Author: No One
•duminică, aprilie 18, 2010
Lasand ieri un comentariu (de o propozitie) pe un blog am primit un reply in care un ins suparat ma facea in toate felurile incepand cu "bai copile" si avansand nu stiu unde. A lasat un comentariu substantial (si inca unul scurt apoi). I-am raspuns in doua propozitii fara sa fac misto, fara sa fiu vulgar. Azi, curios ce-i drept, dau sa ma uit daca a scris din nou, si cum de am vazut primul cuvant ("costica"), nu l-am mai citit. Mi-am zis ca nu are rost sa-mi pierd timpul. Ce vreau sa zic e ca omul asta si-a pierdut niste minute din viata (si probabil niste nervi) scriind 2 comentarii medii-lungi (si unul scurt), ca sa ce? Crezand ca o sa ma supar? Ca o sa dau un reply vulgar si jignitor gandindu-ma ca o sa-l fac eu? Ca o sa ma intereseze? S-a stresat degeaba pentru absolut nimic, ptr ca nu ma intereseaza si nici nu i-am mai citit al doilea comentariu. What a waste of time.

Uite cum ne pierdem timpul absolut degeaba... Prin nimicuri lipsite de sens. Acestea nu sunt acele mici lucruri care ne fac sa ne simtim bine. E timp mort, pierdut, crezand ca realizam ceva. Ce? Nimic...

Trecand prin alte locuri, prin alte cuvinte, am si eu un stil aiurea cand vorbesc cu cineva sa arunc (inconstient) ceva aiurea in discutie, total si absolut pe nepregatite. Si in functie de persoana, pot sa jignesc. Si culmea e ca nu vreau sa fac asta, ca nu am intentie si totusi persoana ajunge sa se supere. Scot o prostie pe gura si gata ajung la "asta face misto" sau "asta e un nesimtit". Si e aiurea, ptr ca nu-mi doresc sa jignesc persoana aceea, nu o fac premeditat, cu intentie. Dar e greseala mea si cumva tb sa fiu mai atent pe viitor. Pot fi direct uneori, de acolo vine. Si cateodata las impresia ca ma trag de sireturi cu cineva. E aiurea, cum am zis. Nasol... Asa m-am certat mai demult cu cineva. Am lasat ceva aiurea pe sms, vroiam sa fie o gluma, asta era in capul meu (si culmea e ca m-am prins mai tarziu in timp ca putea jigni). Nu am mai vb cu aceea persoana de atunci.

Cateodata simt ca nu sunt inteles. Zic ceva si se intelege altceva. Ma apuca disperarea cand pic intr-o faza ca asta. De aici nevoia asta tampita de a ma explica. Incerc sa arat ce vreau sa zic, ce gandesc. Ma intreb daca devin enervant tot incercand sa explic? (ma ref la un tot, nu la blog).

Mi-ar placea sa gasesc intr-o zi acea gagica care sa ma inteleaga, care sa stie cum functionez. Viseeeee... (asta e un gand aleator, picat acum la sfarsit)

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on duminică, aprilie 18, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.