Author: No One
•vineri, mai 28, 2010
De ce trebuie ca totul sa fie asa de complicat?

Ma gandesc asa in general. Ok, acum in special la oameni (sau in legatura cu ei). Fiecare cu adevarul sau, realitatea sa, perceptia sa, prostia sa, opinia sa, fiecare cu "lumea" sa. Nu e de mirare ca am ajuns sa vorbim prin internet. Mi-as dori asa mult sa ne intelegem, sau macar sa ne respectam. Dar asta e naivitate din partea mea. Exagerand putin, pui doi oameni intr-o camera si mai bagi si un pistol acolo, mai devreme sau mai tarziu, cineva va fi impuscat.

In momentul cand iti dai seama ca nu te poti intelege cu nimeni asa cum vrei tu, atunci iti dai seama ca esti de fapt singur. Pentru ca nu ai ce sa imparti. E singuratatea aia cand esti inconjurat de oameni, dar... esti singur intre ei.

Ajungi sa te multumesti cu o bucatica de aici, cu alta bucatica de acolo, ca sa faci un intreg. Un Frankenstein din mai multi oameni.

Eu tot cred ca lucrurile sunt simple de fapt, dar le complicam noi (oare n-ar fi trebuit sa ma intreb "De ce ne complicam atata?"). Oameni suntem, ce mai. Tocmai frumusetea de a fi om, pe de alta parte ne complica viata. Si e complicat. As fi vrut sa zic ca cel mai important e ca tu sa fii multumit, ceea ce e adevarat, dar stiti voi cate variante sunt la "trebuie sa ma gandesc la mine", cate perceptii, cate realitati, cate adevaruri?

Poate asa si trebui sa fie. Fiecare in felul sau. Ca sa ne punem la incercare, sa descoperim si sa ne decoperim prin ei, sa ne cizelam (slefuim). Sunt atatia care nu ne plac, care ne pot enerva, cu care ne certam desi ne intelegem cu ei (iar dintre acestia pe unii chiar ii placem). Sunt atatia pe care ii pierdem in viata asta. Si apoi mai trebuie sa trecem si peste prostia noastra, si peste a lor. Cateodata imi dau seama ca poate asa si trebuie sa fie, dar totusi cateodata e atat de enervant. Atat de frustrant.

Vrem sa fim tinuti in brate, dar cine naiba o va face cand suntem (cu totii) atat de.... hai sa-i zicem "dificili".

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on vineri, mai 28, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.