Author: No One
•vineri, mai 28, 2010
Stau pe un scaun in mijlocul camerei. In tacere. In uitare. Ca o papusa abandonata de ventrilocul ei. Fara miscare. Fara suflare. Fara anima. Lumini se plimba prin camera, pe pereti, pe tavan, peste scaune. Numai masinile trec pe aici. Stau si parca astept. Praful se depune incet pe jos. Peretii se decojesc. E intuneric in camera asta. E liniste. Linistea omului fara suflet. Stau, fara vise. S-au dus. Nici nu mai stiu daca au mai existat vreodata. Nimic nu misca in camera asta. Cineva a incuiat-o si a uitat de ea. Stau si incerc sa soptesc prin gura care nu se mai misca:

"Unde e sufletul meu?"

Bantuieste prin holuri umplute de praf. Tipa prin cotloane scufundate in intuneric. Este acolo departe in lumea iluzie de dupa moarte.

This entry was posted on vineri, mai 28, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.