Author: No One
•joi, septembrie 02, 2010
Parca suntem niste orbi care se impiedica de propriile umbre. Parca suntem niste nebuni care simulam normalitatea. Cum vi se pare un univers cu 6 miliarde si ceva de centre? Bolovanul asta pe care locuim are prea multe burice. Toti avem dreptate, dar stai asa, prea multe adevaruri fac o mare minciuna. Fiecare suferim, dar ma intreb atunci unde ne sunt calaii? Suntem teribil de insulari, ne intalnim in larg si ne inecam incercand sa ne cataram unul pe altul. Poate asa supravietuieste unul, daca ne cataram unul peste altul de pe fundul oceanului pana la suprafata. Dar ala care supravietuieste moare de foame si de singuratate.

Vreti sa fiti iubiti? Vreti sa fiti intelesi? Vreti vise si basme? Vreti sa va fie bine? Stiti sa faceti abdomene? Adica una, si inca una, si inca una. O suta, doua, trei. In fiecare zi. Unde e placerea? Dar daca vreti un abdomen cu patretele, cerculete sii trapeze, trebuie sa trageti. In fiecare zi. Tot binele din viata voastra e muncit. Cu manutele dumneavostra. Numai in telenovele saracul devine bogat, uratul devine frumos, cel singur gaseste dragostea adevarata, pe degeaba. De ce am ajuns ca numai telenovele sa ne promita fericirea la final de capitol? Pacat.

Stii ce inseamna "globalizare"? Atunci cand toti vom fi individualitati dar vom fi un mare Unu. Picaturi in ocean. Dar mai avem cale lunga pana atunci. Intre timp ne prostim. Sase miliarde de copii teribilisti pe Bolovan (me included). Ne invatam lectiile din propriile greseli, ne complicam, ne rasucim in mormant. Cum sa nu iubesti omenirea cand alergam fara directie ca niste gaini fara gat?

Dar cum imi zicea cineva ca defectele in alte circumstante sunt calitati, asa si ce ne face aiuritor de stupizi ne da frumusetea aia specifica umana. Asa ca n-am de ce sa ma supar. Privind prin tot bullshitul tot ajungi sa vezi ceva frumos, ceva miraculos, ceva minunat, ceva dulce, ceva iubire, ceva intelegere, ceva bun. Pana la urma, uite surpriza!!!, imperfectii fac minuni :)) Thank you God, bine ca nu ne-ai lasat total in pom, ca ne rupeam capetele pana acum. Aceste mici lucruri se pare ca ne fac sa mergem mai departe si sa nu fim scarbiti de lume. Asta pentru unii. Altii au vazut atata negru ca nici nu mai stiu ce culoare are albul. Asta e, n-am motive sa fiu suparat pe lume si pe viata (desi in unele zile... )

PS: eu nu stiu sa fac abdomene :)) Ce practica suspecta mai e si asta?

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on joi, septembrie 02, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.