Author: No One
•marți, mai 18, 2010
Imaginati-va ca stati intinsi in pat, si cineva (un cineva al fanteziilor si visurilor voastre) va mangaie usor pe spate.

Dar asta e tot ce va fi. Senzatia asta dulce si chinuitoare pe spatele vostru. Nu va fi nimic dupa aceea. Nici sex, nici dragoste, nici un cuvant, nici o senzatie de incheiere. Va veti simti ca si cum v-ati scufunda in placere si frustrare. Veti avea senzatia asta de dorinta intensa pe care nu veti sti unde sa o directionati. Iar mintea va va alimenta incontinuu. Ea nu se va opri sa stinga "focul". De acum ea nu mai e cu voi. Voi simtiti ce simtiti, si atat. Restul se pare ca nu mai conteaza.

Imaginati-va momentele cand ati stat in pat si v-ati simtit asa. "Mangaiati" pe spate de un "cineva" ce nu exista.

Imaginati-va ce ati simtit cand ati oftat.

(...)

Ii zic "oftat" pentru ca se simte ca un oftat. Si nu e excitare pura, de aia animalica, dar nici rationala nu mai e. E undeva la granita cu indragostirea, numai ca nu exista cineva de care sa fii indragostit. E cu fluturasi in stomac. E ca si cum ai avea emotii. Respiri altfel si te simti mai "tandru" sau mai "bland", dar te chinui, te consumi la un foc mic. Eu unul simt nevoia ca cineva sa imi atinga mana :) de aceea imi mai ating mainile cateodata. Sau poate vreau sa am senzatia de piele pe piele. De caldura. Si e dorinta, ca atunci cand stai si te uiti la stele, de parca ai vrea sa te duci acasa. Si ma simt "pregatit", dar nu am catre cine sa fiu. Am doar o perna pe care capul meu se aseaza, am o plapuma in care ma "ascund", si am o senzatie de placere care ma chinuie si de care nu pot sa scap. Si "oftat" este singurul cuvant care in mintea mea ar putea sa descrie excitarea asta.

(Later Edit)

scrisa pe 4 mai:
E clar ca nu ma pot astepta sa am o prietena pe viitor, chiar si in urmatorii ani. Nu zic asta ca sa-i fie cuiva mila de mine, sau dintr-un soi de bravada negativa, dar asa e. Pana nu ma voi schimba, sunt sanse foarte mici sa am o relatie. Si cand zic schimbare, ma refer la una majora, mai ales la nivelul mintii mele (unde conteaza cel mai mult pana la urma).

M-am gandit sa scriu si ce am scris pe 4 mai (pe un caiet), pentru ca simt ca nu ma mai pot opri din starea in care sunt (excitare-frustrare-dorinta) si pentru ca vreau sa trec acest text undeva pe blog, acum cat imi doresc acest lucru.

Ar trebui sa citesc ceva si pur si simplu nu mai am chef de nimic. Tot ce as vrea e sa ma bag in plapuma si sa ma prefac ca dorm (nu mi-e somn), sau sa stau la calculator uitandu-ma fara sens in monitor (n-ar trebui), sau sa ma uit la un film porno, ca sa schimb starea si sa-mi treaca (n-am chef de "exorcizarea" aceasta, nu aceasta). Practic n-am cu ce sa-mi ocup mintea. Asa ca astept sa-mi treaca.

(Later Later Edit)

Pana la urma un somn bun face cat mai multe sedinte de terapie. Si "piticii"? Tot ce pot sa zic e ca atunci cand m-am trezit nu mai era nici unul prin casa. Nu ca le-as simti lipsa... 

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on marți, mai 18, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.