Author: No One
•miercuri, septembrie 22, 2010
Sa vedem ce iese....

Pasi apasati pe un hol lung. Pasi inspre pierzanie, inspre durere, inspre nebunie. Pereti crapati. Mergem inainte.
Pe antebrat scrie "insane"
Fata se contorsioneaza. In furie, in disperare, in nebunie. Ating peretii goi. Ating din mers, trec degetele peste crapaturi, peste urme lasate in urma.
Pe antebrat scrie "burn"
Sunt distrugere. Sunt o bomba in mers. Nu exista control, nu exista reguli. Nu stiu ce e cu mine. Undeva departe aud o voce care ma implora. "Revino-ti". Nu ascult. Nu stiu sa fac asta.
Pe antebrat scrie "afraid"
E intuneric aici. Vorbesc cu mine. Injur. Ganduri violente imi trec prin minte. Monstrul merge pe hol. Ma tarasc pe langa perete. Ard din mers.
Pe antebrat scrie "violence"
Am sticla in mana. De ce sa ma opresc? Nu stiu acest cuvant. Ma distrug. Atat stiu sa fac. Ma afund in propria nebunie.
Pe antebrat scrie "pleasure"
Jos, jos in iad. Intre doi pereti lungi. Arunc sticla. O lovesc de pereti. Urlu. Cineva sa ma salveze. Imi dau seama de neputinta. Urlu.
Pe antebrat scrie "scream"
Lovesc peretii cu pumnii. Nu mai exista control, nu mai exista viata. Dependent de propria-mi furie, dependent de propria-mi durere. Ma apuc de cap. Lovesc cu piciorul o usa.
Pe antebrat scrie "damage"
Am fata plansa. Am fata stramba. Am fata plina de cicatrici. Plina de sange. Ma intorc inspre dreapta din mers. Am fata linistita. Ma intorc inspre stanga din mers. Am fata contorsionata
Pe antrebrat scrie "unstable"
Reactionez la fiecare cuvant. Logica ma depaseste. Nu reactionez la sfaturi, la vise, la lacrimi, la zambete. Cad jos, pe podea. Printre cioburi. Vad tavanul scorojit. Plang.
Pe antebrat scrie "sorry"
"De ce plangi? Cacaciosule. Ridica-te!" Ma ridic. Imi bate tare inima. Sunt agitat. Nu am limite. Merg fara sa-mi pese. Daca cad si mor, asa sa fie.
Pe antebrat scrie "rage"
Aud glasuri. Dar nu ascult. Nimeni nu ma intelege. Nimeni nu ma iubeste. Ce stiu ei? Eu imi traiesc drama aici. Ma autodistug. Sangerez.
Pe antebrat scrie "destruction"
Ma simt pierdut pe hol. Merg inainte. Nu ma opresc. Gandurile imi zboara prin cap. Ganduri negre, ganduri ucigase. Nimeni nu ma poate opri. Fac rau oricui. "Nu ma atinge!!!"
Pe antebrat scrie "alone"
Ma simt ca un animal. Ca o virgula intr-o statistica. Nu-mi pasa. "Calc peste cadavrul tau!". Tip catre o umbra de pe pereti. Peretii nu raspund.
Pe antebrat scrie "madness"
Peretii se misca repede pe langa mine. Las dare de sange in urma. Spumeg. Nu mai sunt constient de mine. Sunt in alta parte.
Pe antebrat scrie "denial"
Energia ma lasa. Creierii mei incinsi nu mai raspund, nu mai reactioneaza. Cad printre sticle, chistoace, cuvinte spuse, in mizerie si sange. Nu mai vad in fata ochiilor mei. Cad intr-o gaura neagra.
Pe un antebrat scrie "today", pe celalalt scrie "tomorrow"

(...)

In primul rand precizez ca nu scriu despre mine. Nu am luat-o razna :) Puteam sa scriu asta la inceput dar am vrut sa va las sa cititi textul intai.

Nu sunt expert in de astea, dar cred ca inteleg mecanismul. Inteleg consumul. Tendinta de autodistrugere. Nepasarea pe care o poti avea vis-a-vis de tine, dupa un anumit timp. Senzatia asta ca esti o bomba, ca nu ai directie, ca nu iti pasa, ca "dupa mine potopul". Inteleg cum poti pur si simplu sa mergi inainte inspre distrugere. E ca si cum ai simti nevoia sa bagi mana in foc. Stii ca te va durea, stii ca nu e bine, dar o faci oricum. Durerea este atat de mare ca nu-ti mai pasa. Durerea e atat de mare ca nu mai vrei sa existi. La un moment dat iti dai seama ca tu iti esti propriul tortionar, dar nu-ti pasa, chiar simti o placere in asta. E o ura atat de mare acolo. Catre tine. Esti ca o masina care merge inainte, care nu o poate lua in dreapta sau in stanga. Soferul esti tu. Nu mai gandesti clar. Apesi pe acceleratie. Esti ca un terorist. Intr-o singura directie.

Eu nu am avut niciodata probleme de astea, tocmai pentru sunt constient de mine. Imi dau seama cand too much is too much. Cred ca daca nu as avea limite as fi la fel. Self-destructive. Sunt self-destructive pana la o limita. Sunt varianta "very light" :) Bine ca e asa, thank god.

Cred ca in fiecare dintre noi exista un monstru, intr-un fel sau altul. Ideea e cum ne raportam la el. Este soferul sau tipul din portbagaj? In "lupta" cu el, nu folosesti furie, nervi, incordare. Asta il scoate la iveala. Revin la ideea de detasare, sa fii maleabil, flexibil. Cu monstrul tau trebuie sa fii Gandhi :) Sa ai mintea clara si eliberata de prostii. Pana la urma monstrul esti tu, el nu vine de undeva din alta parte. Tu te bati cu tine. Tu esti cu tine. Tu esti tu. E ca si cum ai avea o casa si aia ar fi vraiste. Tu vei trai in mizeria aia, si tot tu poti sa faci curatenie acolo. De asta suntem aici. Nu pentru lumea din afara noastra, ci pentru noi. Nu e vorba de individualism, fiecare pentru el, asa cum multi cred. Ce gandire tampita (cat de ranit poti sa fii ca sa crezi asta?). Deviez.  Ideea e ca de asta venim aici (da, da, asta-i si pentru voi ateistilor :P). Ca sa ne slefuim pe noi. Sa ne confruntam cu noi si sa mai urcam putin pe scara. E un proces continuu.

Sau poate ai o singura sansa si apoi ajungi in iad, cu temele nefacute, caci era prea putin timp :))

Hmmm... cam preachy :P

Am scris pe melodia aia a lui Eminem. Imi place furia din ea (asa o percep). Asta-i un rap bun (asa cum o melodie e buna sau un film e bun). Te scufunda in atmosfera ei (a melodiei). Simti si tu ce simte si ala. Traiesti chestia aia. Daca imi place o melodie intotdeauna imi creaza cel putin o imagine in minte. Deviez din nou :) Ideea e ca nu ascult rap in general, si nici pe Eminem, dar in melodia asta il apreciez. Pentru ca reuseste sa ma implice in "nebunia" lui. Nu ma face violent, ci ma face sa inteleg ce vrea sa zica, ma face sa inteleg mecanismul. Il pune in cuvinte clare. E precum martorul initial. Un artist bun e cel ce te face sa simti ce vrea el sa zica. Sa simti iubire, frica, furie, durere, compasiune, empatie... Sa te implici. V-am zis: It's an experience.

Acu' daca Eminem e tacanit :)) asta-i treaba lui cu el. Eu vorbesc de Eminem artistul, nu-l stiu pe Eminem omul si ce soi este. Nu fac confuzie intre cele doua, chiar daca ele se influenteaza. Iar despre Rihanna tot cred ca e miorlaita :))

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on miercuri, septembrie 22, 2010 and is filed under , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.