Author: No One
•miercuri, mai 12, 2010
Nu ar trebui sa va pierdeti speranta. Nu sunt in masura sa vorbesc eu despre optimism sau sa va fac morala. Nu. Dar tot ce-mi doresc e sa razbateti peste momentul greu pe care-l aveti. Greutatile sunt multe, iar cum sa le faceti fata depinde de la persoana la persoana, dar niciodata nu e sfarsitul lumii, chiar daca sunteti foarte convinsi de asta. Nu pretind acum ca eu nu voi avea momente (care probabil vor avea ecou si pe aici) de "cadere", ca, gata, am rezolvat, am gasit "leacul". Cred ca nu exista nici un leac. Suntem doar noi si ce facem noi, nu?

De ce ne luptam atata, de ce ne zbatem atata? Nu stiu ce sa va zic, nu stiu de ce o facem. Poate suntem niste pietre care trebuiesc slefuite (cum imi cita Tolstoi din "Bantuitii"). E greu. Stiu. Poate fi greu. Inteleg si asta. Dar speranta e ultima in cutie, pentru ca asa e cu ea. O ai tot timpul la tine, nu ai cum sa o pierzi cu adevarat. Este diferenta intre a fi oameni si a nu fi deloc.

Nu stiu ce se va intampla cu noi. Nu stiu cat vom trai, ce vom trai, cum vom muri. Dar o facem. Traim. Poate exista ceva mai presus de lumea asta. Poate nu exista nimic si la sfarsit ne vom intoarce in intuneric. Nu conteaza. E prea multa informatie de la un punct incolo. Dar azi, si pentru ca ma simt bine, imi dau seama ca e bine, ca oricum va fi, vor exista si momente frumoase pe langa cele urate si "grele". Stiti cand ne plangeam de anii trecuti, anii copilariei, ori anii tineretii, ori anii maturitatii, iar acum cand ne uitam in urma ne dam seama ca n-a fost chiar asa rau :), ca poate am vrea sa ne intoarcem in acei ani. Ciudat, nu? Si probabil acei ani au fost "grei", "dificili",  pentru noi, cei de atunci, dar acum nu mai par asa, nu? We're still standing :P

Asa ca nu va pierdeti speranta. Daca eu pot sa sper (chiar si un pic), atunci puteti si voi. Daca eu imi dau seama de asta, atunci sigur puteti si voi.

Nu zice nimeni ca va fi perfect :)

PS: initial am inceput sa scriu asta intr-un caiet, dar mi-am zis "stii ce? chiar vreau sa scriu asta, acum, pe blog", asa ca here I am. Dar asta e numai o postare de moment. Am tot scris pe foaie de cand am luat pauza (care chiar mi-a folosit) si vreau sa mai stau asa pana saptamana viitoare. Nu vreau sa abuzez din nou de calculator (cum am obiceiul). So... see you next week :)

Later Edit: stiu ca si eu cad cateodata in stari din care cred ca nu ies, dar apoi vin zile cand sunt din nou la suprafata (fie ca o gasesc eu, fie ca ma trezesc asa ca e acolo), si-mi zic ca daca e asa, ca daca nu tine fara oprire acesta cadere, atunci pot avea speranta, atunci pot sa merg mai departe, ca atunci se poate trece peste o "stare" ce o poti avea la un moment dat.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on miercuri, mai 12, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.