Author: No One
•luni, august 02, 2010
Azi cand m-am trezit, in momentul acela cand am deschis ochii, m-am uitat la un teanc de carti si era foarte alb. Mai alb decat normal. Aproape ca stralucea. Si apoi intr-o secunda incet incet a revenit la nuanta normala.

Patesc chestii de astea, de vad chestii ciudate cand ma trezesc. Sunt foarte rare dar se intampla. O data am vazut, trezindu-ma, ceva ce parea a fi un schelet ca stralucea verde, in partea mea dreapta cum priveam in sus. Era un fel de schelet-spirit :)) Alta data mi s-a parut ca am vazut un scaun langa pat. De fapt mi se parea ca era spatarul lui. Ca si cum ar fi fost pus acolo ca cineva sa se aseze langa pat (cu fata la spatar in cazul asta). In realitate era o rama mare de oglinda ce era spijinita de perete undeva mai departe de pat. La faza cu scaunul m-am speriat putin, am crezut ca e cineva acolo. Ultima de care mai tin minte (nu vb de ele in ordine cronologica) a fost in camera asta (unde e calculatorul). Era cu o zi inainte sa-mi moara cainele. Am deschis ochii si am vazut langa scaun silueta unui caine. Pare putin transparent. Era cam de aceasi marime cu cainele dar parca era altul (tinea coada in sus, al meu nu o tinea). Dupa ce a murit m-am gandit ca erau alte spirite ce il asteptau :P Ma aventurez cam mult cu gandul (poate doar mi s-a parut) dar cine stie.

Toate s-au intamplat anul asta. Nu stiu daca mi s-a mai intamplat si in alti ani pentru ca nu mai tin minte.

Trecand la altceva, ma gandeam azi ca la inceput (cand ii intalnim, cand vorbim cu ei) ne intelegem bine cu mai multi oameni. In timp numarul lor se reduce, ajungand la o mana de oameni (sau poate chiar mai putini). Ma gandeam la selectia asta ciudata, cat de bine e la inceput cand te intelegi cu ei si apoi cum ii pierzi unul cate unul, cum tot feel good-ul de la inceput nu mai exista, cum simti energia aia buna cu ei si apoi cu disparitia lor iti ramane ca un gust dulceag pe limba (uneori amarui, dupa caz). E usor si placut sa descoperi un om, e greu sa-l mentii in timp langa tine. Pot interveni atatea. Cati oameni trec prin vietile noastre? Vin, trec si se duc. Impartim cu ei momente, lucruri, emotii, sentimente, cuvinte si atat. Ei dispar din viata noastra, noi din a lor. Bine ca unii (putini, sau cati or fi) mai raman cu noi, pentru o perioada mai lunga, poate daca avem noroc pe viata.

Dintre toate persoanele pe care le-am cunoscut pana anul trecut, numai cu un coleg mai tin legatura, dar rar. In parte e si vina mea pentru ca nu am chestia asta la mine de a relua legatura, pentru ca am tendinta de a nu mai interveni dupa ce trece un timp. Ca sa tii legatura cu oamenii trebuie sa dai semne de viata, sa te mentii in mintea lor.

Stii gandul (poate dorinta) cand intalnesti pe cineva si iti doresti sa dureze? Parca iti imaginezi cum este peste ani. In acel moment nici nu-ti trece prin minte ca s-ar putea sa nu tina pentru totdeauna. Am trecut prin gandul asta, dorinta asta de a dura, si trec si acum prin el. Imi doresc ca si in alte dati sa dureze in timp si ma tem de incertitudinea acestei dorinte.

Am perioade, din cand in cand, de excitare, de zile cand gandul ma duce intr-o anumita directie. Acum sunt intr-o astfel de perioada. Dureaza de cateva zile si se amesteca cu gandul  la cineva (nu intotdeauna cu conotatie sexuala). Ma simt mai senzual, imaginatia mea are alte coordonate, am momente cand gandurile mele sunt deturnate din cursul lor normal. Am imagini in minte cat sa faci un film pe jumatate porno, pe jumatate erotic. Si impreuna cu asta imi pare rau pentru ceva, simt ca am pierdut ceva (tine de o persoana), vad unele lucruri altfel (pentru ca acum incep probabil sa le procesez cu adevarat).

Am vorbit despre trei lucruri diferite. Ma mira si pe mine cate chestii imi vin minte sa le zic. Bine ca nu am calculatorul lipit de mine ca atunci ati ajunge la suprasaturatie la cat as scrie :))

Si inca una dintr-un film revazut azi: "Daca toti si-ar stii mamele, lumea ar lua sfarsit" :))

"I'll leave when the wind blows" (imi place cum e cantat versul)

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on luni, august 02, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.