Author: No One
•sâmbătă, iulie 17, 2010
Hai sa ne prefacem ca totul e bine, ca lumea e un loc mare, ca suntem intregi la minte, ca suntem bine. Hai sa ne pacalim ca nu facem rau, ca avem intentii bune, ca ne pasa, ca suntem mai buni. Hai sa ne jucam cu mintile noastre, cu sufletele lor, cu destinele unora, cu visele altora.

Hai sa ne prefacem ca suntem de neatins, ca nu suferim, ca suntem puternici, ca adevarul ne apartine. Hai sa zicem ca suntem de nesalvat, ca suntem nebuni, ca lumea nu ne stie, ca viitorul nu mai e. Hai sa bravam putin, sa ne jucam putin, sa ne murdarim putin, sa ne prostim putin.

Hai sa ne prefacem ca nu suntem raspunzatori, ca putem trece fara sa ne atinga, ca ceea ce facem nu are consecinte, ca suntem centrul unui univers fictiv. Hai sa ne blocam intre patru pereti, sa ne inchidem in interiorul mintii noastre, sa uitam ca existam, sa stingem lumina in camera. Hai sa pretindem ca desenam cercuri patrate in baie, litere curbate in piscina, flori albastre pe masa din sufragerie, fete zambitoare pe marginea spatarelor.

Hai sa ne prefacem ca suntem altii, ca suntem noi, ca suntem normali, ca suntem ciudati. Hai sa ne imaginam o lume fara noi, o lume cu noi, o lume mai buna, o lume mai rea. Hai sa fim in dublu exemplar, sa fim copia unei copii, sa fim prea multi oameni deodata, sa fim in plus.

Putem sa pretindem ca totul a fost un vis? Ca ne-am trezit si nimic nu mai era ca inainte? Ca putem incepe totul de la inceput? Un nou destin, o noua viata, un nou vis.

This entry was posted on sâmbătă, iulie 17, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.