Author: No One
•vineri, iulie 23, 2010
Prefer ca relatiile intre oameni, la nivel de comunicare, sa fie mai simple. Adica fara jocuri, joculete, intelesuri si subintelesuri, teribilisme si mistere misterioase. La toata aceasta abrambureala ii pot zice jocul mintii. Eu ma joc cu mintea ta, tu cu a mea, ne credem mai importanti si mai misteriosi decat suntem.

Prefer oamenii care nu incearca sa se joace cu mintea mea. Nu-mi place. Probabil ca nu vad jocul din toata nebunia asta si iau lucrurile prea in serios. Sau probabil nu ma pricep sa ma joc.

Nu stiu, e vorba de barbati si de femei? In sensul ca barbatii ar avea tendinta sa fie mai directi si fara ocolisuri iar femeile sa fie mai misterioase si sa se complice mai mult. Presupun. Habar n-am de fapt. Nici de femei, nici de barbati. Nu-mi plac stereotipurile legate de sexe si nici "munca" aceasta asidua de a le confirma.

Sau poate e vorba de mine? Ca nu ma simt bine in lumea asta a "jocului". Ca imi suna a bullshit. Ca imi pare ca ne prostim. Ca nu pot intelege. Ca poate nu ma pricep. Observ la mine ca imi place sa fiu mai direct cand pot (sau cand simt ca pot, cand situatia imi permite). Cand nu pot, ori e tacere, ori las bits & pieces pe unde pot. Si oricum e, oricat pot spune, tot timpul incerc sa ii dau o claritate. Nu devin confuz de dragul de a fi confuz. Cateodata cred ca oamenii creaza "ceata" numai de dragul ei, pentru ca, cine stie, li se pare mai interesant, sau ca astfel considera ca ceea ce zic suna mai bine. Este o scuza buna pentru a zice ca nu esti inteles sau ca esti dificil. Sau poate chiar nu stim sa vorbim clar si la obiect. Poate facand la scoala atatea compuneri, in care sa dezvoltam si sa rasucim cuvintele, chiar ne-a tampit de tot.

Oare ne ascundem in spatele cuvintelor pentru ca ne e frica, pentru ca ne temem sa cream situatii in care sa ne expunem sau despre care credem ca ne pot face de rusine in ochii altora? Oare merge aici "am creat limbajul ca sa ne ascundem gandurile"?

Nu stiu cum o sa vi se para ceea ce am scris. Nu stiu daca si eu la randul meu am devenit confuz pentru voi. Dar nu-mi place sa devin confuz, sa simt ca de fapt ma aflu intr-un "joc" stupid, sa simt ca trebuie sa caut intelesul din spatele cuvintelor cand de fapt nu se afla nici unul acolo cu adevarat, sa-i dau mintii mele prostii pe care sa le mestece (am destule de la mine, nu mai am nevoie si din alta parte), sa ma aflu intr-o situatie in care sa nu am nici o directie, sa se joace cineva cu mintea mea.

Intr-o forma sau alta ideea postarii asteia imi vine din cand in cand in minte. E ceva de care nu ma pot detasa si pe care nu pot sa nu o privesc cu o oarecare incrancenare. Am subiectele mele care ma zgarie pe creier si asta e unul dintre ele.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on vineri, iulie 23, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.