Author: No One
•miercuri, aprilie 14, 2010
Deschid ochii. Sunt pe marginea mea de pat. Pe marginea mea de lume. Si totul e in mintea mea.

Ma uit la ea cum doarme. De data asta parul ei e blond. Un blond mai inchis ca nuanta. Ma uit cum suvitele blonde ii trec peste frunte, atingandu-i nasul. Si stiu ca visez. Visez, pentru ca ea e aici.

Tu nu existi. Esti doar o imagine. O imagine luata de mine si recreata dupa cineva real. Tu esti perfecta pentru ca esti in mintea mea. Tu esti ce vreau pentru ca eu mi-am inchipuit asta. Tu esti ce ea nu este.

Si stau si ma gandesc, esti reala? Existi oare acolo intr-un colt de lume? Probabil ca nu. Probabil ca nu vei exista niciodata. Dar in mintea mea esti asa vie. O oglinda a dorintelor mele. O iluzie construita pe franturi de realitate.

Si daca voi trece vreodata pe langa persoana reala, o voi ocoli uitandu-ma in alta parte. Pentru ca stiu ca ea nu este cea din mintea mea. Pentru ca stiu ca mintea imi poate juca feste. Pentru ca tu probabil nu existi in ea.

Si imi mut ochii de la tine. Si ma uit in alta parte. In alt punct, spre o alta lume. Si incerc sa inchid ochii. Si incerc sa adorm.

Deschid ochii. Sunt pe marginea mea de pat. Pe marginea mea de lume. Si eu nu mai visez.

(...)

PS: aceasta este fictiune. E doar un mod pe care-l folosesc de a da o forma gandurilor si ideilor din capul meu. Nu stiu cat de bine mi-a iesit, dar ideea este asta: cat din femeia din capul meu e si femeia din realitate?

This entry was posted on miercuri, aprilie 14, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.