Author: No One
•marți, aprilie 13, 2010
Azi dimineata imi statea gandul la faptul ca suntem limitati ca gandire. Ca ne blocam in stereotipuri. Zicem ca asta e asa sau ca ala e asa. Facem presupuneri "daca e asa atunci inseamna ca... ". Judecam aiurea dupa aspect si dupa viata pe care o traieste cineva. Dupa cariera si dupa banii pe care-i are (sa nu-i are). Dupa tot si toate.

Cand judeci, in general nu te pui in pielea persoanei din fata ta. Toti avem povestea noastra. Toti pana la unul. Unele sunt mai interesante, altele nu. Unele contin mai multa drama, altele mai putina. Unele sunt povesti naive si optimiste, altele realiste si reci. Toti avem o poveste de spus. Poate nu se vor face filme dupa multe dintre ele, dar ele exista.

Vad oameni care zic ca le place sa se uite la oameni pe strada, sa ii studieze. Dar va ganditi la povestile lor? La faptul ca fiecare are una? Fiecare ascundem o idee, un gand, niste trairi, credinte, vise. Fiecare traim un drum, o plimbare de la 0 la 100. De fiecare data cand te lovesti de o persoana, te lovesti de o poveste.

Ramificatia povestilor...

Cand ma gandesc la asta, la povestile din jurul meu, povesti pe care nu le voi stii niciodata cu adevarat, ma mir de imensitatea lumii noastre. Vad lumea altfel, mai bland, cu mai putina raceala. Povestile astea imi arata ca sunt oameni in spatele lor.

Ma gandesc la povestile lor si mintea mi se duce la izolarea noastra. Izolarea in multime. Singuri printre povesti...

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on marți, aprilie 13, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.