Author: No One
•sâmbătă, iulie 24, 2010
Blogul acesta este confruntarea mea cu mine. Probabil pot fi gasite si alte interpretari, dar asta mi-a venit acum in minte. E confruntare in sensul ca ma pun fata in fata cu cat sa zic despre mine (autocenzura), ce sa spun despre mine, cat sa patrund in mine. Pentru ca atunci cand incerci sa vorbesti despre tine, procesul asta te duce nu neaparat la o intelegere mai buna a ta, cat la o incercare de a te pune in cuvinte. De a te defini. Iti dai seama de subiectivismul tau, iti dai seama de limitarile tale, iti poti vedea defectele si altii iti pot arata calitatile.

Ceea ce zic aici nu e ceva nou, sau socant, sau interesant. Ci e acelasi lucru pe care-l fac si altii de varsta mea, si poate si de alte varste. Ce simt, sau ce gandesc, sau ce fac, au simtit si altii, au gandit si altii, au facut si altii. Greselile mele au fost facute si inainte, si se vor face si dupa. La fel si cu lucrurile bune.

Mai simplu, scriu despre mine, o entitate printre alte entitati. Scriu bine? Scriu rau? Nu stiu, si la o adica nici nu vreau sa ma gandesc. Scriu ceea ce trebuie? Scriu pe alaturi? Din nou, nu stiu. Mi-ar placea sa cred ca merg cu valul, ca scriu ceea ce simt ca vreau eu sa scriu. Mi-ar placea sa cred ca am libertatea de a scrie ce imi trece prin minte. Mi-ar placea sa cred ca pot reusi sa exprim ceea ce vreau sa exprim. La o adica poate pe mine.

Am mai zis-o. I'm sick of me knowing me. Si de asta scriu pe un blog public. Da, e si nevoie de atentie. Da, e si nevoie de a fi auzit. Da, e si nevoie de a nu fi singur cu cuvintele mele. Nu pot scrie pe un caiet si sa ma prefac ca e ok. Nu e. Pentru mine asta e un soi de singuratate. Desi imi place singuratatea cateodata, m-am saturat sa fiu numai eu cu mine. Am stat destul asa. Eu si gandurile mele. Daca pot gasi un mediu in care sa ma exprim, in care sa imi scriu gandurile, o voi face. Nu imi mai doresc ca gandurile mele sa-mi ramana in cap, sa stau si sa ma intreb cine le va auzi, sa ma confrunt eu cu mine in capul meu. Eu il stiu pe "el" si "el" ma stie pe mine. Ceea ce facem eu si cu "el" e sa ne tachinam unul pe altul stiind din start ce va iesi sau ce va fi (imi dau seama ca am mai scris despre asta in cel putin doua postari, una cu gemenii si alta cu cei doi frati, cel alb si cel negru; si imi mai dau seama de ce imi plac personajele care au dubla personalitate: Hulk, Two-Faces, Hyde si Jekyll).

Si revenind la ceea ce am scris la inceput, procesul de a scrie despre mine este confruntarea cu mine. Nu stiu daca se vede sau nu aici cand cititi, dar daca blogul acesta ar avea culise, acolo ar fi confruntarea. Eu si cu mine incercand sa scriem.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on sâmbătă, iulie 24, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.