Author: No One
•joi, iunie 24, 2010
Ar trebui sa scriu cum zilele astea nu am invatat nimic. Ar trebui sa scriu ca azi m-am culcat la 6, am dormit pana la 15 si am stat in pat pana la 17. Ar trebui sa scriu ca m-am simtit oribil, depresiv si suparat. Ar trebui sa scriu despre gandurile mele negative si cum le generez pe banda rulanta. Ar trebui sa scriu ca ma simt ratat si iresponsabil. Ar trebui sa scriu cuvant cu cuvant ce am gandit azi si ce as fi vrut sa apara aici pe blog.

Dar n-am sa fac asta. N-am sa ma plang. N-am sa ma arat cu degetul: "Uite! Ce viata shitty are. Ce ratat este. Incapabil sa faca ceva sa iasa din asta." Postari ca astea sunt deja in mintea mea. Deja scrise, deja argumentate, deja gandite. Ce rost mai e de inca una aici? Cui ii pasa? Obosesc pe toata lumea, inclusiv pe mine.

Dar am sa scriu despre o secventa care mi-a placut din filmul "The Jane Austen Book Club". M-au impresionat (fascinat?) doua personaje in special. Un el si o ea. Ea, blonda (nu fac nici un misto aici de culoarea parului sau ce poate insemna, ci doar mi-a ramas in minte de vreme ce nu i-am retinut numele), mai mare ca varsta decat el cu, eu stiu, 10-20 ani (?), singura, crescatoare de caini, cititoare de Jane Austen. El, tanar, cam aiurit (poate copilaros?), cam haotic (ea pare mai disciplinata si poate mai calculata), crescut intr-o familie cu multe femei (3 surori, poate 4, nu mai stiu exact), cititor de SF. Ea il intalneste pe el la o conventie (ea venise ptr conventia de caini, el ptr cea cu SF), se uita unu la altul, ea se duce la el si il invita la clubul de carte (din titlu). El crede ca ea il invita ptr ca il placea, ea vrea sa vina pentru prietena ei abia divortata (care era si ea in clubul de carte). Derulam, derulam... (in care el o place, ea se fereste si il impinge inspre prietena ei, el sta la taclare cu prietena, iar pe ea o deranjeaza :) il placea pana la urma hihi, se ciondanesc si nu se mai inteleg) si ajungem la secventa noastra (cam scurta introducerea, nu? ma tem sa nu va fi dat prea putine informatii): E noapte. Ea sta in pat si citeste (cartile lui de SF, pe care el i le-a dat ca sa le incerce sa vada daca ii place SF-ul) si se decide sa se duca cu masina la el. Cand ajunge langa casa isi da seama ca e 5:11 (m-am uitat la secventa, asta e ora va zic) si nu mai indrazneste sa se duca la usa si sa sune. Si el o gaseste de dimineata cu capul sprijinit de geam. Adormise in masina :) El ciocaneste, ea se trezeste si iese din masina. Ii zice ca a citit cartile, ca nu a mai putut sa le lase din mana (inainte, de fiecare data cand el o intreba daca le-a citit, ea ii zicea ca nu le-a citit, ca a uitat; ceea ce era adevarat, nu o interesau). El ii zice ca ar mai putea sa-i imprumute o carte. Si apoi un moment de tacere.... ei se uita unul in ochii celuilalt, el ii ia cartile si le pune pe masina si apoi in sfarsit (yeeey! :P) o saruta :)

Mi-a placut secventa (mai ales ca si ei si povestea lor imi placeau). Eu n-as fi indraznit sa ma duc, chiar daca as fi vrut. As fi facut ce as fi facut si m-as fi convins sa nu ma duc.

Am sa pun si melodia care era atunci in secventa pentru ca imi place, mai ales in contextul filmului (ar tb sa cititi si versurile, va zic eu). Daca sunteti curiosi (hmmmm...) am sa pun si secventa aici (dar vedeti, va avertizez, e sfarsitul filmului, asa ca daca vreti sa-l vedeti... s-ar putea sa va strice placerea asta). Puteti sa va uitati la tot clipul, cine stie :P (include si secventa, pe acolo, pe la mijloc: min 4:15 pana la min 7:35)


I'm sorry, two words
I always think after you're gone
When I realize I was acting all wrong
So selfish, two words that could describe
Old actions of mine when patience is in short supply

We don't need to say goodbye
We don't need to fight and cry
Oh we, we could hold each other tight
Tonight

We're so helpless
We're slaves to our own forces
We're afraid of our emotions
No one, knows where the shore is
We're divided by the ocean
And the only thing I know is
The answer it isn't for us
No the answer isn't for us

I'm sorry, two words
I always think, oh after you're gone
When I realize I was acting all wrong

We don't need to say goodbye
We don't need to fight and cry
No we, we could, we could hold each other tight
Tonight...
Tonight...
Tonight...
Tonight...


PS: mai stau putin si ma duc sa ma culc si eu

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on joi, iunie 24, 2010 and is filed under , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.