Author: No One
•luni, iulie 26, 2010
Stand in pat cu gandurile imprastiate pe langa mine. Patul e mare asa ca gandurile mele au unde sa incapa. Si eu am unde sa ma intind. Probabil ca daca patul ar fi mai mic, numai de o persoana, si eu as gandi mai putin, fanteziile mele ar fi mai mici, iar somnul ar veni mai repede.

Cum sa scrii despre niste ganduri despre care stii ca numai tu le vei stii. Nu le pot zice aici. Ar fi prea mult. Cel putin asa cred. Ce ciudat e la mine e ca incep sa procesez anumite informatii dupa ce a trecut un timp de cand le-am primit. E ca si cum ai primi niste acte, te-ai uita repede peste ele ca sa le intelegi in mare, le-ai indosaria si le-ai aseza frumos intr-un raft. Si stau asa pana intr-o zi cand le scoti de acolo si incepi sa le citesti cu adevarat, incepi sa procesezi ce e acolo, incepi sa vezi anumite nuante care initial ti-au scapat. Bineinteles totul e subiectiv, asta nu inseamna ca e adevarat sau ca ai dreptate, dar parca ti se deschide o noua dimensiune in fata. Incepi sa vezi si altceva decat ce vedeai inainte, incepi sa ai o alta perspectiva. Si cateodata te intrebi "de ce inteleg tocmai acum? mi-as fi dorit sa fi inteles de atunci."

Iar concluziile in cazul meu sunt bittersweet. Imi dau seama de niste chestii si asta ma bucura dar imi da si o stare melancolica. Am sentimentul (subiectiv cred, dat de felul meu de a fi si de a gandi) ca nu mai pot reveni asupra lucrurilor si asta ma intristeaza. Imi zic "mergi mai departe, asta e, accepta asta, obisnuieste-te" si suna a resemnare, a non-combat.

S-ar putea sa nu stiu sa gestionez anumite lucruri, sa nu le fac fata, cel putin la nivelul mintii mele. Mi-e teama sa risc, pentru ca nu stiu daca va iesi cum imi doresc sau daca ma va lovi in fata si nu voi face fata.

Stiti ce fac eu aici? Incerc sa descriu un obiect fara sa precizez culorile sau formele :) Descrieti un mar fara sa ziceti ca e rosu sau rotund. Veti zice de exemplu ca e dulce-acrisor. Dar nu numai marul e asa. Cel ce primeste informatile se poate gandi la mai multe lucruri. Astea sunt limitarile mele in subiectul meu. As fi vrut sa scriu mai direct, dar in schimb am ales sa scriu asa. Practic ceea ce fac eu acum e sa ma eliberez de o chestie fara sa zic mai nimic despre asta.

In alta ordine de idei, acum vreo doua nopti umblam prin casa ca sa gasesc o carte sa o citesc. Cum nu am pus biblioteca intr-o camera, cartiile se afla inca in cutii. Iar cele ce se afla puse pe undeva accesibil le-am citim pe toate sau nu ma intereseaza acum. Am luat "Istoria Literaturii Romane de la origini pana in prezent" si i-am citit prefata (alaltaieri si ieri) :)) Vreau sa evadez. De asta cautam o carte. Intr-o alta lume. Sa mi se distraga atentia. Intr-o lume de care sa fiu fascinat. Ma gandeam sa incep unul dintre cele doua bloguri pe care imi tot zic ca le voi citi cap-coada. Vreau sa traiesc viata altcuiva, o alta viata decat a mea. Cu totul diferita de a mea.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on luni, iulie 26, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.