Author: No One
•luni, aprilie 26, 2010
Ascult Alicia "Empire State of Mind" de pe blogul meu. Si stau. Si vreau sa scriu. Despre nimic caci nu am nimic in cap (sau am?).

New Yooork! (Alicia, tipa in urechile mele!)

Stiti ce e "breaking the fouth wall"?. E o metoda folosita in film, serial, carte, piesa etc in care personajul vorbeste cu publicul. Se uita in camera si zice ceva

As vrea ca o promisiune care mi-am facut sa ramana si dupa ce mi-a trecut starea, de plictis, de suparare, de ofticare. You name it. Sa fac ce mi-am promis. Sa nu-mi treaca. Nu vreau sa-mi treaca. Nu vreau sa trec la ganduri mai bune. Hmmm nu cred ca zic prea bine, sau poate ca o fac, dar nu-mi dau seama (All those orange construction things on the road). Dar continui, continui sa alerg dupa roata. Imi zic "Iar o sa treaca", dar parca imi incalc o promisiune, facuta chiar si la suparare. Cand mi-am pus un gand. On and off. Cine se joaca cu intrerupatorul?. As vrea sa raman suparat. As vrea sa nu-mi treaca. Si mi-e teama intr-un fel superstios sa zic ce imi trece prin gand, ptr ca imi zic ca se va implini. Ca joaca mea tampita prin sertarele gandurilor mele se va transforma in realitate. As vrea ca supararea mea sa fie o arma. Dar ea e in timp devine doar un fas. Imi trece. Uit. As vrea sa pedepsesc. Si pe voi din acesta lume si pe mine. As vrea inchid usa (lucru care imi iese foarte bine).

Something is missing. O simt si nu stiu daca e adevarat sau doar o iluzie. Doar un moft sau doar o scuza gasita de mine ptr mine. De ce simt ca sunt in cautare de ceva? Ceva ce nu stiu? Mi-e teama sa o exprim ptr ca nu sti ce se afla acolo. Poate ceva ce nu-mi va placea la mine. Sau poate e vorba de altceva. E ciudat cand nu stii exact despre ce vorbesti. Cand nu ai acel punct pe I, desi ai tot textul in fata ochiilor. Vreau sa fiu trist. Oare traiesc din depresia mea? Oare... mai conteaza? (ac ultima intreabare nici nu stiu ce e)

Vreau sa scriu. Sa creez postarea sa le bata pe toate (the ring to rule them all). Sf Graal al postarilor mele :). Ceva despre care sa zic "Fuck yeahhh! Asta vroiam sa scriu, aici e esenta, aici e tot ce trebuia sa scriu, aici e inceputul, cuprinsul si sfarsitul". (The last big con, ca-n filme). Si fug dupa idee. Sa reusesc sa ma exprim pe mine pana in interiorul celulelor mele. Si sa nu ma autocenzurez. Si sa sa fiu multumit. Si sa... vedeti prin acel al patrulea perete ca asta nu se poate. Sunt prea multe cerinte. Asa ceva nu exista. Si Alicia canta. Si eu stau la 3 noaptea, si astept in fata unui ecran alb (cam 60-70% as zice).

Am o nemultumire. Ceva ce seamana cu acea cautare. Fara nume adica. Poate ele se leaga. Am o nemultumire care ma trage in jos. Care ma sa face sa ma sabotez.

E ciudatel sa scrii un blog dupa cum te simti. Ptr ca azi un post ti se pare ok si maine iti zici (cand iti trece) hmm poate am exagerat, sau poate am zis prostii, sau poate nu vreau sa las impresia asta, sau poate... poate lumea se invarte in jurul unui soare rotund.

De ce ma simt cumva vinovat ptr toate astea? De ce imi zic ca de fapt totul e din cauza mea? Viata asta de rahat e din cauza mea. Si eu nu pot, nu pot sa schimb nimic. Nu sunt in stare. Imi spuneam mai devreme un titlu in minte "The easy way out". Ciudat ca nu m-am imbat niciodata. Cred ca as fi foarte depresiv atunci :)) As avea totusi o scuza buna sa ma lamentez. Sa se uite lumea la mine "Nahh e beat, ii trece, vb alcoolul din el".

Daca scriu in cuvinte frumoase, poate sunt mai romantic ca fiinta? Hainute, hainute noi de vara. Nu vreau sa am sens. Si nici nu sunt depresiv acum, cred.

"Ne-au fost date gandurile ca sa nu spunem ce gandim" sau era "Ne-au fost date vorbele ca sa ne ascundem gandurile"? Oricum ar fi, e un blestem, va zic voua celor ce va place acesta idee. Ptr ca vorbele, cuvintele sunt limitate. Nici un poet nu va putea spune cum sunt gandurile sale. Cum curg, cum vin si cum se duc. Daca gandurile noastre s-ar exprima 100% in exterior, am face literatura. Toti scriitorii si poetii ar intra in somaj. Ce autocenzura?! Mintea noastra, limba noastra e autocenzura. Noi suntem autocenzura.

Postarea e lunga, noaptea e fara somn (ptr ca nu vreau), gandurile sunt fara numar (mda manelistilor aici chiar ca e fara numar, aici buzunarul nu are fund). Si astea sunt doar cuvinte. Si eu ma simt nemultumit. "Sf Graal esti departe." Postarea sa le bata pe toate. Pfff...

I lost it. Am pierdut acel avant. Si nu am sa ma uit acum peste aceasta postare, nici macar ptr greseli. Am sa ascult Alicia Iheartmusic State of Mind si am sa stau. Si am sa astept.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on luni, aprilie 26, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.