Author: No One
•vineri, august 13, 2010
E 4 si ceva dimineata. Ma gandeam sa scriu cate ceva si... nimic. Ma gandeam la ceva care mi-a venit in minte ieri inainte sa adorm. Dar ca intodeauna daca nu scriu pe loc trenul nu ramane in gara. Acum, la cateva ore de somn si cateva minute de holbat pe pagina alba a caietului, nu mai am chef sa scriu despre ce vroiam sa scriu. Era vorba despre "Scutul meu va fi tacerea". Un gand, o refacere a coordonatelor mele generale, un mijloc de aparare si de retragere intr-o umbra a carei proprietati numai eu o cunosc.

Daca nu puteam sa scriu, mi-am zis 'transcrie ce ai scris ieri pe caiet". Am deschis caietul si dupa cateva randuri l-am inchis la loc. Acum nu-mi mai place. E la fel, daca nu postez pe loc exista (ne)sansa sa nu-mi mai placa ce am scris. Era un mic text de "pe foi albe" (fictiune adica) si terminam cu "Oare care dintre noi doi e ingerul si care e demonul?". Mi-a placut ideea asta ca intre un el si o ea sa existe un soi de ambiguitate (si de contrast), cand nu stii care e "cel bun" si care e "cel rau". Ma fascineaza ideea de cuplu imposibil, in care ei sunt (sau par) opusi/diferiti. O legatura ciudatica asa against all odds. Ca si cum ai combina un inger cu un demon. Dar oare... care e care? :)

(Ingerul va avea grija de demon iar demonul va apara ingerul; mi se pare interesanta combinatia asta)

Citeam zilele trecute o postare si ma scarpinam in cap gandindu-ma la cum pot unele persoane sa revina asupra unei persoane care nu le-a facut bine in trecut, sau care le-a ranim, sau pur si simplu sa se intoarca intr-o relatie care nu poate sa fie sau care e disfunctionala. Inteleg dorinta, inteleg gandurile, inteleg obsesia. Dar daca iti face rau, daca te raneste, cum poti sa te intorci, cum poti sa iti doresti asta? Sa ai atata naivitate incat sa crezi ca va iesi bine de data asta? Sa visezi, inca, la o poveste de dragoste care de fapt nu a existat sau care nu mai exista? Daca cineva iti face un rau foarte mare, daca relatia te distruge putin cate putin, daca ceea ce traiesti de fapt te face sa suferi, atunci you turn around and never look back. Never. Chiar daca iti doresti, chiar daca suferi, chiar daca te gandesti ani de zile. Chiar daca iti vine sa te dai cu capul de pereti si iei primul bilet catre el sau ea. E greu dar alternativa (sa revii) poate sa fie mai rea.

Si la sfarsit, dupa ce mi-am salvat ideile de la o totala cadere in uitare :P, am sa trimit un link catre Zbor de Fluture si o frumoasa poezie de Ana Blandina. Mie mi-a placut :) Spuneti-mi si mie, cum sa nu-mi placa cand aduce vorba de ploaie si de femeie? :P

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on vineri, august 13, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.