza-te John, resemneaza-te". Detest pentru ca o parte din mine nu ma lasa. Dar asta nu e partea care ia deciziile, se pare.

De ce sunt asa mascochist cu mine? De ce imi fac atata rau? E aiurea ca imi dau seama dar nu fac nimic.

Din nou nu vb de a-mi face rau fizic, desi si aici mai fac prostii (nu dorm cum si cat trebuie, nu mananc cat trebuie), ci de partea psihica. Ma faultez tot timpul. Da-mi un motiv si mi-o fac. Ma consum aiurea, nu iau deciziile pe care tb sa le iau, desi stiu ca pe acelea tb sa le iau, ma blochez si nu mai fac nimic, devin comod cu mine ... Cateodata ma gandesc ca poate ma detest. Sigur detest pasivitatea mea. Stau pe un munte de potential si eu ma uit in orice alta parte.

Si mi-e ciuda cand vad asta si la altii (nu vb de cineva anume, dar am intalnit chestia asta). Parca-s eu ala. L-as lua si l-as scutura tare: "Scoala-te mahh!". Dar ca si la mine, si acolo gasesc incapatanare. Omul respectiv stie ca nu e bine, dar... dar. E tot timpul un "dar", si in general se leaga de "nu pot". Si ma gandesc "eu vad, de ce tu nu vezi?", dar stiu deja, stiu de ce e asa cum e.

Cum naiba sa te uiti in curte cand tu te afli chiar in mijlocul ei.

Or fi greselile facute cu mana ta cea mai buna cale de a invata, dar nu e si cea mai desteapta. Ajungi sa zici ca esti destept atunci cand incepi sa inveti din ce in ce mai mult din prostiile altora si din ce in ce mai putin din ale tale.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on duminică, martie 21, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.