Author: No One
•vineri, august 27, 2010
Adu-mi aminte cine sunt in timp ce imi intind mainile. Adu-mi aminte ce pot fi cat privesc in zare. Adu-mi aminte ca traiesc, ca pot simti, ca ma pot scufunda in frumusetea a ceea ce simt.

Ia-mi lacrima ce sta sa cada. Atinge-ma usor. Fa-ma sa zambesc cu zambetul meu stramb din coltul gurii. Imi vezi ochii?... Uita-te adanc, uita-te, in ei, in sufletul meu, prin mine, prin ceea ce vezi cu ochii tai. Daca ai stii cat de mult ma pot pierde. In emotii, in trairi, in diferite intensitati.

Sunt mai liber decat crezi, sunt mai bun decat multi altii, in momente ca astea nu sunt cel ce-l vezi in fiecare zi. Nu sunt un pusti, nu sunt un barbat. Sunt un suflet in cautarea destinului sau. Sunt caldura, sunt privire, sunt altfel. Poate cel ce trebuie sa fie.

Ma intind in iarba in plina zi si privesc luna. Luna de pe cer in mijlocul amiezii. Copacii se misca odata cu mine, cu gandurile mele, cu buzele mele. Nu ma vezi pentru ca sunt in iarba, nu ma simti pentru ca nu vorbesc, nu stii cine sunt pentru ca in jur e tacere. E lumea mea. Nu in afara, ci inauntru. Stau in iarba pictandu-mi lumea pe cer. Numai ochii mei o vad, numai mintea mea o creeaza, numai eu o simt. As vrea sa simti si tu ce simt eu in lumea mea. Sunt sigur ca si tu ai vrea sa simt lumea ta, sa o vad, sa o traiesc. Poate intr-o zi, poate intr-o zi. Poate niciodata. Dar nu-i nimic. Azi eu stau aici in iarba, ma bucur de linistea mea, de mangaierea starii mele, sub vantul de vara, sub copacii singuratici.

(...)

Ai spatele gol. Cearceaful a alunecat deja in jos. Acum iti mai acopera doar o fesa si un picior. Dormi cu umarul gol, cu un usor zambet pe buze, cu nasul in vant. Spatele tau se arcuieste usor pe suprafata patului si eu ma uit curios la el. Ma simt ca un copil jucaus. Imi musc usor buzele si degetele mele pornesc pe spatele tau. Pe coloana, in jos. Peste o fesa. Si ma intorc. Pe lateral. Peste coaste, pe langa san, pe langa alunita. Ai pielea atat de calda. Si in camera e atat de bine. Iar degetele mele nu se mai dezlipesc de tine.

Iar cand ai sa te trezesti si ochii tai se vor uita mirati la mine, am sa-ti zic:
"Buna dimineata! :) 
Lasa-ma sa fiu un copil curios si sa te descopar"

(...)



Here I am, lost in the light of the moon that comes through my window
Bathed in blue, the walls of my memory divides the thorns from the roses
It's you and the roses

Touch me and I will follow in your afterglow
Heal me from all this sorrow
As I let you go I will find my way when I see your eyes
Now I'm living in your afterglow

Here I am, lost in the ashes of time, but who owns tomorrow?
In between the longing to hold you again
I'm caught in your shadow, I'm losing control
My mind drifts away, we only have today

Touch me and I will follow in your afterglow
Heal me from all this sorrow
As I let you go I will find my way
I will sacrifice 'til the blinding day when I see your eyes
Now I'm living in your afterglow

When the veils are gone, as I let you go, as I let you go

Touch me and I will follow in your afterglow
Heal me from all this sorrow
As I let you go I will find my way, I will sacrifice
Now I'm living in your afterglow

Bathed in blue, the walls of my memory divides the thorns from the roses
It's you who is closest


Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, august 25, 2010
Dintre toate fetele pe care le-am placut, se pare ca numai pe Corina o visez :) Azi noapte* in vis am intalnit-o pe strada, imbracata intr-o rochie neagra, mulata pe corp, cu ochelari negri, probabil cu pantofi de aceeasi culoare. Cu parul ei blond scos in evidenta de acei ochelari negri negri. Cu, mi se parea, un pahar in mana, avand o atitudine de "don't mess with me" combinat cu "sunt al dracului, calc pe oricine am in fata". Sigura pe ea, puternica, "nu ma uit in stanga si in dreapta dupa proşti". Mi-a ramas in minte imaginea ei, parca scoasa din filme, undeva intre o vaduva si o amanta, la granita irealului si a fanteziei masculine.

Mai eram cu cineva. Am pornit prin oras impreuna, ea vorbind cu acea persoana (care in realitate o stie numai din vazute), eu simtandu-ma ca un pampalau pe langa ea. Nu vorbea cu mine, se uita in fata sau poate la acea persoana. La un moment dat nu stiu ce am facut, am ramas in urma putin sau poate m-am oprit, si cand mi-am ridicat privirea am vazut ca ma priveste. "Inca te mai plac pustiule, chiar daca nu ma uit la tine", asta zicea privirea ei, o privire aruncata pe furis cand nu eram atent. Cum m-am uitat in ochii ei (dandu-mi astfel seama ca ma priveste), cum si-a luat privirea de la mine si s-a uitat in alta parte. Ne-am continuat drumul, eu tacut, ea ignorandu-ma, si undeva pe parcusul lui m-am trezit.

* azi-noapte insemnand noaptea de 22-23 august    

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, august 21, 2010
Am primit aceasta leapsa de la a little fairytale lady from far far away (sorry ca a durat atat)

1. The most valuable thing: eu?? :P fara mine degeaba am "valuable things". Ok, nu am un obiect pe care sa pun asa mare pret. Pot fi in stare sa trec peste orice pierdere (materiala) oricat de grea ar fi. Dar daca extindem aria as zice sanatatea (imi dau seama cat de importanta e si, din pacate, cum ma joc cu ea)

2. When I’m angry: tin in mine. Pot fi foarte rautacios daca sunt calcat pe degete si de asta in general ma abtin. Mai ales cu persoanele pe care nu vreau sa le jignesc. Tin in mine pentru ca am tendinta sa fiu prea nice, chiar si cand nu trebuie. Cand acumulez (pentru ca o fac) prea mult si dureaza un timp anume, izbucnesc. Rar, foarte rar. Ma pricep sa tin in mine furia.

3. The most beautiful holiday: acum multi ani in Grecia, la Nafplio mai exact (cred ca asa se scrie, are mai multe variante -> "Ils sont fous ces grecque" :) ). Imi plac orasele cu case vechi si strazi mici. 

4. When I want to relax: primul meu gand care mi-a venit a fost "eu nu stiu sa ma relaxez". Nu am activitati datatoare de relaxare. Asta daca nu puneti la socoteala statul si plimbatul prin curte in liniste, si activitati geniale cum ar fi statul la tembelizor si calculator ca sa imi distrag mintea de la gandurile mele.

5. Places I would live (in): cred ca in Franta. Asta e ultima mea idee desi nu prea stiu franceza. In general in orase cum am zis mai sus (oriunde in Vest). Imi place muntele (ca imagine si ca atmosfera, you know... liniste), nu prea suport marea.

6. I was most happy when: "most" mi se pare mult. Mici bucurii de-a lungul timpului, prea mici ca sa le mai tin minte cum trebuie.

7. I don’t/won’t say no to: sunt un incapatanat, eu zic "nu" si din oficiu :)

8. I stay away from: booze, cigars, fast cars, women who want to hurt me and men who want to hit me. Rule: when my instinct says "stay away" I better trust it. Usually I'm not wrong. 

9. I am nervous when: all the time. C'mon, you know that :P Nu exista such thing as "when" cand e posibil oricand.

10. I regret: anii pierduti.

11. I would never quit: damaging myself, that's for sure. John meet mind, mind meet John.

12. The best friends: frumos cuvant... "friends". Tre' sa caut in dictionar sa vad despre ce e vorba.

13. I get angry when: cand cineva se joaca (sau vrea sa se joace) cu mintea mea, cand mi se zice ca sunt intr-un fel in care eu stiu ca nu sunt, cand cineva se descarca pe mine...

14. A perfect day: o zi linistita, eventual cu someone by my side. Sau sa zic asa: ziua in care ma voi trezi in linistea diminetii, si ma voi uita in dreapta si ea va fi acolo, visand usor, frumoasa si fericita. In ziua aia veti vedea un zambet mai dulce pe chipul meu.

Voi trimite mai departe aceasta leapsa (prin curier rapid) celor patru cavaleri ai apocalipsei: Cata (DespreEl), Raza, TranceGirl si Zbor de Fluture, celor doi apostoli: Ajnanina si Mikka, si voi incerca marea cu degetul, catre micul dracusor care este Tolstoi.

Daca doriti, oricine poate prelua leapsa. Avem dezlegare zilele astea :)

PS: sper sa nu fie cu suparare ca am zis "cavaleri ai apocalipsei", "apostoli" sau "dracusor". Mi-au placut cum suna. Schimb daca deranjeaza pe cineva.

PS 2: probabil postarea pare moody. Sunt cam moody in momentul asta (si nici melodia nu ma ajuta).



ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, august 20, 2010
Pot sa oftez langa tine?

Sa pretind ca nu singur? Sa imi imaginez ca tu esti aici, reala? Sa ma mint putin, doar putin, astazi, ca tu, ceea pe care o creez in mintea si imaginatia mea, esti langa mine, vorbind, glumind, flirtand?

(De ce oare singuratatea o asociez cu lipsa unei prezente feminine, si nu cu lipsa unor amici/prieteni?)

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, august 19, 2010
Nu stiu cum va fi dar probabil voi vorbi de un pitic aici :) Sau cel putin voi incepe de la unul. Am gasit desenul asta (you know... comics:P) si ma tot gandesc sa-l postez aici pentru ca imi place.



Si tot gandindu-ma ce sa scriu (si cu senzatia ca o sa va plictisesc si o sa va bat la cap) am incercat sa-mi dau seama de ce imi place sau de ce mi-a atras atentia (in afara de faptul ca e desen). Mi-am dat seama ca are niste elemente care mi-au placut (mi-au atras atentia) dintotdeauna.

Imi plac fetele putin baietoase. Bine, nu e o regula dar am o anumita tendinta spre zona asta si asta se incadreaza intr-o imagine mai mare referitoare la ce imi place la o femeie. Totusi cum am zis prin "putin", e pana la un punct sau pana in anumite limite. Prefer o combinatie de feminitate cu elemente ici si colo de "baietos" (cum se imbraca, atitudinea, personalitatea, ce ii place, ce gusturi are). Nu-mi place sa fie nici prea feminina, nici prea baietoasa. Sigur nu-mi place genul damsel in distress :)

Cand eram prin adolescenta imi placea parul scurt (probabil si acum mai am preferinta asta daca m-ai pune sa aleg). De fapt imi dau seama ca imi place ceva cand imi atrage atentia. E partea asta din tine care nu sta sa proceseze, cum iti place ceva cum iti indrepti privirea, gandul intracolo. E ca un fel de click facut in linistea mintii tale. De asta zic ca imi plac elementele astea baietoase, pentru ca astea-mi atrag atentia intr-o multime de oameni de exemplu sau intr-o poza. Cum e si in desen, mie imi plac blugii cu talie joasa combinati cu o curea lata si cu catarama mare. Tin minte, mai demult, mergeam pe strada si pe langa mine a trecut o tipa ce avea la curea o catarama mare care mi-a atras atentia. Gaseam interesanta catarama aia si imi placea si cum ii vine :) Cine stie cat de ciudat i-am parut uitandu-ma, holbandu-ma practic, in jos, la catarama aia.

Vedeti, poza are o anumita sexualitate (data de atitudine, de felul cum sta) si ma duce, cel putin pe mine, cu gandul oarecum la lesbianism. De fapt e o anumita zona (sexuala) inspre care ma duc cu gandul: atitudine, lesbianism, bisexualitate, atractie catre femei, sexualitatea feminina. Acum sa nu intelegeti ca imaginea de mai sus o consider ca imaginea standard a femeii atrase de o alta femeie (fie ca e lesbiana, fie ca e bisexuala), asta e doar perceptia mea datorita faptului ca sunt un tip si ca sunt heterosexual. Ma intriga, ma fascineaza femeile care sunt atrase de femei, nu pentru ca visez eu stiu la un threesome (am foarte, foarte rar fantezia asta; in general fanteziile ce tin de un grup nu prea merg la mine), ci pentru ca imi place zona asta, ce poate tine de sexualitarea unei femei. In general imi place tot ce tine de sexualitatea unei femei. Ma atrage subiectul asta chiar daca nu stiu foarte multe.

Imi place articolul asta (BDSM), nu pentru ca-mi place stilul asta sau pentru putinele informatii din el despre asta, ci pentru cum autoarea a prezentat ceva ce ii place, asa incat chiar daca nu-ti place BDSM-ul totusi sa intelegi de ce ii place ei si, daca ai mintea deschisa, sa intelegi ca altora le place un altceva fata de ce iti place tie. Ea se refera la limitele pe care ni le impunem, limite care ne opresc astfel sa ne exploram cum trebuie sexualitatea, ceea ce ne place si in general viata noastra sexuala. De aici gandul meu s-a dus in alta parte, la faptul ca multi dintre noi gandesc, au fantezii cu situatii pe care nu le-ar face in realitate, nu neaparat din rusine, ci pentru ca nu-i atrag asa de mult materializarea gandului respectiv. Altfel spus mintea noastra e mai flexibila din punct vedere sexual decat suntem noi. Putem sa fim "cuminti" in pat, iar in mintea noastra gandurile, imaginile sa fie mai "curajoase". Tin minte o discutie in care cineva imi zicea ca ea are fantezii facand sex oral (banuiesc ca o si excita) dar ca nu poate face asta in realitate (a incercat, nu a putut). Atunci mi s-a parut ciudat, cum sa-ti placa in mintea ta si totusi sa nu-ti placa, sa nu poti face asta? Intre timp am inteles, mai ales ca am si eu una doua chestii care imi creaza un anumit interes (nu ma excita totusi) dar pe care probabil nu le-as face daca as fi pus in fata faptului.

PS: imi plac femeile cu pistoale (de abdomen stiti mai de demult) :P

PS 2: mai pun doua desene cu aceeasi tipa (dar desenatori diferiti) - dati click pe ele daca vreti sa le vedeti mai mari


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, august 18, 2010
Barbatii sunt de pe Marte. Femeile sunt de pe Venus... La la la, bla bla bla. Ehh, cum eu sunt gica contra, eu sunt de Pluto.

Nimeni nu vrea sa fie de acolo :) Si mai nou nici nu mai e planeta. Si tocmai de asta imi place. Un mic underdog.

Pluto? Planeta aia mica de la marginea sistemului? Planeta aia rece si fara lumina? Planeta aia a carei traiectorie in jurul soarelui e cumva diferita fata de restul planetelor? Planeta aia care nu e planeta? De ce? De ce? Nu pare deloc interesanta, nu pare un loc sa dea bine. E acolo departe, necunoscuta si singuratica. De ce sa-ti placa? Ti-ai pierdut mintile? De ce nu alegi tu o alta planeta? Uite, daca nu Marte, atunci puternicul si marele Jupiter? Sau poate frumosul Saturn? Sau poate micul hot care este Mercur? Sau ciudatul Uranus, cu a sa axa de rotatie rasturnata? Si tu, tocmai Pluto? Tocmai prapaditul ala mic pe care nu-l vrea nimeni?

Da, da, tocmai el. Tocmai ptr ca e mic, prapadit si nu-l vrea nimeni. Tocmai pentru ca ma oglindeste pe mine. Tocmai pentru ca nu-mi place barbatul care e Marte, marele puternic care e Jupiter, hotul care e Mercur, ciudatul care e Uranus. I'm sick of them all cu bullshiturile lor. Voi puteti sa-i indragiti pe oricare dintre ei, eu voi tine cu Pluto. Cu micul, prapaditul de Pluto. Voi tine cu el tocmai pentru ca nimeni nu-i da nici o sansa, pentru ca nimeni nu-l ia in serios si pentru ca nimeni nu se uita la el.

Ca si el prefer cateodata sa fiu la marginea sistemului solar, sa ma uit la ceilalti cum se imbrancesc si se lauda unii pe altii. Ca si el prefer cateodata sa fiu singur, chiar daca nu e bine. Ca si el prefer cateodata sa fiu acolo la margine ca sa ma uit la stele.

Deci, cum ziceam, daca barbatii sunt de pe Marte, iar femeile de pe Venus, ei bine, eu sunt de pe Pluto :)


PS: desi nu l-am avut in minte pe zeul roman Pluto cand am scris postarea asta, am cautat apoi din curiozitate sa vad ce domeniu de activitate avea (are? :P). Se pare ca e zeul "lumii de jos" (evit sa spun Iad pentru ca nu stiu cat sunt de asemanatoare in cele doua religii/mitologii). La greci este Hades (Pluto e latinizarea cuvantului grecesc Πλούτων/Ploutōn, alt nume pentru Hades; thank you wiki, asa pot sa par si eu destept :P). La greci Pluto era deasemenea si o nimfa.

PS 2: pe Neptun nu l-am omis cu un motiv anume. Pur si simplu nu mi-a venit in minte cand am scris.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, august 13, 2010
E 4 si ceva dimineata. Ma gandeam sa scriu cate ceva si... nimic. Ma gandeam la ceva care mi-a venit in minte ieri inainte sa adorm. Dar ca intodeauna daca nu scriu pe loc trenul nu ramane in gara. Acum, la cateva ore de somn si cateva minute de holbat pe pagina alba a caietului, nu mai am chef sa scriu despre ce vroiam sa scriu. Era vorba despre "Scutul meu va fi tacerea". Un gand, o refacere a coordonatelor mele generale, un mijloc de aparare si de retragere intr-o umbra a carei proprietati numai eu o cunosc.

Daca nu puteam sa scriu, mi-am zis 'transcrie ce ai scris ieri pe caiet". Am deschis caietul si dupa cateva randuri l-am inchis la loc. Acum nu-mi mai place. E la fel, daca nu postez pe loc exista (ne)sansa sa nu-mi mai placa ce am scris. Era un mic text de "pe foi albe" (fictiune adica) si terminam cu "Oare care dintre noi doi e ingerul si care e demonul?". Mi-a placut ideea asta ca intre un el si o ea sa existe un soi de ambiguitate (si de contrast), cand nu stii care e "cel bun" si care e "cel rau". Ma fascineaza ideea de cuplu imposibil, in care ei sunt (sau par) opusi/diferiti. O legatura ciudatica asa against all odds. Ca si cum ai combina un inger cu un demon. Dar oare... care e care? :)

(Ingerul va avea grija de demon iar demonul va apara ingerul; mi se pare interesanta combinatia asta)

Citeam zilele trecute o postare si ma scarpinam in cap gandindu-ma la cum pot unele persoane sa revina asupra unei persoane care nu le-a facut bine in trecut, sau care le-a ranim, sau pur si simplu sa se intoarca intr-o relatie care nu poate sa fie sau care e disfunctionala. Inteleg dorinta, inteleg gandurile, inteleg obsesia. Dar daca iti face rau, daca te raneste, cum poti sa te intorci, cum poti sa iti doresti asta? Sa ai atata naivitate incat sa crezi ca va iesi bine de data asta? Sa visezi, inca, la o poveste de dragoste care de fapt nu a existat sau care nu mai exista? Daca cineva iti face un rau foarte mare, daca relatia te distruge putin cate putin, daca ceea ce traiesti de fapt te face sa suferi, atunci you turn around and never look back. Never. Chiar daca iti doresti, chiar daca suferi, chiar daca te gandesti ani de zile. Chiar daca iti vine sa te dai cu capul de pereti si iei primul bilet catre el sau ea. E greu dar alternativa (sa revii) poate sa fie mai rea.

Si la sfarsit, dupa ce mi-am salvat ideile de la o totala cadere in uitare :P, am sa trimit un link catre Zbor de Fluture si o frumoasa poezie de Ana Blandina. Mie mi-a placut :) Spuneti-mi si mie, cum sa nu-mi placa cand aduce vorba de ploaie si de femeie? :P

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, august 11, 2010
Ascult melodia asta de 2 zile (am auzit-o prima data la tembelizor zilele trecute, si e ciudat sa vad ca ea e din 2002, according to net), si acum imi dau seama ca imi place la nebunie (chitara aia ma omoara :D). Man... this are the '90 (asa cum ii percep), and I love how they sound :)

Daca va suna cunoscut melodia este pentru ca este un cover dupa INXS.


Don't ask me
What you know is true
Don't have to tell you
I love your precious heart

I was standing
You were there
Two worlds collided
And they could never tear us apart

We could live for a thousand years
But if I hurt you, I'd make wine from your tears
I told you that we could fly
'Cause we all have wings but some of us don't know why

I, I was standing
You were there
Two worlds collided
And they could never, ever tear us apart

Don't ask me
What you know is true
Don't have to tell you
I love your precious heart

I was standing
You were there
Two worlds collided
And they could never tear us apart

You, you were standing
I was there
Two worlds collided
And they could never tear us apart

I, I was standing
And you were there
Two worlds collided
They could never tear us apart

And they could never tear us apart


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, august 09, 2010
Ninge...

Sunt un copil al iernii. Nascut in tacere, cand au cazut fulgii cei mari de inceput de an. Sunt un copil alb. Stand, asteptand in troiene albe de zapada. Sunt copilul tacerii. Stand singuratic in fata casei, cand ceilalti stau ascunsi pe langa soba.

Este asa frig acum in lume, in aceste ore de nesomn. Stau ghemuit in paltonul meu, asteptand... asteptand. Sfarsitul lumii. Pe tine. O noua speranta, un nou vis. Stiu sa astept, o fac tacut, pe neobservate. Stiu ca nimeni nu ma vede pentru ca toti sunt in case. Stiu ce e cu mine pentru ca ma stiu atat de bine. Daca m-ai intreba ce caut aici afara n-as stii cum sa-ti explic, dar eu stiu, eu inteleg, undeva peste granita cuvintelor pentru mine are sens.

Astept ca fiecare fulg sa se lase peste pamant. Stiind un secret ce nu exista. Stiu de ce e asa liniste. Eu o generez. Eu ma joc cu tacerea asta. E copilul meu. Copilul unui copil. Si ochii mei sunt blanzi cand ma uit la el cum se joaca prin zapada. Ma bucur fara cuvinte, fara sa vreau nimic in schimb, fara bravada si galagie. Asa ar trebui sa fie in viata, chiar daca nimeni nu te aude.

Si cand vine lumina, imi las pasii sa ma indrume, prin zapada, peste drumuri. Inconjurat de tacere. Necunoscut pentru altii. Drumul asta il fac singur. Mi-ar placea sa fiu cu cineva, sa-mi tina de urat, dar stiu ca nu este posibil. Cine poate stii ce e in sufletul tau? O parte din mine va ramane intotdeauna acolo in curte, in fata casei. Dar cealalta va hoinari singura prin vise, printre ganduri, pe drumuri numai de ea stiute. Ea nu se va intoarce acasa. Ea nu va sta langa soba. Ea va stii ce este tacerea. Cum este linistea iernii. Ce este singuratatea.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, august 05, 2010
Abia de am ascultat-o acum si m-a lovit tristetea ei, a videoclipului, cum suna "heartless", nu stiu. Imi plac desenele (vedeti cum la un moment dat inima se impiedica?) si cum vin din mintea lui.

Melodia asta este un cover dupa Kanye West (e si el desen in clip). Deci versurile sunt ale lui. Si daca sunt aici am sa dau un link si catre versuri daca va intereseaza.



ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, august 05, 2010
"In the end everyone ends up alone.." yes, this is true.. Love u guys.. :x - mi se pare atat de trist. O fi adevarat dar tot trist e. Sa ajungi sa crezi asta. Primul pas catre a nu avea ceva e sa crezi ca nu exista. Al doilea e sa creezi adevaruri absolute din niste lucruri care se pot infirma. Al treilea e sa ajungem sa credem ca lumea chiar e de rahat si sa ne complacem in asta. Gasesc ceva trist in asta.

Am zis-o si o voi zice din nou: sunt un negativist. Dar nu pentru altii. Oi fi ipocrit cu asta dar in legatura cu altii nu pot sa creez imagini negative. "Nu poti reusi, nu te descurci, nu stii etc etc etc". Poate am o parere prea buna despre altii, poate asta este un artificiu psihologic de a trai prin altii, dar pentru altii nu imi pot inchipui ca nu se poate. Asta cred ca se numeste gandire cu dublu standard, adica una e la mine, alta e la tine, desi in esenta e aceeasi chestie. Pentru tine esti un observator intern, fata de altii esti un observator extern. Esti subiectiv catre tine, cred ca poti sa fii mai obiectiv vazandu-i pe altii din afara.

E ciudat asta la mine ca imi pot privi lumea negativ si totusi nu prea privesc negativ lumea in ansamblul ei. Poate e naivitate, nu stiu. Pot fi mai optimist pentru altii, am o siguranta mai mare catre/pentru ei, ca se poate. Nu vad sfarsitul lumii, chiar daca altora li se pare asa. Am increderea aia ca va fi bine, ajung sa fiu sigur de unele chestii chiar daca unii nu pot crede ca va fi asa.

Poate e mai usor sa fii optimist pentru altii decat pentru tine, poate nu implica atat de mult efort, poate ca iti doresti sa speri/sa vezi si tu ca se poate. Cine stie de ce facem ceea ce facem. Cateodata nu exista motive pe care sa le scoti pe masa si sa le diseci. Facem ce facem, lasam urmele noastre in pamant si mergem mai departe.

Ciudat, iar am senzatia aia absurda ca am inceput de la o idee si am ajuns cu totul in alta parte :) Si din nou am ajuns in punctul in care sa nu stiu ce titlu sa-i pun :)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, august 03, 2010
Ma gandeam mai devreme la inimi. (Ma gandeam?) Si mi-a venit minte ca la o adica a mea e brand new. Nu a trecut prin lupte mari, grele, lungi sau mai stiu eu ce. Nu a suferit o despartire, o dezamagire, o cadere in adevaratul sens al cuvantului. A avut bataile ei, tristetea ei, dar astea au fost chestii interne cu cauze interne. Nu stiu daca e deschisa, dar cred ca intr-un fel e naiva. Nu are experienta cicatricilor, precum un soldat ce a trecut prin multe batalii. Si probabil de asta ma tem in felul meu, pentru ca nu stiu cum ar reactiona daca ar intra intr-un zid. De asta am obsesia asta de a nu deveni rece, chestia asta de a nu mai fi uman.

La o adica nici eu nu stiu cum sa reactionez. Rupt intre a risca si to let it go, sa vedem ce va aduce timpul. Tare mi-as dori sa fiu detasat. Nu nepasator, ci doar detasat.

Nu stiu daca sunt un cerebral sau nu. De fapt nu-mi pun problema in felul asta, minte sau inima. Simt in felul meu, dar poate mintea mea ia tot socul. Nu vreau sa ma aventurez in chestii romantico-artistice in care sa zic ca incerc prin deturnare sa imi protejez inima. Nu stiu. Cand vine vorba de iubire, relatii, chestii de astea nu stiu prea multe. Probabil ca sunt precum un copil in asta. Oare un adult stie sa fie un adult in iubire? Ma indoiesc.

Oare incep sa ma indragostesc? Shit... I don't know. E un cuvant cu greutate cuvantul asta, "a te indragosti". Trebuie folosit cu grija si cu responsabilitate. Nu trebuie aruncat aiurea asa ca iti vine tie.

Postarea asta imi pare ca un colaj, compusa din mai multe ganduri, imbinate cu superglue si expuse aici. Nici nu stiu daca se imbina bine cat sa aiba un sens. Dar ce a fost scris ramane scris.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, august 02, 2010
Azi cand m-am trezit, in momentul acela cand am deschis ochii, m-am uitat la un teanc de carti si era foarte alb. Mai alb decat normal. Aproape ca stralucea. Si apoi intr-o secunda incet incet a revenit la nuanta normala.

Patesc chestii de astea, de vad chestii ciudate cand ma trezesc. Sunt foarte rare dar se intampla. O data am vazut, trezindu-ma, ceva ce parea a fi un schelet ca stralucea verde, in partea mea dreapta cum priveam in sus. Era un fel de schelet-spirit :)) Alta data mi s-a parut ca am vazut un scaun langa pat. De fapt mi se parea ca era spatarul lui. Ca si cum ar fi fost pus acolo ca cineva sa se aseze langa pat (cu fata la spatar in cazul asta). In realitate era o rama mare de oglinda ce era spijinita de perete undeva mai departe de pat. La faza cu scaunul m-am speriat putin, am crezut ca e cineva acolo. Ultima de care mai tin minte (nu vb de ele in ordine cronologica) a fost in camera asta (unde e calculatorul). Era cu o zi inainte sa-mi moara cainele. Am deschis ochii si am vazut langa scaun silueta unui caine. Pare putin transparent. Era cam de aceasi marime cu cainele dar parca era altul (tinea coada in sus, al meu nu o tinea). Dupa ce a murit m-am gandit ca erau alte spirite ce il asteptau :P Ma aventurez cam mult cu gandul (poate doar mi s-a parut) dar cine stie.

Toate s-au intamplat anul asta. Nu stiu daca mi s-a mai intamplat si in alti ani pentru ca nu mai tin minte.

Trecand la altceva, ma gandeam azi ca la inceput (cand ii intalnim, cand vorbim cu ei) ne intelegem bine cu mai multi oameni. In timp numarul lor se reduce, ajungand la o mana de oameni (sau poate chiar mai putini). Ma gandeam la selectia asta ciudata, cat de bine e la inceput cand te intelegi cu ei si apoi cum ii pierzi unul cate unul, cum tot feel good-ul de la inceput nu mai exista, cum simti energia aia buna cu ei si apoi cu disparitia lor iti ramane ca un gust dulceag pe limba (uneori amarui, dupa caz). E usor si placut sa descoperi un om, e greu sa-l mentii in timp langa tine. Pot interveni atatea. Cati oameni trec prin vietile noastre? Vin, trec si se duc. Impartim cu ei momente, lucruri, emotii, sentimente, cuvinte si atat. Ei dispar din viata noastra, noi din a lor. Bine ca unii (putini, sau cati or fi) mai raman cu noi, pentru o perioada mai lunga, poate daca avem noroc pe viata.

Dintre toate persoanele pe care le-am cunoscut pana anul trecut, numai cu un coleg mai tin legatura, dar rar. In parte e si vina mea pentru ca nu am chestia asta la mine de a relua legatura, pentru ca am tendinta de a nu mai interveni dupa ce trece un timp. Ca sa tii legatura cu oamenii trebuie sa dai semne de viata, sa te mentii in mintea lor.

Stii gandul (poate dorinta) cand intalnesti pe cineva si iti doresti sa dureze? Parca iti imaginezi cum este peste ani. In acel moment nici nu-ti trece prin minte ca s-ar putea sa nu tina pentru totdeauna. Am trecut prin gandul asta, dorinta asta de a dura, si trec si acum prin el. Imi doresc ca si in alte dati sa dureze in timp si ma tem de incertitudinea acestei dorinte.

Am perioade, din cand in cand, de excitare, de zile cand gandul ma duce intr-o anumita directie. Acum sunt intr-o astfel de perioada. Dureaza de cateva zile si se amesteca cu gandul  la cineva (nu intotdeauna cu conotatie sexuala). Ma simt mai senzual, imaginatia mea are alte coordonate, am momente cand gandurile mele sunt deturnate din cursul lor normal. Am imagini in minte cat sa faci un film pe jumatate porno, pe jumatate erotic. Si impreuna cu asta imi pare rau pentru ceva, simt ca am pierdut ceva (tine de o persoana), vad unele lucruri altfel (pentru ca acum incep probabil sa le procesez cu adevarat).

Am vorbit despre trei lucruri diferite. Ma mira si pe mine cate chestii imi vin minte sa le zic. Bine ca nu am calculatorul lipit de mine ca atunci ati ajunge la suprasaturatie la cat as scrie :))

Si inca una dintr-un film revazut azi: "Daca toti si-ar stii mamele, lumea ar lua sfarsit" :))

"I'll leave when the wind blows" (imi place cum e cantat versul)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare