Author: No One
•miercuri, iulie 21, 2010
Ma gandeam acum la inima ta de metal :) Si de ce mi se pare asa ciudat? Pot sa banuiesc de ce e din metal. Dar... dar eu cred ca ai o inima acolo. Una vie si care bate incet incet in ritmul ei. Dar tu vrei sa fie din metal ca s-o feresti. Poate de intemperii, poate de cutremure. E de inteles. Dar... dar pleaca de la ideea ca tu trebuie sa ai grija de ea si nu altcineva. Tu trebuie sa fii atenta la ea, sa-i simti ritmul, sa o lasi sa bata asa cum vrea ea. Mainile care trebuie sa o tina trebuie sa fie ale tale si nu ale altcuiva. Tu trebuie sa ai grija de ea, sa o ingrijesti asa cum ingrijesti o floare in fiecare zi, sa nu uiti de ea, sa o pui la soare, sa-i dai sansa la lumina ca sa poata sa traiasca. Daca o inchizi intr-o cutie metalica sau daca o torni in metal nu-i vei face nici un bine, doar te vei feri, doar vei incerca sa te indepartezi de ea. Inima ta trebuie sa bata in orice circumstanta, ea trebuie sa fie acolo prezenta in tine, ca sa nu uiti ca ai si tu una. E important ca ai o inima "organica", pentru ca asta te va diferentia de restul oamenilor care si-au ascuns-o printre cerceafuri, care nu mai vor sa simta, care se tem de propria lor umanitate. Acesti oameni nu sunt modele de urmat, pentru ca ce e in ei e doar bravada si frica. Oameni speriati de propria lor reflectie in oglinda.

Si poti sa o arati daca vreti. O poti scoate de acolo din interior, dintre straturi si straturi de carne si oase si o poti tine in maini. In mainile tale. Si poti sa intinzi mainile ca sa arati ca bate. Sau doar sa fie vazuta. E oare bine sa iti pui inima in alte maini decat ale tale? Sincer nu, e un lucru care trebui sa facut foarte rar si numai cand trebuie. Ma gandesc ca persoana care o va aprecia si va tine la ea e aceea care ti-o va intinde inapoi, stiind ca locul ei de drept se afla la tine si numai la tine. Ti-o va intinde cu grija, asa cum tii un bebelus ca sa nu-l scapi, si se va multumi doar sa o priveasca.

Nu ma intreba de ce am scris asta, pentru ca nu stiu de ce am facut-o. Nu incerca sa gasesti intelesuri sau lucruri ascunse pentru ca n-am pus nici una aici. M-am sculat din pat si am venit sa scriu. Am scris si atat. Fara sa subintelesuri, fara nimic. Nu vreau sa fiu siropos sau sa dau bine. Am simtit ca vreau sa scriu asta si am scris. Ai un suflet prea bun ca sa ai o inima de metal.

Si asta e valabil pentru toti. Nu va mai ziditi inimile in zidurile groase a unui castel pierdut in ceata. Asta e, suferiti. Face parte din joc, I guess. Cu totii o facem sa stiti. Nu e nimeni imun. Ideea e ca orice s-ar intampla inima trebuie sa bata in continuare. Trebuie, pentru ca altfel pentru ce naiba mai traiti? Pentru bani? Ca sa-i futeti pe altii la cap? Ca sa fiti nefericiti, reci si haini si sa-i faceti si pe altii la fel ca voi? Eu unul nu vreau sa vad un astfel de wasteland. Si sunt sigur ca nici voi.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on miercuri, iulie 21, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.